Din motive lesne de înțeles, n-am prea stat eu să citesc săptămâna asta, dar ceva-ceva tot mi-a ajuns sub ochi.
Hai, luați de citiți.
- HORECA moare, dar nu se predă
- Pe banii mei faci ce zic eu!
- Povestea orașului Wrocław
- „Europa e Satana!” Dar nu și banii ei – o poveste despre fățărnicie
- Bucureștiul nu-și iubește mamele
1. HORECA românească, nu mersi.
2. –
3. Un model de urmat! Bravo lor!
4. BOR e un cancer al României, iar reprezentanții și adoratorii săi ar trebui trimiși în Sahara. BOR a construit 15000 de biserici din 1990 încoace. BOR are tupeul să ceară bani statului pentru a-și satisface megalomaniile, iar apoi limbricii săi se laudă că toate lucrările sale au fost din donații. FMM!!!
5. Din păcate, femeia are dreptate. 🙁
Comentariu beton!31
4. Probabil BOR consideră că și banii de la stat sunt tot „donații”!
1- cerere și ofertă, mere fiindcă plătim.
2- ăia sunt cei care se plâng de criza adolescenței, io mi-s la al patrulea cu care am rămas amic în ciuda hormonilor, regula este simplă, „giobu` tău este șicoala, cât îți faci treaba îți ofer tot ce pot, în rest n-am io treabă că tatuaje și rasta”.
3- „Apropierea de Germania e un mare avantaj…
Un executiv din industrie spunea anterior că mulţi investitori din domeniul electroIT au venit în Polonia datorită apropierii de Vest…”
Fix de-aia se dezvoltă orașele de graniță din Argheal și nu din Muntenia.
3- lăbarul ăla are în spate mafia securistoidă de sorginte ceaușito-legionaro-ortodoxă.
4- Bucureștiul nu-și iubește cetățenii, de paregzamplu rata afecțiunilor onocologice este de câteva ori cât media pe țară, citez pe văr-mio, pneumolog: „Ți-e friCĂ CĂ mori de tiner?!, înainte de a te lăsa de fumat, lasă-te de capitală, e mult mai nocivă ca tabaciocul!”.
Comentariu beton!14
cum zice @JT, horeca română e o mizerie; spre deosebire însă de el, eu ca lucrător pe mioriticile plaiuri, sunt nevoit să apelez la ei, pentru că delegații; dar, deși uneori presupune un somn mai scurt sau încă 2 ore de condus, în arealul moldova-muntenia, am fix 3 cazări pe care le folosesc (valenii de munte sau tîrgoviște și, musai, curtea de argeș); la fel și cu masa: 3-4 cîrciumi și, în 90% dintre cazuri, aceeași comandă; de cîte ori am fost nevoit să schimb cazarea sau restaurantul, mi-am „furat-o” în proporție de 90%…
la concedii în RO (exceptînd rare week-end-uri la munte) voi începe să mă gîndesc peste vreo 20 de ani; sau dacă fac vreun AVC…
3. polonia is different, am văzut cu ochii proprii schimbările de acolo pentru că am avut delegații destul de multe; nu mai țin minte unde (între Lodz și Cracovia, cred), au construit un LeroyMerlin iar administrația, fiind pe o superstradă (aia cu 2 benzi/sens), le-au făcut PASAJ SUBTERAN! nu sens giratoriu, să nu fwtă traficul, pasaj subteran…
4. da, BOR este o mizerie naționalistă și antieuropeană; și nu doar ei…
5. București? de cînd nu mai participăm la tîrguri, pot spune liniștit numersi! nu mănînc, nu mă cazez, nu alimentez…
Comentariu beton!15
1. Concedii în România – nu, mulțumesc. Mai venim doar cât să ne vedem familiile și prietenii, apoi o ștergem rapid. Altfel, o singură mențiune am de făcut: practica de a închiria toată pensiunea, nu doar o cameră, este obișnuită și pe alte meleaguri. I shit you not. 🙂 Și are logică, dacă e să te uiți la facilitățile și structura proprietății.
2. Nimic nou în vorba asta, am tot auzit-o în copilărie, de mi se luase de ea. E doar o perpetuare irațională a unei mentalități de rahat.
3. Ei, haide măi… și tu acum. Strigau unii p-aci că nu-i necesară infrastructura de transport, altele sunt prioritățile unei națiuni. Aș mai adăuga că-n România nu-s necesare nici școlile de meserii. De ce să câștigi un venit mai mult decât decent schimbând țevi și chiuvete, când poți avea o diplomă de facultate și să lucrezi casier în Carrefour? Altă prestanță ai, tată, altfel zâmbești clientului când te ștergi la popou cu diplome în loc de hârtie igienică.
4. Până la BOR și fanii ei înrăiți, văd cetățeni cu pretenții care înjură UE, multinaționalele și oculta, dar folosesc toate beneficiile, infrastructura și tehnologiile dezvoltate acolo, fără nicio jenă. Până la urmă, ce te costă să fii ipocrit?
5. Nu suport Bucureștiul din foarte multe motive. Când am plecat de acolo, am simțit ușurare.
Da’ ce dispoziție de zile mari ai, șerif. Numa’ articole roz, cu subiecte lejere ai selectat. 🤭
Comentariu beton!23
@didina: nu-ș de ce, dar am impresia că ăia de-njură UE sunt adoratori BOR. Adoratorii BOR sunt la fel de imbecili, fie ei cu diplome sau fără.
@didino, păi, na, știi și tu cum e când ești nevoit să te întorci acasă din vacanță.
@JT, impresia ta este eronată, cunosc inclusiv atei ipocriți.
@Vasilescule, hai că-ncepe distracția mintenaș, îți revii repede. Teste, manuale varză, teme date copiilor, pe care le fac părinții, ședințe… 😂
@didino, fix astea sunt motivele pentru care mă gândeam cum ar fi un concediu la sfârșit de septembrie. Să nu mă epiuzez naibii dinainte să înceapă toamna cu adevărat. 😛
@didina: mea culpa. Am vrut să spun așa: majoritatea anti-UE e alcătuită din adoratorii BOR. Binențeles că sunt și atei anti-UE (p-ăștia chiar nu-i înțeleg, poate-s adoratorii familiei tradiționale? 🤔).
@MV Iar concediu, bravo!
@Vasilescule, concediile la sfârșit de septembrie sunt exact ca alea de mijloc de octombrie – absolut necesare. 😜
Așa m-au sfătuit și pe mine doctorii. 😛
2. Eu când văd într-un text despre copii cuvinte ca kiddo sau kinder trec peste sau citesc pe diagonală.
3. „Apropierea de Germania e un mare avantaj. Suntem la distanţe aproape egale de Berlin, Praga şi Varşovia. Un alt avantaj îl reprezintă oamenii bine pregătiţi, avem 28 de universităţi dintre care două pe lista ShanghaiRanking (unul dintre cele mai importante clasamente de gen – n.red.). Avem peste 100.000 de studenţi, deci avem bază de dezvoltare. Nu ne bazăm doar pe universităţi însă, ci şi pe şcoli vocaţionale pentru că vrem să dezvoltăm producţia locală şi pentru aceste joburi e nevoie de aptitudini noi“
Decât atât.
4. ”ochiul dracului” sunt buni pentru popi dar nu cumva să ajungă la prostime pentru că-i cheltuie pe prostii. Cunosc pe cineva, un amărât, care a lucrat la construcția unui schit, care era ”plătit” cu o masă pe zi și doi litri de lapte.
5. 15 ani Bucureștiul a fost mișto. După 15 ani de mișto apare copilul și, gata, s-a terminat miștoul.
1. Eu dacă merg în vizită la horeca asta vreau doar o cameră curată dotată cu un pat, tron de pe care să citesc bloguri, un duș cu apă caldă, iarna cald și răcoare vara.
Comentariu beton!18
5. Apăi na, când treci prin București ”cu căștile pe urechi și privind în sus, spre potențialul orașului ăsta frumos și urât, dar super autentic și distractiv.” mai greu să vezi ce-i prin jur sau chiar pe jos.
Comentariu beton!18
@shoric, eu n-am treabă cu kiddo sau kinder, dar dacă am văzut vreun părinte zicând „todler” cu variațiunea „todlerul meu”, am dat cu escape în secunda doi. Mă enervează la fel de rău ca ăia care scriu „partenerul din dotare”, mai las-o-n plm de vrăjeală.
@Miaie, „toddler”, da? că noi pronunțăm corect, chiar dacă matale s’teți surd…
Pare rău, io l-am văzut românizat, exact cum l-am scris. 🤷
@mihaivasilescu, te citesc în fiecare zi, bașca articolele mai vechi și nu am văzut să fi folosit în textele tale cuvinte sofisticate sau că, na, este cool să le folosești.
Sunt umpic nervos pentru că am fost luat în balon de un blogăr celebru exact pentru că un comentac a folosit cuvinte ”jmechere” într-un comentariu de a trebuit să apelez la Dex să înțeleg ce a vrut să zică. Mbine, nu sunt retaradat sau sălbatic să nu știu că kiddo sau kinder ar fi sinonim pentru copil dar de ce ai folosi așa ceva într-un articol scris în limba română, pentru români ?
Băi, de aia partidu ăla, AUR, o să atragă votanți pentru că ei vorbesc depre copii nu kiddo, kinderi sau toddleri.
@Shoric, man, nu știu câți de „i” să folosească atunci când îl pun în propoziție să nu iasă ceva incorect gramatical 😁.
” What the fuck ever vrea copilul ăla să poarte.” Deci pardon, dar nu e chiar așa. Al meu s-ar îmbrăca în pantaloni de trening și tricou în orice oră din zi și din noapte. Dacă ieșim la plimbare în oraș sau la vreun restaurant și-i zic să-și pună o cămașă, mă ia cu ”da’ ce, mergem la vreo nuntă?”. Discuții de genul ”vezi că e rupt pantalonul cela în genunchi.” ”Păi și ce? La joacă merge. Plus că e doar o găurică mică. ” e un dialog frecvent între noi. M-am resemnat. Dar pentru banchetul de-a VIII-a am dus lupte pe viață și pe moarte să se îmbrace măcar în pantaloni de ne-trening și o cămașă. Am biruit. În timp ce era la banchet, puneau părinții poze pe FB. Păi ce ținute, ce toalete la unele fete, ce costume la unii băieți. A doua zi i le-am arătat, ”na, uite așa se îmbracă oamenii la astfel de evenimente!” (Bine, fie vorba între noi, erau cam exagerat de elegante, chiar pompoase, acele ținute, dar am vrut să văd ce zice). Mi-a râs în nas ”Hai, lasă, nu te ambala. Doi colegi au venit în pantaloni de trening, eu am fost chiar prinț.” ”I-ai invidiat c-au fost lăsați să vină așa, este?” ”Cam da…”
Comentariu beton!32
Am citit ultimul articol, ,,Bucureștiul nu-și iubește mamele”, și pot să spun cu mâna pe inimă că rezonez cu el sută la sută. Nu sunt mamă, dar logodnicul meu are un picior amputat si se mai deplasează în cărucior cu rotile. Nu doar Bucureștiul nu are rampe ca lumea pt cărucioare de orice fel, nici Bacăul, de unde suntem, și, îndrăznesc să spun, niciun alt oraș. Un drum prin oraș, intrarea in vreo instituție, la doctor, la dentist, la un magazin, e un chin. Unde sunt rampe, sunt atat de abrupte, încât și însoțitorului ii e greu sa manevreze căruciorul, omul din cărucior nu ar avea nicio șansă, așa că dacă ar vrea sa fie independent și sa meargă singur undeva…pofta-n cui. Nu suntem o nație pe care sa o preocupe confortul, grija față de semeni…
Comentariu beton!22
O constatare foarte corectă și arhi-cunoscută. Bucureștiul nu iubește pe nimeni. Bucureștiul este deseori comparat cu o junglă, în care dacă nu ești leu, sau măcar lup, ești mâncat. Dacă mai ai și vreo dizabilitate fizică sau psihică, ești victimă sigură. Pentru o viață mai bună, a se lua în calcul emigrarea către alte orașe/zone sau alte țări mai ”prietenoase” cu categoriile vulnerabile. A te aștepta de la București sau de la Nicușor sau de la nația noastră actuală (o nație destul de săracă atât material, dar mai ales intelectual și spiritual) să manifeste grijă față de cei din jur mie mi se pare nerealist, o utopie, un vis.
Comentariu beton!20
Ce zice @Iulia este din păcate adevărat. Acuma nu știu cum e accesul pentru persoanele cu dizabilități prin instituțiile statului de pe la ea dar la noi am văzut rampe destul de ok. Mai nașpa e pe la privați. Un exemplu negativ este magazinul la care am lucrat care are intrarea la aproape un metru înălțime și nu numai că nu are rampă dar nici măcar o bară de care să se susțină oamenii cu probleme. Deși au avut un eveniment nasol în trecut cu o clientă care s-a împiedicat de pragul ușii și practic a zburat de și-a spart fața de cimentul spart din fața magazinului ”patronul” nu a făcut nimic. I-am zis că sunt bătrâni care au nevoie de căcaturile lui de holșuruburi și au dificultăți să urce cele trei trepte. Răspunsul lu El patron a fost : O să fac. A trecut un an și ceva… Băi, ”investiția” era cam 200-300 de lei pentru materiale că manopera o făceam noi dar nu l-a interesat și aia a fost.
Mulțumesc pentru selecție!
1. Nu HORECA! La noi, ultima cazare la mare acu’ 13 ani. La munte am mers mai des, dar la condiții, sau, mai bine zis, atitudini ca cele descrise în articol.
2. „Kiddo” e încă mică. Mai vorbim mai încolo…
3. –
4. Atitudinea e generală. Nu ne place de UE, dar ne place când ne dă UE ceva.
5. Uau! Descoperire epocală! Cu puțin efort aș putea găsi minim 10 articole pe aceeași temă scrise acum 5, 10, 15 sau 20 de ani. Dar autoarea n-avea treabă cu subiectul atunci. Acum are. Cam asta e problema la noi: nu există dacă nu mă interesează, iar când mă interesează nu-i interesează pe alții.
Comentariu beton!18
@Ionuț, fix așa. ”În 2016 lucram pentru București 2021, proiectul de candidatură a capitalei pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021”. Nu pomenește nica că s-ar fi luptat atunci pentru mămikile care plimbau cărucioarele cu prețioasele kindere prin București dar acum o interesează subiectul.
Comentariu beton!12
Mulțumesc pentru selecție!
1. În general și eu încerc să stau la lanțuri hoteliere străine, dar am avut și surprize plăcute la pensiuni din Sibiu. În rest nu prea am avut treabă cu cazările mioritice. Dar de povești horror am auzit din păcate.
2. Nici mie nu-mi plăcea când îmi alegeau maică-mea sau bunică-mea hainele, cred că oricine a trecut prin asta 😁 dar de la a lăsa la alegerea copilului o anumită culoare/un anume articol la modă până la a-l lăsa să meargă la școală în trening și papuci e cale lungă
3. Bravo lor, de luat exemplu!
4. Tipic. Înjură UE, dar iau de acolo ce li se oferă cu 7 mâini
5. Problema asta a fost discutată și răs-discutată de n ori. Rezultat 0.
Duminică faină tuturor!
Horeca romaneasca este, cu putine exceptii, de un amatorism si un imbecilism dezolant. Dar e copia fidela a societatii si a economiei romanesti, asa ca daca avem o buna cunoastere a tarii asteia, nu trebuie sa ne asteptam la altceva.
Pentru buzunarele adanci exista locuri de poveste, majoritatea n7 lucreaza cu niciun motor de rezervari si daca nu ai o „intrare” sau bafta nu vei.putea rezerva pt ca sunt permanent rezervate cu multe luni inainte. Dar vorbim de locuri unde cazarea si pachetul de masa costa de la 400 eur in sus pentru 2 adulti si 2 copii. Iar astea sunt cam few and far in between. In categoria medie, asa cum am tesrat vara asta, e haos. Una e advertizat, alta e realitatea, oamenii fie au 9 durere in cur fata de nevoia turistului fie sunt pur si simplu draguti dar prosti gramada si tot nicaieri ajungi cu ei. Dar am gasit si locuri good-very good la preturi mediu+ (45-50€/noapte /camera 1 ad+1chld) excelenta calitate a locului, serviciilor si gazdelor. Raritati. Altfel Ibis, Ramada nu dezamagesc.
Este asa o loterie la noi incat daca vrei sa eviti orice surpriza esti better off alegand destinatii externe. By far!
Si da, Bucurestiul este distilat in cea mai mare concentratie posibila de tot ce e mai rau in societatea romaneasca, un cancer la propriu si figurat Si invechit 31 ani in butoaie de kkt. Sunt pe punctul sa il parasim for good. No look back.