Joi, când am plecat de acasă, aveam fix trei articole puse la păstrare pentru azi. De mă gândeam că ori s-a lăsat lumea de scris, ori ceva se întâmplă.
Dar între timp s-au mai reglat lucrurile, așa că acum aveți mai jos șase articole foarte mișto.
Enjoy!
- Unul dintre cele mai mișto texte pe care le-am citit vreodată;
- Și ăsta e un articol care îți va pune un nod mare de tot în gât;
- Ce frumos scrie fata asta (când are chef de scris) 😛
- Câteva rânduri despre „miracolul suedez”;
- Locurile noastre, toate;
- Despre cum am mâncat în anii ’90 și, iată, am supraviețuit;
P.S. M-am trezit la ora 6:51 ca să scriu PS-ul ăsta. Am visat azi-noapte că m-am întâlnit pe plajă cu @costicămusulmanu care venise special să-mi dea cartea „Psihologia maselor”, de Orhan Pamuk. Well, cum pe Costică nu-l cunosc, iar Pamuk n-a scris așa ceva, vă dați seama cam cât de prăjit e creierul meu?
Esti panicat in vacanta? O ia creierul razna? 😃
E chill acolo enjoy 😊
Ps. Merci pentru lista mi-am organizat respiro de pranz dar si pentru informatiile despre loc din articolul de anul trecut (am fost si noi 💛)
Cred că de la atâta relaxare s-a prăjit.
Gustave Le Bon laic zis!
C’est parfait.
Tu?
Dar eu, care astăzi dimineaţă l-am visat pe Florinnnn Călinescuuuuuuuu că a venit însoţit de forţele de ordine, a ocupat o ditamai intersecţia (nu am reușit să o identific), s-a așezat pe un scaun și a început să cânte.
P.S. Oare trebuie să merg la terasa lui? Asta o vrea creierul?
Șerif, și tu totuși stai la țară, la liniște, de juma de an. Uite ce face prea multă liniște. 🤭
Zici tu că liniște? Bar pe vizavi, între vecini pasionaţi de manele „la maxim” și corul madrigal al vocilor răgușite, plus circulaţie ca la balamuc în weekend, numai liniște nu este.
N-am timp dom’le, ma trimiti prin prea multe locuri!
Azi,citit anterior doar unul,nr.3. De obicei cel putin doua!
Mda … @costicămusulmanu a pomenit ceva de alcoale și dvs. visați cărți … păi e frumos așea !? D’aia ne ducem pe copcă 😋 Ahh, mă scuzaț, am uitat că sunteți meteosensibil și vizionar🤪
Sunt și vizionar meteo. 💪
Buna selecția, felicitări. Îți priește vacanța. Bine, bine, cu excepția PS-ului.
PS. Sa nu uiți sa iei un sac de ardei kapia, când te întorci, de la Durankulak, de la nea Toșco, e pe dreapta cum mergi spre graniță. Pare un chioșc amărât, albastru, are insa preturi bune si destul de ieftine. Poți plăti in lei si… vorbește românește 😉
Ce naiba să fac cu un sac de kapia??? 🤭
Sa nu zici ca vii cu mana goală spre casă si…. așa se vând 🙂
#kapia is not coconut
Comentariu beton!13
@Mișule… dacă dădeai sfoară-n țară că ai un sac de kapia se găsea o gospodină să îți zică că… zacuscă!
Mulțumesc de selecție. Frumoase toate.
1. Articol dedicat mamei. Jos pălăria. Și mama mea s-a ridicat de jos prin muncă, nu avea alte posibilități. Nu a ajutat-o careva din jurul ei, tata mai degrabă a doborât-o. Dar nu a renunțat. Nu locuiește în Italia, nu a felicitat-o papa pentru munca epuizantă de zi cu zi, dar tot e model pentru mine.
2. Da, multe noduri în gât. Am închis când am citit mesajul de adio al acelui soț către soția lui, înainte de prăbușire. Am revenit după ce am spălat vasele de la micul dejun. Același sentiment greu de apăsare, că lumea asta e prea deraiată.
3. DAAAAA, CĂRȚI. Cărți, cărți… pot spune asta ca o mantră, să mă refac după unele stări mai puțin fericite zilele astea. Sau „citește, citește, citește…”. Are mare dreptate Mara acolo. Unele cărți chiar ne salvează, altele ne enervează, dar tot le iubim. E mai greu cu alea proaste, de duzină, dar eu mai citesc și de-alea ca să nu uit că asta e lumea în care trăiesc și să știu și ce susține „adversarul”. Și bloguri. 😁 sau blog, că nu merg la „alții” decât prin recomandările tale.
4. Miracolele ne atrag întotdeauna, fie că sunt reale sau vrem noi să fie. Sau sindromul cu cioara de pe gard. Asta nu înseamnă că noi avem vreo pasăre mai brează, nu, a noastră e la terapie intensivă de prea mult timp ca să o mai resusciteze cineva.
5. Locuri frumoase și urâte pentru noi, mișto pentru alții. Uite, eu nu mă simt atrasă de mare, ca tine. Lumea asta e diversă tare și minunată.
6. Mâncarea comunistă era puțină și proastă. Am amintiri urâte de atunci. Prima vizită la un restaurant comunist a fost târzie, într-o excursie la Voineasa, cu clasa. Bleah. După revoluție a fost greu cu locațiile astea, dar existau, într-adevăr, cinematografele. Alt univers.
Mersi, șef, de articole. Vacanță frumoasă acolo, că vine școala. Ups, era să zic „coșmar”.
Am citit articolul despre 9/11 și nu am mai putut citi mai departe.
1.” În timp, unde vrei să ajungi e aici, unde e maică-mea, să te privească cel mai cinic om din lumea ta cu admirație. Și ideal ar fi ca ăla să fie copilul tău.”
Serios? Aș vrea să ajung ca cel mai cinic om din lumea mea să fie propriul copil? Nu prea cred.
2. Genul de muzeu despre care mi-e suficient să citesc. N-aș călca pe-acolo, ar rămâne restul oamenilor fără șervețele.
3. Mișto articolul, mișto proiectul #ACinceaPutere
Costică lipsește azi? O fi pe drumuri. Nu m-aș mira să facă o escală și să ajungă pe plajă cu ”Psihologia maselor” la purtător și cu Orhan Pamuk la autor. Scris frumos, peste albișor. Ce, s-ar pune ca vis împlinit, nu? :-))
2
Propagandă emoțională made in USA.
Sunt mult mai multe victime în alte orașe fara muzeu și fără stoarcere de lacrimi pentru fiecare pantof înroșit.
Ar fi interesant un muzeu al victimelor civile USA: Serbia, Croația, Afganistan, Siria, Koreea, Vietnam, Panama, jumate de lume!
Se dezbate încă. Ce zici?19
Faptul că există victime civile în toată lumea, nu face mai mică tragedia de la 11 septembrie.
Oameni care au ales să se arunce de la etaj ca să nu moară în flăcări, oameni care au intrat să îi salveze pe alții deși știau că pot muri, oameni care știau că urmează să moară și au sunat să le spună celor dragi că îi iubesc…
Restul, a spus-o Shakespeare mai bine decât oricine, restul e tăcere.
Comentariu beton!15
Dar dacă articolul era despre victimele din aceste țări, ai fi venit aici să ceri sa fie menționate și cele din New York? Bănuiesc că nu.
@Tamerlan,
Cred că tu încurci războiul cu pacea 🙂
Faină selecție, mulțumesc.
1. Frumos omagiu. Îmi place mult să citesc despre oameni care au perseverat prin forțe proprii. Așa este și la noi în familie, ai mei au obținut succese doar prin munca lor asiduă, chiar și când nimeni nu le dădea șanse și trebuia s-o ia de la capăt. Privind în urmă aș fi putut face alte alegeri și să o iau pe un drum mai ușor (și plictisitor), but that’s not my style.
2. Mi-am dat lacrimile doar citind. Îmi amintesc perfect ziua aia, călătoria la București pt controlul ortodontic, cum am pierdut primul autobuz, cum în sfârșit nu m-a mai certat ortdontul, unde am mâncat, cum am venit înapoi cu trenul, cum acasă maică-mea s-a apucat de călcat și se mira cum la tv se dă același film tâmpit cu avionul care intră în clădire..stau acum și mă gândesc cum niște chestii absolut irelevante (pierzi metroul, cobori după cafea, te întorci după ceva, etc) pot face diferența dintre viață și moarte. Cum timingul face o asemenea diferență, pornești la drum mai devreme sau mai târziu (Am supraviețuit unui accident de mașină pentru că nu venea nimic pe contrasens).
3. Am crescut iubind cărțile. Ai mei în tinerețe investeau mare parte din salariu în cărți așa că am avut ce alege din bibliotecă. De când cu pandemia am început să recitesc cărți citite prima dată în adolescență, pe care acum le văd cu alți ochi. Btw, cmmfdl is awesome 💗
4. Mda, orice minune ține 3 zile, vorba aia
5. Sunt unele locuri pe care le asociez cu amintiri plăcute din trecut. Acum nu mai are cum să fie la fel, dar tot aș încerca să revin și să creez alte amintiri
6. Probleme de securitate a site-ului. Revin
P.S. Azi noapte am visat iar că mă plimb cu metroul. Maică-mea de dimineață „te cheamă Bucureștiul” 🤣🤣 (asta cam așa e, mi-am propus pt 2021 ceva stagii prin capitală)
În mintea mea, când am citit începutul articolului despre muzeul dedicat evenimentului petrecut pe 11 septembrie, doream prin acest comentariu să fac o paralelă cu un alt muzeu, văzut de mine undeva în Belgia, legat de al doilea război mondial. Realitate, experiențe… de parcă erai acolo!
Când s-a întâmplat tragedia, ca și tipul care a scris articolul, eram acasă și aveam TV deschis. Eu învățam… Îmi aduc aminte ca și cum a fost ieri. Eram în perioada de redescoperire – a se citi… nu intrasem la facultate și taică-meu nu a dorit să mă angajez, a zis că mă mai ține un an acasă ca să învăț!
A fost cutremurător atunci să văd ce s-a întâmplat. Nu vreau să îmi imaginez cum ar fi să trec prin muzeul respectiv, dacă mie mi-a intrat ceva în ochi… când am citit articolul acesta! Mișto, mișto de tot articolul acesta! Mi s-a părut că sunt efectiv acolo.
La fel ca și @Gabil, după ce am citit articolul acesta, parcă nu pot trece mai departe!
@Mișule ms de selecție și vacanță plăcută!
@all să aveți parte de o duminică extraordinară!
Pe 12 sept 2001 aveam un examen la care voiam nota mare, ironic era drept international public. Pe 11 frunzaream cartile ca sa „revad” materia. Dupa care am deschis televizorul si am plans tot restul zilei. Tata trecuse pe acasa sa faca o pauza si am ramas toti lipiti de tv. Imaginile date in loop cu o persoana care a sarit de la un etaj pe care mi-era imposibil sa-l concep m-au bantuit cel mai mult. Inchideam ochii noaptea si vedeam doar imaginea aia. Nici azi nu pot sa imi explic ce fel de teroare te poate face sa alegi cum sa mori. Ani mai tarziu am aprofundat studiile in zona asta de drept si ma simt cumva impartita intre sentimentul de dreptate pe care o meritau oamenii disparuti la NY – nu as vrea sa le spun victime, pt mine suna cumva putin, merita un cuvant mai adecvat, multi au fost eroi – si senzatia de nedreptate fata de atatea victime colaterale, inocente, care au pierit in toate actiunile americane de dupa. Este o tema inca foarte controversata. Dar articolul asta m-a tulburat, mi-a adus aminte de senzatiile alea de furie si neputinta vazand oameni fara vina murind live…
@Irina: „o tema inca foarte controversata” Nu cred, e doar tendinta filozofica-politica (paguboasa de fapt) a Europei ca temele sa fie „controversate”.
In cazul Sep11, pe de o parte e vb de Islam, un cult militaristic al mortii si de celalata parte e America. You don’t fuck with USA, simple as that.
In drept, e controversata din multe pct de vedere, ma refer la reactia USA de dupa. Nu cred ca e aici locul sa analizam pe conventii, articol, paragraf si sa luam totul la puricat. In principiu, si din pct de vedere strict juridic, tehnic, nu sentimental, nu am avut nici un profesor care sa se pronunte pro la tot ce s-a intamplat dupa. Au murit multi nevinovati si in toate actiunile post 09/11. Numai din pct asta de vedere am spus ca e controversat, in rest 09/11 ramane un eveniment dramatic cu consecinte pe scara globala si care a zdruncinat iremediabil senzatia aia de siguranta pe care o aveam noi, in tarile civilizate. La fel ca atentatele din londra si paris de altfel. Pt mine insa raman cele mai teribile imagini pe care le-am vazut in timp real
@Irina: Bine, da’ in dreptul international ORICE e „controversat”. Totusi regula #1 nescrisa ramane „you don’t fuck with USA”. Si sa analizezi dupa, daca actiunea X/Y a Americii a fost OK sau nu dpdv juridic mi se pare inutil. Ok, hraneste o gramada de avocati-saracii care in alt mod n-ar avea ce face/probabil ar muri de foame :), dar big picture e inutil.
E relativ inutil in practica, aici nu pot sa combat pt ca sunt de acord. Desi s-au creat o gramada de curti, comisii, comitete si experti de fapt nu au prea multe parghii. SUA oricum nu a ratificat o buna parte din conventii, dar chiar daca ratifica nu prea avea nimeni ce sa faca… sunt probabil cei mai mari contribuabili la ONU deci nu isi risca nimeni scaunul pt ca e foarte principial. Dar asa la nivel academic, ideologic vorbind, inca se dezbate 🤭
Excelente articole, cu o exceptie 🙂
1. despre mame, numai de bine. Emoționant articol.
2. de-aș ajunge vreodată la NY, sigur aș vizita muzeul. Terifiant.
3. daa!! M-a uns la suflet, că e despre cărți și cunoaștere. Iar cea pomenită, ”O viață măruntă” – e absolut fabuloasă.
4. mi s-a acrit de părerile despre covid. Și cred că n-am citit nici 1% din căte au curs pe net. Mi-e clar deja, nimeni nu va renunța la convingerile sale aberante, chiar dacă acele convingeri se bazează pe zvonuri și scenarii ilogice.
5. prea scurt, prea subtil, prea trist. Dar bun 🙂
6. după titlu, mă așteptam la altceva, nu la o enumerare a cârciumilor și a protipendadei din Bucureștiul anilor ’90. Ăsta nu prea mi-a plăcut.
@Vasilesq, boss, da’ matale s’teț meteosensibil rău dă tot…!? că și la mine a fost înnorat azi; mai mult, de pamuk, ma bad, nu cred c-am cetit nimic și cu atît mai puțin din antropologu’ franțuz; incult, știu; iar la 7,03 eram în fața dozatorului de lavazza so n-aveam cum să fiu în pustietățile voastre…plus că-s orice da’ nu stalker;
la articole stăm așa:
1. I know; cu primii 600€ strînși mi-am finanțat un cumnat să înceapă o viață nouă la Torino; era prima lui ieșire din țară și cînd a ajuns, m-a sunat panicat că nu l-a așteptat nimeni din ăia 4 (prieteni sau rude) care ar fi trebuit să-l ajute…e bine acum…
2. n-am putut citi; am vizitat Ostrowiec și dacă vreodată voi putea (Dumnezeu pentru o zi, gen), voi da o lege ca orice politician să-și petreacă prima zi din mandat acolo…
3. Szomna Grancsa… 🖤
4. n-am date da’ sunt convins că mulți erau 80+; dacă ne dăm strict cu părerea, io zic că n-au greșit; oricum, îți trebuie o doză de cinism ca să conduci bine, mai ales în criză; o țară nu e o familie și n-are nevoie de un tătuc (putin, kim) și nici un business ca să-i trebuiască manager (donald)
5. prea multe locuri, prea mulți plecați…
6. nu se dășchide…poate unde am primit io teicăueiu’ acu’ 5′?
PS am scris așa tîrziu că astăzi fiind înnorat am făcut pe draivăru’ pentru musulmance
Acum se dășchide. 😉
Macar ai auzit de Orhan Pamuk. Mie, prin vise, tot felul de aratari vag umane imi vand chestii absolut neidentificabile. Frustrarea e ca dimineata nu-mi amintesc daca le-am cumparat sau nu.