N-am mai lăsat de ceva vreme atât de multe articole. Dar dacă tot stăm pe-acasă, m-am gândit c-aveți când să le citiți pe toate. Hai, pe turci, că vin caii.
- Arta de a trăi în vremuri de criză;
- Ni se întorc valorile, păziți-vă pielea;
- Aceasta nu este o vacanță;
- Acum e momentul în care se vor vedea relațiile construite pe încredere și respect;
- Ce sper eu c-o să facem după covid-19;
- Cred că miserupiștii și inconștienții vor moșteni lumea;
- Efectele profunde ale izolării asupra minții și corpului;
- Albert-László Barabási: „Lucrurile trebuie luate foarte în serios”;
- Fii normalitatea pe care vrei să o vezi în lume în perioada următoare;
O selecţie foarte utilă. Shared!
Bunica mea îmi tot spunea: „În orice rău există un bine”. Zilele acestea eu caut binele din răul care mă înconjoară. Ieri am stat în faţa unei farfurii cu mâncare. Și mă gândeam că era prima dată după mulţi ani în care nu mâncam din fugă. Lângă mine erau soţia și fetiţa. Eram „toţi o dată”, cum spune Anastasia. Adică, împreună. Mâncam laolaltă.
Apoi mi-am dat seama că bogăţia nu se măsoară în bani, ci în faptul că toţi cei dragi sunt bine și sănătoși. Că există. Că trăiesc. Că nu au coronavirus. Că sunt acolo.
Și tot ieri m-am regăsit cu toţii prietenii din copilărie pe Whatsapp. Am stat de vorbă și ne-am actualizat stările după ani de depărtare. În care am uitat că existam.
Că am fost cândva prieteni. Ne-am reapropiat din nou. Am redevenit prieteni.
Da, de ieri caut răul din bine. Nu-l caut pe afară, chiar dacă este cald și soare. Îl caut aici, înauntru. În mine și în cei de lânga mine. Care, chiar dacă sunt la distanţă, sunt mai aproape de mine ca niciodată.
Chiar dacă urâm coronavirusul, poate că ar trebui să învăţăm să căutam binele din el. Pentru că mâine este o nouă zi. Chiar dacă este departe.
Comentariu beton!57
” bogăţia nu se măsoară în bani, ci în faptul că […]”, vrei sa spui ca bogatia nu se masoara NUMAI in bani, ci si in […].
Nu de alta, dar odata ce vom trece peste aceasta perioada si ne vom reintoarce la viata normala – in mare parte, poate ne vom readapta stilul de viata astfel incat sa nu ne prinda perioadele dificile cu economii cat un salariu sau 2, ci 12, sa intrebam angajatorul de ce am lucrat pana acum la serviciu (al carui sediu se afla nu-stiu-unde-departe) cand se putea bine-mersi lucra si de acasa, fara impedimente (strict legate de fisa postului). Sa cumparam cu cap si echilibrat, sa nu ne mai prinda perioadele dificile si sa ne aducem aminte de robinetul care tot pierde apa si trebuie sa-l reparam ori pentru a reface legaturi cu vechi cunostinte, e chiar penibil si de adolescenti, nu de oameni maturi, adulti, cu serviciu si nivel de trai decent (sau foarte bun, daca ar fi facut aceeasi munca in alta tara).
Poate dupa ce vom eradica bolile, sa eradicam si SARACIA, ca in al doilea caz mai poti emigra in alta tara, dar iata, acum, nu prea mai ai unde sa fugi decat intr-o cabana izolata (si pazita) ori un yaht bine echipat si intretinut.
Comentariu beton!17
Mișto comentariu. Mulțumesc, @Constantine.
Trist ca a trebuit să vina covidul ca sa „descoperiti” treburile astea evidente
Comentariu beton!15
@PMK
Fiecare dintre noi are niște momente de sinceritate (reală) faţă de sine. În rest, avem momente în care stam de vorbă cu noi înșine și ne minţim. Ne uităm într-o oglindă și ne spunem tot felul de lucruri care ne fac bine. Pentru că, altminteri, de vorbit cu prietenii, cu familia, de luat masa împreună, de mers la restaurant și alte alea, o facem destul de des. Este vorba despre a face cu adevărat, nu de complezanţă. Cum să explic mai bine?
Este ca atunci când te duci la biserică, dar o faci doar pentru că așa face toată lumea.
Comentariu beton!13
@constantine eu nici în anu 1 în academia de poliție n’am mâncat pe fugă, deși eram frecat la maxim
Riști să’ți distrugi sistemu digestiv
@Toni
De la masă, nici generalul dacă intră, nu te ridici ca să-l saluţi. Așa știu că era în armată. Numai că viaţa m-a făcut să uit de această regulă. Mulţi ani de zile am mâncat la miezul nopţii. Este 100% vina mea și o recunosc. Sper să nu mai uit de data aceasta.
Constantin cauti binele din rau mai probabil ….poate citesc mai tarziu articolele daca oi avea timp desi dupa cum vad din titluri iar coronavirus…..si cand te gandesti ca ma plictisisem de politica…Hai ,sanatosi sa fim ca belele curg
1. Foarte bun articol.
2. Poza aia îmi provoacă greață. Mă gândesc doar la săpun.
3. Bine zis, dar lumea e prea „oh, e democrație, fac ce vreau”.
4. Absolut de acord.
5. Speranța moare ultima, dar lumea va reveni la „normalitate”-n maxim 2 luni: fuga aiurea cu un scop neștiut.
6. Eu, totuși, mi-aș dori ca acest virus să dea iama-n proști și proaste. Poate așa mai învățăm ceva, ca societate.
7. –
8. Corect.
9. Foarte bun articol.
Don Mișu mulțam de selecție.
Momentan am citit doar primele trei articole și sunt destul de bune. Voi reveni să citesc și restul.
După cum am spus zilele trecute cei din diasporă… nu s-au întors acasă ci au făcut-o doar bombardierii, prințesele, ăia care aveau doar școala vieții și toți cei care au făcut bani din șmecherie. Datorită acestui lucru apare articolul 1 și 2.
Articolul 3 mi se pare extraordinar… omul se vede lucrul de acasă ca pe o vacanță. Se poate face și la mine acest lucru dar eu am ales să merg la birou pentru că la mine nu se poate lucra de acasă, nu sunt condițiile necesare pentru a face acest lucru!
@Alin
1. Din nou, dezamăgești cu alegerile!
2. Din nou, dezamăgești cu generalizările!
Vera is back!?
Pe bune?
@Vera în primul rând mă bucur că ești bine. Nu mai știam nimic de tine și îmi făceam griji… dacă mai citești… sau dacă nu…
În al doilea rând ceea am afirmat eu… este generalizat și este susținut de întoarcerea multora de la mine din cartier, persoane care fac parte din categoriile enumerate de mine mai sus. E plină parcarea de merțane, haudi-uri și de bemve-uri… mașini pe care tu și cu mine probabil nu o să le conducem niciodată… pentru că nu ne dă mâna să cumpărăm așa ceva. Așa ca ceea am spus eu se aplică… cât de cât poate nu la nivel național dar totuși!
Cât despre alegeri… chiar dacă nu am prins-o 100%, mă gândesc că te referi la work from home.
Hai să o exemplific și pe asta. La mine la muncă de la 1 ian. s-a dat drumul legal la WFH. 1 zi pe săptămână! Bineînțeles că s-a făcut abuz și că nu s-a lucrat… din nou mă refer și îmi spun părerea pe segmentul meu. Au frecat-o și nu au făcut nimic. O zi a mers și poate nu s-a văzut, dar mai multe s-a simțit la deadline. Și cine crezi că a tras-o și a luat mwie în ședințe – ăla din cauza căruia s-a întârziat… NUUUUU… bineînțeles că prostul de Alin care a aprobat asta! Și ghici ce… de atunci persoanelor mwiste nu le mai aprob nimic… Vin eu la muncă, veniți si voi cei care ați frecat-o! Simplu ca buna ziua! Nu ți se pare?
@Constantin io-s ca the girl who cried wolf, doar că eu tot zic că nu mai scriu și tot apar random. My bad!
@Sorine mă îmbăt oricând cu tine, dar să fie tiza martoră, ca să nu avem cucui. Paco trăiește, altceva nu e treaba mea să zic.
@Vera ma bucur mult sa te vad/citesc !
Multe bucurii tie si picelor tale !
@ Vera
Eu nu am postat p-aci cât tu, Paco, Diabolicu’ și încă vreo câţiva eraţi boșii pe la comentarii. Mă intriga faptul că ai dispărut (era în perioada când am devenit tată – de fetiţă). Oricum, nu știu ce păreri au ceilalţi, dar mie îmi lipsesc comentariile tale (cu aciditatea aferentă). Așa că mă bucur că ești cu noi. Girl, chiar ești parte din comunitatea asta, vrei, nu vrei!
În rest, sănătate multă ţie și fetiţelor! Aveţi grijă de voi!
Pentru mine faptul că sunt nevoită să stau izolată nu reprezintă o provocare.
Deși nu îndrăgesc comunicarea și menținerea relațiilor prin telefon, internet etc și am nevoie de relaționare directă cu oamenii, mă descurc binișor cu gândurile mele în perioadele de singurătate. Iar schimbările din viața mea din ultima perioadă încă mă provoacă la autoevaluare.
Nu m-am plictisit niciodată singură. Citesc, desenez, cânt, bucătăresc, grădinăresc, iar ieri chiar am stat puțin la plajă. Răscolesc prin lucruri și mă imaginez eroina propriilor povești inventate…..ceea ce ar putea să pună serios sub semnul întrebării sănătatea mea mintală, dar asta am făcut de mică și m-a ajutat să mă descurc în situații neașteptate.
Mă îngrijorează situația economică care va urma și ce fac eu la muncă nu poate fi făcut de acasă. Așa că preiau ce pot din munca colegilor mei prea aglomerați, în speranța că vom trece cu bine, ca firmă, de perioada grea.
Nu e o vacanță. E o pauză în care să ne resetăm prioritățile și valorile.
Mulțumesc, Mihai. Virtual, vă îmbrățișez pe toți! 🤗
Comentariu beton!20
Cu plăcere. Și noi pe tine.
@ O îmbrăţișare ursească de la mine, Anouk! Să te ţină toată perioada aceasta!
Învăţăm să ne redescoperim. Greu este acum, mai greu o să fie după. Am momente în care mi se face teamă pentru că eu sunt învăţat să trag tare în fiecare zi și să lucrez mult. Volumul a scăzut zilele acestea, iar proiectele mari par că sunt pe pauză. Nu mă sperie decât să stau degeaba. Așa că le fac tot felul de sugestii clienţilor, astfel încât să nu mă lase să vegetez.
@Anouk o îmbrățișare și de la mine! 🤗
Și avem PRIMUL DECES de coronavirus. Persoana avea cancer în fază terminală, iar coronavirusul i-a dat lovitura de graţie.
Să-i fie ţărâna ușoară!
Poate sună stupid ceea ce spun, dar cred că virusul i-a făcut un bine. Am cunoscut câțiva oameni cu cancer în fază terminală și nu e deloc plăcut, chiar deloc. Durerile sunt extreme, iar fentanylul și morfina-s apă de ploaie.
Să-i fie țărâna ușoară.
John, nici bătrânețile nu sunt deloc plăcute, chiar deloc, mai ales în România. Atât fizic, cât și emoțional, mai ales pentru cei singuri, cu copiii/nepoții plecați departe de casă, de țară. Ba chiar sunt dureroase. Cunosc ceva bătrâni 70+, 80+, chiar 90+, deci cu bătrâneți în fază terminală. Să credem că virusul le va face un bine și lor, că unii vor muri mai devreme din cauza acestuia?
@Anduța, fără supărare, dar cred că n-ai înțeles nimic din ce a scris @John Temple. Nașa mea de botez a avut cancer osos. Se rupeau oasele în ea. Mai vrei detalii?
Victor, eu știu om cu cancer în fază terminală care, cu toate durerile, și-a dorit și a luptat până în ultima clipă să trăiască. Și faptul că a murit într-un final nu i-a făcut deloc bine, ultimele clipe au fost mai îngrozitoare decât orice dureri anterioare. Ba mai mult, la înmormântare, erau binevoitori care încercau să consoleze familia cu ”poate că e mai bine c-a murit” și alte chestii de genul. Iar fiica lui, o prietenă de-ale mele, nu-și putea explica ulterior cum de nu i-a dat afară în secunda doi, sau chiar mai rău.
De unde știți tu și John Temple că faza terminală a omului ce-a murit a fost la fel ca a celor de care știți voi și că virusul i-a făcut un bine? De unde puii mei știți voi ce era mai bine pentru omul acela?
Dar tu de unde știi? Ah, și azi sunt în week-end, așadar am timp de polemici. Până zice Mihai ”Ho!”
Victor, nu știu. Și tocmai pentru că există cel puțin aceste 2 variante, am vrut s-o introduc și pe a mea. Din dorința ca pe valul morților ce va urma, să avem în vedere că ce credem noi că e bine sau rău pentru cei implicați, s-ar putea să fie departe de realitate.
Ce discuţie macabră aveţi aici. Se presupune că trebuie să ne menţinem moralul ridicat, nu să-i dăm la gioale.
Solandi, dacă discuția aceasta este coborâtoare de moral pentru cineva, îmi pare rău. Recunosc că sunt obișnuită cu macabrul și nu mi-am dat seama de acest efect. Cumva, pentru mine e ceva deja clar că macabrul va fi parte a noii noastre realități și sunt pregătită (cel puțin la nivel de idee) pentru el și pentru cele mai negre scenarii. Dar probabil că alții văd altfel lucrurile, poate chiar speră că la noi va fi altfel decât în China, Italia, Spania etc. E ok, o să încerc să mă abțin să mă mai bag în astfel de discuții.
@Anduța: știu că virusul le-a făcut „bine” unor pacienți în fază terminală deoarece n-am auzit pe unul să-mi spună altceva decât: „aș vrea să mor mai repede să scap de iadul ăsta”.
La asta m-am referit, iar pacienții de care vorbesc aveau vârste diferite, de la 14 la 70 ani.
Cu bătrânețea, omul se obișnuiește deoarece e ceva natural și înțelege de ce-s durerile așa cum sunt.
Se spune că singurătatea e cel mai mare dușman al omului, așa că da, poate virusul le face un „bine” decât să plângă după o mângâiere sau o vorbă bună, pe care n-o vor primi în grabă.
John, de la „cred că virusul i-a făcut un bine” din primul comentariu la ” poate virusul le face un bine” din al doilea, e o diferență mare. Pentru mine, vreau sa zic. Dacă ziceai așa din prima, nici n-aveam această discuție.
Articolele despre cum sa gestionezi izolarea sunt foarte mișto scrise, iar ideile din ele atât de familiare.
2. Așa cum românii au dat năvală in magazine să se protejeze de foamete, americanii au dat navală in magazinele de arme. În contextul „valorilor” revenite printre noi, chiar discutam ieri că și atenția la acest gen de protecție ar trebui sporită mai mult decât în mod obișnuit de către fiecare dintre noi.
3. Cine muncește cu drag ce muncește și se respecta în primul rând pe el/ea, o face intr-un mod cât mai responsabil și la birou, și acasă și pe o plajă și oriunde.
Duminică liniștită să aveți!
Să sperăm că nu o să ne uităm umanitatea și o să ajungem la situaţii de genul luptelor pentru mâncare, apă și alte resurse. Nu cred că situaţia este atât de tragică încât să ne gândim la arme, așa cum o fac americanii. Coronavirusul nu este o infecţie care ne transformă în neoameni.
Constantin, așa am sperat și că toți semenii noștri vor înțelege cu frumosul că e nevoie de unitate, grijă și solidaritate pentru a învinge acest virus, sau măcar pentru a-i încetini evoluția astfel încât presiunea pe sistemul sanitar să nu fie cea care va urma. Rezultatul fiind că fără decret militar, amenzi și dosare penale nici oameni considerați educați nu pot fi ținuți în case. Darămite canaliile.
Desigur că pe mulți dintre cei de-aici virusul nu ne va transforma în neoameni, ba chiar dimpotrivă. Dar alții sunt deja neoameni, iar situația actuală/viitoare doar le va accentua neomenia.
Comentariu beton!13
Strategia asta cu statul în case e cu dus si intors. Statul în casa prelungit afecteaza serios capacitatea de rezistență a organismului. Am experimentat asta în adolescență când, dupa o perioada de mizantropie, m-am captusit cu un reumatim articular acut. Scopul izolării în masă ar fi încetinirea răspândirii virusului pentru a nu da peste cap capacitatea sistemului medical de a face față unui val de cazuri cu complicatii. De fapt, sansele ca sistemul medical sa faca fata dupa răspândirea bolii nu prea sunt. Si încetinirea virusului e posibil sa nu se întâmple. Aprovizionarea periodică la supermarketuri s-ar putea sa fie suficientă pentru a asigura răspândirea rapida. Statul în casa, reducând rezistență întregii populații s-ar putea sa nu aiba alt efect decat majorarea de câteva ori a cazurilor cu complicatii. Ideal ar fi fost ca izolarea sa se faca diferențiat. Cei care nu sunt în vârstă si nu au probleme de sanatate poate ar trebui sa evite izolarea in case, in ideea de contracta virusul cat mai curând, contribuind la formarea imunității de grup, limitandu-si izolarea doar fata de cei vulnerabili.
Pot fi de acord cu tine, respectiv că „ideal ar fi fost ca izolarea să se facă diferențiat”, după cum specifici. Știam că suntem un popor de oameni care nu văd mai departe de ziua de mâine și de propria persoană (sau familie), dar probabil că speram că acum va fi altfel. Nu e. Și o iau ca pe-o foarte bună lecție întru reevaluarea strategiei pe viitor, după cele 2 săptămâni de auto-izolare propuse.
Eu cred ca esențială era asigurarea segregarii cat mai stricte între cele două grupuri de populație, grupul celor vulnerabili, incluzandu-i si pe cei care îi îngrijesc și grupul celorlalti. Cu interzicerea pe cat posibil a contactelor între ele. Fara consemnarea in case pentru nici unul din grupuri, dar cu stabilirea unor intervale orare diferite în care pot iesi din casa. Sa zicem ca perioada dintre orele 10-16 sa fie stabilita ca perioada exclusivă pentru circulația celor vulnerabili, în care doar ei sa aiba voie să iasă din casă, sa se plimbe, sa meargă pe strada, sa intre in magazine alimentare sau farmacii. Iar restul zilei exclusiv pentru ceilalți. Iar în cazul in care cineva trebuie neapărat sa intre in contact prelungit cu cei vulnerabili, sa fie obligat să se supună aceluiași regim de izolare fața de grupul majoritar. Ma tem ca regimul de izolare în case nu va avea ca efect decât amânarea cu o săptămână-doua a situației de criza, în care sistemul medical va fi copleșit. Beneficiind însă de un număr de cazuri cu complicatii grave de câteva ori mai mare la fiecare categorie de vârstă, doar din cauza izolarii prelungite în case.
@ventidius, imunitatea aia de grup e o porcărie sinistră. Englezii și olandezii s-au prins cum stă treaba deja. Care e media de vârstă în România în acest moment a celor diagnosticați? Ai idee?
Date, fii atent:
– 5% între 0 și 18 ani
-69% între 19 și 50 de ani
-23% între 51 și 70
Și doar 3% peste 70 de ani în pwla mea! Adică unde au italienii mortalitate și cazuri multe NOI NU AVEM aproape deloc. Asta e la noi cu date de la minister, nu de la știripesurse sau alte căcaturi. Cum faci izolare diferențiată pe procentele astea??
Care sunt persoanele afectate? Ai idee cam de câte afecțiuni suferă persoanele de până în 50 de ani la noi dată fiind poluarea, alimentația și nivelul de trai? Ai statistici?
Terminați, în pwla mea, cu imunitatea asta de grup, că noi nu suntem țară unde să se facă asemenea experimente și nici Covidu’ ăsta nu e guturai.
Putem afla cei din ATI sau in stare grava ce grupa de varsta au? Intreb serios, nu stiu unde sa caut statisticile mentionate… Ca sunt multi vindecati care au zis ca nu au avut niciun simptom, dar au fost diagnosticati si au stat internati.
Ventidius și Ionuț, ca să fie clar în ceea ce mă privește, treaba cu autoizolarea diferențiată eu nu o văd la nivel generalizat, impus de autorități, ci o decizie la nivel personal, individual, familial, sau de comunitate restrânsă cu legături personale între oameni. Între 10 bătrâni din bloc, să zicem, singuri și cu diverse afecțiuni brambura pe stradă/la magazin și cineva ca mine (care, mulțumesc lui Dumnezeu, n-a vizitat spitalul în interes propriu decât la operația de apendicită la 10 ani, nașteri și ceva controale de rutină) cine face mai mult sens să iasă la cumpărături de hrană sau medicamente, de exemplu, pentru toți 11?
@Ionuț
Imunitatea de grup nu e prostie cum crezi, în mod cu totul nejustifificat. E singul mod în care o boala molipsitoare poate fi stopată, limitandu-i real capacitatea de extindere. Imunitate care se obtine fie pe cale naturală, prin îmbolnăvirea majorității populației fie prin vaccinare. Pana cand ajungi la acest rezultat, pericolul la adresa persoanelor vulnerabile ramana același indiferent de carantine si izolări care nu pot dura la nesfârșit si au eficienta extrem de îndoielnică împotriva unor boli cu capacitate de transmitere atât de ridicată. Din pacate vaccin nu avem si nici nu ne putem baza ca il vom avea curând.
Faptul că majoritatea îmbolnăvirilor au afectat putin pana acum segmentul vârstnic al populației explica numărul redus de cazuri grave si de decese. Care vor exploda insa odata ce numarul bolnavilor în vârstă va creste. Cei în pericol raman si la noi , ca peste tot, cei bătrâni si cei care suferă de boli grave sau cronice care le afecteaza serios sistemul imunitar. Nu vad care e marea problema sa impui masuri de izolare a acestor persoane de restul populatiei.
Întâmplător sau doar în mod norocos, focarul a izbucnit printre persoanele mai tinere. Motivul e insa pur circumstantial. Virusul se transmite atunci cand are ocazia, nu tine seama de varsta. Îmbolnăvește pe oricine, chiar daca pentru unii e un fleac de răceală iar la altii produce o pneumonie fatală.
E vorba însă doar de câteva sute de cazuri, nu ai de unde sa stii cum vor evolua procentele. Daca acestea se vor menține, ceea ce e îndoielnic, vom avea mortalitate redusă spre zero, pe model sud-corean, daca procentul de bolnavi în vârstă se va mări, ne vom îndrepta către modelul italian cu mii de decese.
1 – mi se pare o predare la universitate, lung ca naiba, doar că noi nu suntem studenți s’o lălăim și să tocim
2 – un articol bun al lu @cetin, dar e în continuare în carantină după ce a pupat dosurile pesediștilor, mai are de muncit pentru reabilitare, la fel și @vali petcu
3 – uite și cineva care nu e mulțumit că lucrează de acasă
4 – nuștiu ce să zic, sunt mulți care uită de azi pe mâine sau nu gândesc
5 – un to do list, nu sunt de acord cu vizitarea celor în vârstă
6 – locuitorii majoritari ai rromâniei sunt miserupiști și inconștienți și au ajuns vai de ei, deci nu sunt de acord cu autoru
7 – eu sunt izolat de așa zisa societate de ani buni și n’am nimic, o panaramă de articol și ăsta
8 – autoru are dreptate, suntem aproape de dezastru
9 – cam mult coronavirus și măsuri de protecție pentru mine
Multe articole și mult de citit, am citit cât pentru câteva zile
Vă doresc o zi frumoasă și aveți grijă cu virusu!
Mulțam de selecție, Mihai.
Nu îi înțeleg pe cei care se plâng de plictiseală, am văzut atâția care stăteau până acum pe terase cu nasul în telefon, sau mergeau pe stradă cu nasul în telefon, acum nu pot face la fel? Sau e mai cool să stai pe terasă și nu la bucătărie, de unde dai checkin? Cred că am devenit foarte superficiali și nu contează ce suntem, doar ce părem.
Și toate văicărelile astea au loc în contextul în care avem apă, curent, gaz, internet, nu vreau să mă gândesc ce ar fi să pice toate.
Comentariu beton!12
Merci de selecție! Îmi place să citesc treburi care confirmă ce cred eu, să văd că mai sunt unii care gândesc ca mine (sau eu ca ei).
Fata aia care a scris în Republica, ori învață să folosească google translate, corect, ori îi doresc faliment/șomaj plăcut. Articolul e horror de citit, scris într-o română aproximativă și cu grave fracturi de logică…
Bun găsit tuturor.
1. Cred că vom fi siliți să ne reamintim puțin de interdicțiile comunismului și de arta de a rezista, cu sufletul intact, vitregiilor vieții. Se reactivează unele simțuri.
2. Din păcate, ei știu că scapă foarte ușor, ei cunosc „forța” coercitivă a statului român. De aceea au rezistat și înflorit aceste devieri sociale și comportamentale. Și de aceea ne râd în nas oricând.
3. Da, simt cu toată ființa mea că nu e vacanță. Vreau la școală iar, să vorbesc cu ei, oamenii mei, colegi și elevi, despre orice, nu doar despre școală, și să aflu despre viața normală a fiecăruia. Mi-e dor și de diriga fiică-mii, care îi certa și le amintea de examen. Doamne, bine mai era.
4. Eu aș plusa și aș spune că e vremea când vor rezista relațiile construite din iubire, nu doar din poze pe facebook. Vă dați seama ce test de anduranță e în unele familii?
5. Eu sper să reușim să scăpăm de frica aia viscerală care ne cutremură sufletele: cât de mult pot să-i apăr pe ai mei? ce mai ține de mine și ce ține de ceilalți pentru care eu și familia mea nu însemnăm nimic? dacă la italieni și spanioli și alții mult mai răsăriți e așa, la noi cât de urât poate fi?
8. Eu iau lucrurile foarte în serios, dar CEILALȚI constituie atâtea variabile….
Vreau să ajut la schimbarea lumii, dar dacă lumea nu vrea…?
Iar devastează şobolănimea hypermarket-urile………………
Am citit cam tot pe diagonală şi pe repede înainte pentru că sunt suprasaturat de ştiri şi articole cu tema coronavirus.
A început Iumor, Românii au talent, Mireasă pentru… să mi se pară acceptabile 🙂
Mireasa pentru…e cireașa de pe colivă la parastasul morții pasiunii. 😀 😀 😀
Mulțumesc pentru articole! „Lucrurile trebuie luate foarte in serios”. Exact asta o spun aproape în fiecare zi. Destui miserupiști, inconștienți și pe aici. Imi este frică pt ai mei, dar și pt mine. Încă o săptămână de mers zilnic prin spitale și pe urmă iau o pauză. Clar lumea nu va mai fi la fel, criză economică va fi. Sper că noi toți să fim mai responsabili, mai umili și mai puțin risipitori. Stay safe!
Mulțumesc pentru selecție!
Am citit cam tot, chiar dacă unele mai pe diagonală. Motivul ar fi că mi-a cam ajuns cu Coronavirusul. Este o situație nasoală cu care majoritatea nu prea ne-am confruntat, nu se știe ce se va întâmpla și cum, dar, frate!!…mi s-a luat! Am acumulat atâtea cunoștințe în medicină, virusologie și bacteriologie, psihologie și psihiatrie, geopolitică, geologie, geografie, biologie, chimie, supraviețuire în condiții extreme etc. în ultimele zile cât n-am acumulat în aproape patruj’ de ani de viață. 🤣🤣
Despre articole, pe scurt. Sunt antisocial și leneș în general, așa că situația actuală nu-mi macină nervii așa de rău ca în cazul altora. Iar ultimii ani m-au îndepărtat destul de mult de concepte cum ar fi „servici”, „colectiv”, „ieșit la bere cu prietenii”, deci suport bine situația. Oricum, nu mi se pare chiar atât de tragic să petreci timp cu familia și să ai la dispoziție minunile tehnologiei pentru a face acest timp cât mai plăcut. Nu e o chestie extremă ca în articolul 7, cel puțin pentru majoritatea.
Treaba cu munca online mă amuză la culme din perspectiva a ceea ce s-ar întâmpla după ce trece (dacă trece) nebunia asta. Într-o societate normală (nu e cazul la noi) lumea (angajați, angajatori, oameni, autorități) și-ar pune întrebările astea:
-Dacă o serie de job-uri se pot face online, de ce creăm haosul ăla în trafic în fiecare zi pentru a chema atâția angajați la muncă fără a fi neapărată nevoie? Iar cei care o freacă remote p-acasă nu cumva o freacă la fel și la firmă? Schimbă cu ceva sediul firmei productivitatea muncii pentru anumiți angajați?
– Dacă pot fi trimise online tot felul de acte spre și dinspre instituțiile statului către cetățeni, de ce nu s-a putut până acum? Și de ce nu s-ar putea de acum înainte? (experiență personală: am trimis online zilele astea două „dosare cu șină” pline cu scan-uri după acte diverse. Deci, se poate!)
– Dacă magazinele online și livrările merg bine, cum merg, de ce merg, cum ar putea fi eficientizate și optimizate cât mai bine, atât pentru această perioadă cât și după? Fiindcă am senzația că mulți comercianți abia acum au descoperit apa caldă și sunt uimiți de cât de caldă poate fi.
Aș mai zice că mă surprinde în continuare lejeritatea cu care se vorbește de ce se va întâmpla „după”, de parcă există o dată limită la care Covidu’ își împachetează bagajele și pleacă, și că data aceasta este foarte apropiată. Băi, mie nu prea mi se pare că vom scăpa prea curând din această situație, și că ar trebui să învățăm să ne organizăm viața cum o facem acum, nu ca și cum ar fi un fel de accident care trece rapid. E destul de incert acest „după”.
Comentariu beton!15
Adevărul e că nici eu nu înțeleg de ce se plânge lumea că trebuie să stea în casă. Eu n-am nici cea mai mică problemă să stau în casă, să mă uit la seriale, să scriu, să fac ce-mi place, să stau de vorbă cu orele cu femeia de lângă mine. Dacă n-ar exista situația asta de căcat cu virusul, ar fi chiar una dintre cele mai mișto perioade din viața mea.
Auzi la el…stai de vorbă cu femeia de lângă tine cu orele…îndrăgostitule.
Tu nu știi că cele mai bazate căsnicii se fac pentru bani și relații, ce naiba? 😀 😀 😀
Pe mine ma necajeste ideea de a sta in casa in masura in care nu mai producem bani. Ratele si facturile curg in continuare, avem si copii. Avem noroc de ceva economii, dar nu substantiale. Inteleg ca virusul asta e nasol pt. cei cu comorbiditati, in principal varstnici dar si tineri, in timp ce tinerii si copiii sanatosi sunt in proportie covârșitoare asimptomatici… Nu inteleg de ce nu s-a facut izolarea celor in grupa de risc si a celor cu care locuiesc acestia, si sa ne lase pe restul sa muncim si sa ducem alimente parintilor, bunicilor etc. Economia tarii nu va face fata acestor masuri.
Sa nu intelegeti gresit, noi stam in casa, iesim doar pt. urgente, mamei ii fac cumparaturile si i le las pe pragul usii, vorbim doar la telefon, etc.
@Bianca, citește mai sus ce i-am răspuns lui @ventidius, citește niște statistici cu afecțiunile și bolile de care suferă românii și la ce vârstă, și sper să înțelegi de ce „izolarea pe grupe de risc” e o mare tâmpenie.
Stam doar de o saptaman in casa si deja apar dramele, textele lacrimogene despre cat de greu e. Poate in loc de mindfulness, pozitivisme si kkaturi lacrimogene ar fi fost bine sa educati psihicul cat de putin pentru situatii de genul asta, pentru deprivari, pentru interdictiile de miscare etc chiar si voluntar. Smiorcaitul in vremuri mai grele e pentru looseri.
Da, stiu, nu e o opinie populara ca multa lume obsinuita sa se planga non stop pentru orice, poate o sa reconsiderati dupa carantina asta si va schimbati perspectiva.
Carantina mi se pare o oportunitate perfectă pentru a pune-n practică pozițiile din Kamasutra. Una pe zi. 😉
Cred că trece anul și nu termină nimeni pozițiile. 😀
+ 1 la pozițiile din kamasutra 😋
Acum, dacă te pune dreaqu să faci vreun AVC sau infarct ori ceva grav, ai pus-o. Mori în mod garantat. Probabil că procentajul morţilor din alte cauze decât coronavirus va fi mai mare decât al celui din cauză de Covid-19. Îmi este și frică să mă gândesc la un astfel de scenariu. Cert este că, până și o banală durere de măsea după ora 22,00 este acum o aventură de intensitate maximă.
P.S. Poate îmi explicaţi și mie care este treaba cu hârtia pe proprie răspundere? Trebuie să o am eu sau mi-o dă cineva de la organul care mă oprește? Dacă rămâne hârtia la cei care mă opresc, în cazul în care mă oprește altcineva, trebuie să le arăt și lor un document identic? Trebuie să am hârtia asta în fiecare zi? Nu era mai simplu să facem o chestie cu semnătură electronică, fotografie și introducere într-o bază de date cu acces naţional? Ca să nu mai cărăm cu noi un document purtător de microbi?
Fără dosarul cu șină, semnătura electronică nu e valabilă!!! 😀
Nu, nu era simplu Constantine. Fiindcă armonizarea bazelor de date e un vis frumos încă. Adică cei de la permise (să zicem, nu sunt ei cei mai negri draci din icoane!) au o bază de date (a persoanelor de peste 18 ani), cei de la evidența persoanelor altă bază de date (în teorie cea mai cuprinzătoare) cei de la finanțe alta (cu plătitorii de taxe, persoane fizice și juridice) … și-or mai fi, dar nu-mi vin mie în minte acum. Aaaa, ar mai fi neputincioșii ăia cu cardurile de sănătate, cărora le crapă serverele din 5 în 5 secunde, spre disperarea farmaciștilor. Ei bine, toți ăia din pomelnicul mai sus-pomenit n-au reușit să ”se pupe” cu chestia asta. Și atunci ce să-i reproșezi polițistului ce te va opri? Sincer eu – la ora asta- îi compătimesc câți scuipați virtuali își vor lua oamenii ăia pe meleagurile astea…. Sper că vor fi însoțiți de jandarmi, dotați cu bastoane, orfani și atei.
@ John Temple
Câtă dreptate ai! Chiar am uitat de argumentul suprem – dosarul cu șină!
Plm, și-au închis ăștia librăriile…
@VictorR
Nu știu cum naiba ai noștri nu aromonizează toate bazele astea de date, iar mie IRS-ul îmi trimetea scrisoare de mulţumire în format electronic că am plătit taxele la ei, în condiţiile în care nu am interacţionat deloc cu ei. Iar românașii m-au chemat să dau cu subsemnatul la Anaf, eu crezând că am de recuperat bani de la ei, doar ca să plec de acolo mai ușor cu vreo 5k.
Măcar la hârtii să se priceapă ai noștri, dacă tot suntem campioni la hârţogărarie.
Nu inteleg agonia asta prelungita. Unii se izoleaza ,inutil din pacate atata timp cat strazile sunt pline, altii sunt atat de ahtiati dupa afacerea lor incat ii doare in dos de siguranta salariatilorsi îi exploateaza la maxim. Imi fierb mațele cand știu ca șeful copilukui meu ii exploateaza fara cel mai mic gest de protectie, nici macar un dozator cu dezinfectant nu a adus.Era bine ca tuturor sa ni se acorde concediile de odihna, forțat prin lege, o luna de izolare impusa, era plata pe care firma oricum o facea, iar alimente pe cartela ( cu un cos cu de toate, dar cumparaturi o singura data la 15 zile, pt ca si oamenii ăia iși doresc izolare) pt a diminua plimbarea obsesiva spre supermarket. Imi e mila de salariatii din market, sunt aproape convinsa ca salariile sunt mizere, efortul din aceasta perioada maxim , la fel si riscul, nu cred ca sunt platiti suplimentar. Si poate gresesc, dar nu am vazut gesturi de sprijin catre spitale din partea Carrefour Metro Selgros Penny, dar mno , din nou spun , poate greșesc . Profitul imens pleaca din tara si nu au nici un interes sa inchida usile. Oare ăi din fruncea țări vor învăta ceva, sau vor dori sa invețe ceva? Ceva firme care ar trebui numite strategice, Cantacuzino,Antibiotice, 1-2firme de biocide, niscaiva depozite de masti,hrana, dar nu doar pt prețioși etc? Dar noi, vom invața ceva?
#dordeizolarecuceidragimie
# faraexploatatre/lacomiapatronilor
Aveți hrijă de voi oameni frumoși
Cînd eram mai tînăr am vizionat filmul ăsta: https://www.youtube.com/watch?v=hefdxKmMxBw . Erau ultimii ani ai comunismului, apăruseră videocasetofoanele, ne adunam noaptea la prietenii din bloc care aveau televizoare color. Filmul are o distribuţie cu nume consacrate, dar astăzi e practic uitat. Pe mine unul m-a impresionat abordarea regizorului (japonez), e o perspectivă foarte îndepărtată de cea hollywoodiană. Dar mai mult decît orice, m-am întrebat dacă vreodată aş putea să fiu pregătit sufleteşte să fac faţă unei astfel de situaţii, în care un coşmar devine realitate. Acum am aflat răspunsul: nu, niciodată nu poţi fi pregătit, chiar dacă te gîndeşti la asta zi şi noapte. Cred că zilele asta o să-l recitesc pe Camus. Poate îmi va da speranţe, cine ştie (la Oran, carantina a durat aproape un an. Aici se vede geniul autorului, nu degeaba a primit Nobel-ul – a descris o situaţie imaginară pentru el, dar care azi capătă forme reale).