Cred că trebuie să ne cam obisnuim cu ritmul ăsta de cinci articole duminica. Mai multe văd că nu mai reușesc să strâng, deși de data asta nu mai sunt în vacanță și frec netul cât e ziua de lungă.
- Sfaturi de tată cu vechime pentru cei mai noi în branșă;
- Japonia, copleșitoare;
- București, ambrozie și spital;
- De ce nu prea lucrez cu antrepernori români;
- Cel mai periculos câine e Dogul Vegan
Am citit articolele și comentariile. Am o nelămurire: au sau nu coșuri de gunoi în Japonia?
Da, grupurile de mămici sunt o calamitate.
O duminică frumoasă.
Trebuie să-l întrebăm pe Petreanu.
Pai zice clar că nu există gunoi și coșuri de gunoi.
Citisem şi eu cândva, pe undeva, faza cu coşurile de gunoi de pe stradă: nu există. Japonezii îşi iau gunoiul cu ei, în punguliţe, şi îl duc acasă unde, evident, îl sortează riguros pe categorii reciclabile. Consideră că este nepoliticos ca altcineva să le strângă gunoiul. Până şi în şcoli am văzut reportaje cu copii care fac curat după ei când termină orele.
Doar pe lângă unele marketuri se pare că sunt câteva containere pentru reciclare pet-uri sau doze de aluminiu.
Comentariu beton!13
am fost in japonia de cateva ori, am fost in orasele mari, dar si in orasele mici, de provincie, chiar am stat 2 saptamani intr-un catun in munti. iar ultima oara am locuit acolo 3 luni intr-un orasel mic de provincie: tot ce spune Petreanu e adevarat. si multe altele in plus. ar fi atatea de povestit. nu sunt toate roze, au si ei problemele lor. dar categoric sunt la ani lumina de noi, din toate punctele de vedere.
Solandi, eu am văzut un reportaj cu copii și profesori făcând împreună curățenie în școli. Mi s-a părut wow.
N-am fost in Japonia, dar pot sa recunosc diferente semnificative dintre doi autori care posteaza (aproape simultan) articole despre aceasta tara. Unul caruia i se pare Nirvana ca niste fiinte umane au fost transformate in robotei, strangand ei nu-stiu-ce-ul-lor in poșetuțe si serviete, pe strada, si altul caruia i se cam brehane de asa ceva, unul care se entuziasmeaza de civilizatia gasita si unul care a gasit o tara cu oameni de fapt nefericiti, sclavii unor conventii artificiale, programate! Unul care lauda absolut tot ce nu-i romanesc si altul caruia ii place Romania asa cum este, cu viata reala nu Second Life, cu implinirile si nerealizarile noastre asumate ca oameni, repet, oameni, nu biete instrumente care, din intamplare, se pare ca sunt dotate si cu inimi secate de sentimente reale, bucurie si tristete, iubire si ura! Hai totusi sa nu ne inchinam la zei falsi!
Gasiti articolul respectiv la Fido, adica bogdanstoica.ro.
Mutumesc pentru recomandare @Ada. Mi se intorsese stomacul pe dos dupa ce-am citit articolul ala al lui Petreanu. Bun antidot.
Anduţa, în şcolile noastre – cu orar atât de încărcat şi cu teme peste măsură – asta mai lipsea: să rămână profesorii şi elevii după program să facă şi curăţenie. Să ia pâinea omului de serviciu de la gură.
Pe mine modul de organizare al japonezilor mă duce cu gândul la un muşuroi de furnici. Şi mă simt inconfortabil. Prefer individul de sine stătător, cu particularităţi şi comportamente personale şi inedite, decât indivizi parcă interconectaţi telepatic şi care pot fi asimilaţi unei singure entităţi gigantice, lipsită de sare şi piper, sobră şi tipicară.
Nu-mi plac civilizaţiile asiatice. Le privesc şi analizez de la depărtare, dar nu mi-ar plăcea să locuiesc acolo sau să împrumutăm prea multe de la ele.
Cât despre părerea lui Petreanu versus cea a lui Bogdan Stoica… nu am altceva de spus decât că fiecare e liber să se entuziasmeze la ceea ce simte. Eu aleg doar informaţia şi o modelez în felul meu. Fără să devin arbitru.
Solandi, nici eu n-aș locui în Japonia (sau in orice altă țară asiatică, sau in țările nordice, sau Germania, sau Anglia, sau Italia, sau in multe alte țări, deși admir la fiecare diverse aspecte) și nici nu văd aplicată treaba aia cu curățenia în școlile noastre. Dar la nivel de mentalitate, privind la ei, cred că putem învăța și îmbunătăți câte ceva la a noastră, că popor. Ziceai de luat pâinea de la gura omului de serviciu din școli: mergem în 100 de școli din România și aruncăm provocarea profesorilor și copiilor de a face un exercițiu de imaginație, pe modelul respectiv. Pun pariu cu tine pe ce vrei tu că nici supraaglomerarea copiilor, nici pierderea jobului omului care face curățenie nu va fi printre obiecțiile, sau comentariile lor. Mă rog, nu ale majorității, vreau sa zic.
Anduţa, nu poţi copia mentalităţi. Soluţia ar fi alta: educarea în acest sens pentru a ajunge la un rezultat asemănător. Strict pe subiectul curăţeniei, la noi ar merge cam aşa: copiii să fie învăţaţi de mici să păstreze curăţenia şi ordinea, nu să fie puşi în şcoli să facă curăţenie după ore.
Faza cu omul de serviciu şi pâinea smulsă de la gura lui era o ironie. Oricum, în curând, roboţii vor lua locul oamenilor în multe activităţi repetitive. Asta nu mai e o glumă, ci doar sâmburele realităţii ce va veni.
Solandi, eu nu mă gândeam la copiat, ci la conștientizat anumite diferențe și văzut ce putem schimba, îmbunătăți, adapta la noi. De considerăm că e cazul, evident, asta fiecare persoană decide pentru sine și testează/implementează în micul univers în care trăiește, că nu avem toți competența necesară să gândim la nivel macro românesc. Eu nu, cel puțin. Altfel, strict pe subiectul curățeniei, soluția de care zici c-ar merge la noi o fi bună, nu zic, dar pentru ai mei copii am considerat că nu e de ajuns doar să păstreze curățenia și ordinea, ci și să știe să o facă. Dacă or avea în viitor roboți sau oameni care să facă aceste lucruri în locul lor, aia e, vor include și asta la lista lucrurilor pe care le-au au învățat degeaba. Ca și unele obiectele de la școală, probabil.
Vară-mea a fost un fel d-ăsta de om care nu mânca carne. Deloc. A ținut-o treaba asta vreo câțiva ani. Acum și-a revenit.
Are un câine pe care îl hrănea în perioada aia cu salată. Băi, mânca bietul animal salată verde cu mărar, cum mănânc eu ceafa de porc.
Despre Japonia am văzut recent un reportaj în care era subliniat același mesaj: oamenii de acolo trăiesc cu gândul să nu facă nimic rău/neplăcut celorlalți. Pentru că, da, cel mai mare rău îl fac oamenii care vor să fie importanți.
Pâi și nu poți să vrei să fii important fără să le faci rău altora?
Elena, el zice, dar la comentarii alții zic că sunt coșuri de gunoi.
@Mihai, mă gândeam că te las fără replică, mut de admirație la puțul gândirii mele, dar nu, băi, tu ești pe filosofie :))). O să-ți răspund simplu: poți.
Na, acu’ să te văd.
și nu i-a zis nimeni vară-ti că, deși ea e omnivoră, amărâtul ăla de câine e carnivor, nu poate supraviețui fără carne, stomacul și mațele lui nu sunt proiectate pt salată. sper că a supraviețuit, câinele, nu ea.
am citit la un moment dat un articol dintr-o țară cu apă caldă cu o veganiță d-asta care-și hrănise pisica tot vegan. apoi se plângea pe interneți de sărea cămașa de pe ea că i-a murit pisica. cică ar fi cercetat-o și sancționat-o pt cruzimi împotriva animalelor.
din punctul meu de vedere un adult poate să mănânce ce vor mușchii lui, cu 2 condiții:
1. să nu mă frece pe mine la melodie de ce nu mănânc cum mănânc el și că, vai, ce crime fac!
2. să nu oblige o altă ființă vie, fără discernământ (sau unul diminuat) sau capacitate de alergere (copii sau animale) să îi urmeze alegerile dietetice.
1. Pas.
2. E pe lista țărilor de vizitat, însă nu aș locui acolo.
3. M-am ales cu o mulțime de alergii și probleme după ce m-am mutat în București, aproape am scăpat de ele plecând de acolo.
4. Nu știu de ce, dar mi-am dorit să-l pot contrazice, poate pentru că e o superbă zi de vară. 😁 Rămân cu soarele, iar autorul cu dreptatea.
5. Nu se deschide la mine, da’ văd că e ceva cu lifestyle, cuvânt la care încă am alergie chiar dacă m-am mutat din București. 😜
Ăăă… păcat că nu se drschide. Nu e cu lifestyle. :)))
Mbine, @Vasilescule, hai că mai bag o fisă mai încolo dacă zici că nu-i cu lifestyle. Poate vrea dacă mă mut la soare, afară. 😁
Vrea sigur. 😀
Citind articolul despre Japonia mi am amintit de bunicile mele …..una dintre ele cu obsesia ordinii si curateniei ,ori de cate ori o vizitam era dezastru ,avea mileuri apretate si pe scaune ,efectiv nu puteai sa faci nimic ,trebuia sa stai cuminte in coltul desemnat si sa nu misti ceva care ar fi schimbat din perfectiunea decorului.la cealalta bunica era universul nostru….bataie cu perini ,sarit in pat ,construit cort in mijlocul camerei din cearsafuri ,la un moment dat improvizasem chiar si un topogan din usa unui sifonier.Concluzia……frumos de privit la Japonia cum era si la camera primei bunici dar de trait …. nu ,multumesc.
1. Băgat la cap!
2. Încă nu am ajuns în Japonia, dar nu se știe niciodată.
3. Ar trebui eradicată planta asta și nu înțeleg de ce nimeni… nu face nimic în sensul acesta dintre autorități.
4. Pas
5. Hihihi.
@Misule ms de selecție!
@all duminică frumoasă!
V-am pupat mă duc la zoo în Duisburg poate văd vreo panteră să fac poze cu ea!
Salutare tuturor ! Despre Japonia există un banc vechi:se întâlnesc la o bere un muncitor român şi un muncitor japonez;muncitorul român întreabă:
-Cum de voi,japonezii,sunteţi aşa dezvoltaţi ?
-Eu muncesc două zile pentru mine,două pentru Împărat şi două pentru Japonia.Românul:
-Eu muncesc două zile pentru mine,împărat n-avem iar de Japonia mă doare-n pwlă………………
Comentariu beton!14
Mai era un banc, cu o negociere între doi parteneri de afaceri, unul dintr-o țară Europeană (clientul) și celălalt din Japonia (furnizorul). Și clientul cerea, printre altele, ca rata produselor defecte să fie până în 10%. La primirea comenzii, răvaș de la Japonez: printre altele, anunța că cele 10% defecte solicitate (deși nu prea înțelegea la ce le vor fi folosite) sunt ambalate și marcate corespunzător, separat.
1. Acu-i prea tărziu. 🤣🤣🤣
2. De vizitat.
3. Nu mă miră deloc.
4. De acord.
5. Orice dietă cu „veg” în față denotă o problemă la mansarda susținătorului.
Mulțam pentru articole.
1. așa, băieți, instruiți-vă!
2. nici nu știu de ce ne mai comparăm cu alții. Ni se accentuează depresia 🙂
3. asta ne mai lipsea, că n-aveam destule bube…
4. –
5. nu se deschide
Putine dar bune. Multumesc!
Am fost de cateva ori in Osaka si Nagasaki in 2005. Mi-a placut enorm si am zis ca intr-o zi voi reveni. In Nagasaki mi-am uitat camera foto intr-un magazin de articole sportive, iar un angajat a plecat si m-a cautat o ora si jumatate, sa-mi dea inapoi camera. Intre timp eu am revenit la magazin, l-au sunat si era atat de fericit ca m-a gasit. Iar daca mergi si cand infloresc ciresii e o minunatie. Atunci spuneam ca sunt inaintea Europei cu vreo 50 de ani si inaintea USA cu vreo 25 de ani sau invers.
4 articole azi, că 5 tot nu merge.
1. Ce drăguț, un tată între tați. 🙂 De bun simț articolul, exceptând partea cu epidemia de femei însărcinate cu termen de livrare copil în noiembrie. Că eu văd epidemie de femei care fac sport la nivel de intensitate mult mai ridicat decât cel ce se recomandă în sarcină și vreau să cred că nu sunt inconștiente. Aaaa, ”în jurul meu”, gata, e clar acum.
2. Nu mă aliez trendului ”ce mișto e la alții, ce de rahat e la noi”. Prefer să preiau din ce văd și-mi place la ei și să aplic în măsura în care am chef/pot și se potrivește mediului în care trăiesc. De exemplu, pe principiul japonez din școli, am renunțat să mai chem femeie la curățenie în casă. Și ne implicăm toți 4 și nu are nimeni impresia că e o muncă ”de jos”, sau că e ”timp prețios pierdut”. Spre deosebire de unii oameni din jurul nostru.
3. Chiar zilele trecute am aflat de un coleg de-al băiatului, care a dobândit brusc alergie la ambrozie. Cumnată-mea din Iași, la fel. E oribil și problema e în toată țara, nu doar în București. Dar am văzut în online că s-a întețit vara aceasta focusul oamenilor asupra acestei situații, am semnat chiar acum petiția care circulă pe acest subiect, înțeleg că Firea a cerut și ea guvernului să ia măsuri de urgență, prin presiuni din toate părțile problema chiar cred că poate fi rezolvată, sau măcar diminuată
4. Așa o fi.
2. Petreanu e extaziat oriunde calatoreste si mohorat, cu o depresie post – vacanta, la intoarcere, lucru normal, care arata ca ie si el om. Insa chestia cu gunoiu’ l-a marcat teribil, ma mir ca s-a mai intors in mizerabila Romanica! A ajuns cumva la Napoli, ma mir ca nu si-a facut harakiri!?
Aveti de ales intre alergie la ambrozie si Roundoup de la Monsanto,un ierbicid sistemic care omoara si pe dracu-n pantecele ma-sii.
Stropesti napasta cu ierbicidul asta,care intra in sistemul circulator al plantei si merge pana la radacina.Omoara si semintele care nu vor mai germina.
Zice-se ca-i cancerigen ,d-aia zic,aveti de ales.
L-am folosit pe o specie de planta care cica se prinde de pamant si dupa ce o tii spanzurata pe un gard 9 ani,e vorba de pir sau moldoveneste,chir.
Of, petreanu, acest 4 articole pe luna 3 de publicitate si impresii de calatorie, de ce il mai baga lumea in seama nu stiu
2. Nu-mi place de Petreanu şi articolul ăla mi-a amintit de ce. Cum naiba să compari România cu imperii ca Japonia sau Franţa unde toate fostele şi actualele colonii ale lor sunt cam la nivelul nostru de trai adică sărăcie şi mizerie.Cum să admiri aşa ceva ?
Să nu mai zic de problema veşnică a turistului român care tot timpul face comparaţie între zonele turistice sau centrale pe care le vizitează şi cartierul lui muncitoresc unde locuieşte prin România.
A, şi comparaţia aia tâmpită cu hotelurile.
@Shoric
Departe de mine de a lua apararea superficialitatii lui Petreanu, dar impresia mea e ca combati superficialitatea lui cu o si mai mare superficialitate. Fostele colonii japoneze, Taiwan si Corea de sud nu cred ca sunt la nivelul Romaniei. Nici pe aprope macar. Iar decalajul dintre Romania si Japonia sau Franta nu se explica prin fostele imperii coloniale ale acestora. Decalajul era la fel de mare si inante ca aceste imperii sa ia fiinta. Crearea imperiilor respective a fost mai degraba efectul dinamismului economic al acestor tari decat cauza lui. Plus ca in cazul Frantei, si nu numai al ei, imperialismul a fost atat de pagubos, coloniile sale fiind lipsite cu totul de resurse valorificabile, incat e mai degraba o explicatie a ramanarii sale in urma fata de tarile dezvoltate din jur. Abia dupa ce a scapat de acest imperiu, dupa razboi, a reusit sa recupereze.
Seară bună și de la mine!
Mi-a luat Shoric vorba din tastă! Nu sunt pe spate la articolul lui Petreanu! La curățenie perfectă, la perfecțiune în general. Pe mine mă sperie perfecțiunea!
Articolul pentru tătici l-am citit la vremea publicării lui căci, da, m-am înscris la blogul lui cetin- îi scriu numele cum și-l scrie el. De curiozitate, căci îl citați voi uneori pe omul ăsta…Mă bucur că tăticii în zilele noastre sunt mai activi și mai interesați! E lucru bun foarte!
Celelalte articole domani! Noapte bună!