Articol scris de Iulia.
…
Având în vedere faptul că presupun că suntem cu toții sătui până în gât de discuții politice, de sondaje și păreri ale unora și altora, n-o să mă mai apuc și eu să alunec pe panta asta.
Dar ceva-ceva legat de tot rahatul din jurul nostru tot trebuie să spun, cu riscul de a-mi umple frigiderul de carne (ceea ce, hei, poate n-ar fi chiar rău, că dracu știe dacă n-om ajunge iar să luăm carne pe cartelă).
Băi, cu jale și tristețe în suflet vă zic: ne-o merităm. Merităm tot ce ni se întâmplă. Ăștia suntem. Poate nu tu, nu eu, nu noi, ăștia din bulicica asta călduță și civilizată. Dar majoritatea sunt ei, ceilalți, ăia cu care nu ne identificăm și nu rezonăm.
Și, din păcate, oricât am vrea să ne masturbăm noi mental că ăia sunt niște proști, inculți, de la coada vacii și ce alte apelative potențial jignitoare v-ar mai trece prin cap, realitatea este că mulți nu sunt deloc așa. Mulți sunt oameni cu studii, cu cariere, cu familii. Oameni care „par normali”.
Dar să vă zic mai bine de la ce m-am luat.
Am fost zilele trecute la o farmacie, nu-i dau numele. Ba îi dau, că nu contează: la Farmacia Tei. Că deh, de anul ăsta avem și noi acilea, la provincie, așa ceva.
Acu, nu știu cum e prin alte părți, posibil ca sistemul să fie la fel peste tot, da eu vă zic ce am văzut la noi.
Acilea sunt vreo 12-15 case (nu rețin exact numărul, că nu am fost atentă, dar sigur peste 10).
Când te pui la coadă, te pui tot poporul la aceeași coadă, supranumită și unica. Și ocazional se aude dintr-un difuzor o voce suavă, care anunță: „Casa X este liberă!”
Și atunci bipedul care este la rând se îndreaptă spre casa semnalizată, tot restul șirului indian face un pas înainte și tot așa.
Mno, cum stăteam eu cuminte la coadă, împreună cu 5 733 de alte ființe bipede – nu știu dacă o fi mereu așa, da-n ziua aia, bănene, ziceai că e totu moca sau promoție la tigăi, așa coada dreq era, mă rog – ziceam că stăteam la coadă și m-am apucat să îmi frec bucuroasă mânuțele (not!) pentru că, ce să vedeți, aveam bafta și fericirea de a avea în spatele meu genul de biped din specia ÎnCeafăSuflător, subclasa CălcătorPeCălcâie.
În funcție de cât sunt sau nu de ciufută în ziua respectivă, îi rezolv pe ăștia fie întorcându-mă spre ei cu o privire mută, dar în care îmi poți auzi clar mârâitul amenințător, fie prin metode mai subtile – un cot futut în stomac din întoarcere, prefăcându-mă că mă caut de ceva în geantă, o rotire a ființei mele însoțită de un acces de tuse ofticoso-tabagică fără pus mâna la gură și așa mai departe.
Acu chiar nu aveam chef nici de certuri, nici de nimic, așa că m-am mulțumit să îmi aranjez mai bine poșeta pe umăr, azvârlind-o cu avânt înspre spate. După icnetul care s-a auzit aproape instant, am dedus că am nimerit ținta.
Toată mișcarea s-a mai repetat de vreo 2 ori, pe măsură ce coada avansa, așa că la un moment dat am mimat o căutare în geantă prin răsucire cu cotul în aer și am profitat de ocazie să scanez personajul din spatele meu, să știu ce nivel de japiță trebuie să accesez pentru a-mi proteja spațiul personal.
O analizez cu atenție pe doamna din spatele meu, care până mai adineauri îmi suflase gingaș în ceafă și mai mai că se contopise cu mine: femeie 50+, ținută office, nădragi cu dungă, cămașă călcată, sacou, bijuterii elegante și decente, coafură corectă, machiaj discret.
Nu-mi terminasem bine analiza și mă pregăteam să arunc un „Vă grăbiți foarte tare? Vă las înaintea mea, dacă e! Nu de alta, dar ori vă grăbiți extrem de tare, ori vreți să mă luați în brațe, că altă explicație pentru care stați ATÂT de aproape de mine nu prea văd…” când doamnei îi sună telefonul.
Răspunde. N-am de ales decât să trag cu urechea, că nah… Deduc din discuție că femeia e ceva șef sau șefuleț, cel mai probabil pe la vreo corporație din zonă.
Din cauza discuției telefonice, ratează un moment în care coada mai face doi pași în față și rămâne pe loc, așa că se dezlipește de mine preț de câteva minute, deci apuc și eu să respir puțin, după care asist la următoarea scenă:
O femeie corpolentă și destul de asudată încearcă să se holbeze, fără prea mult succes, la ceva aflat pe rafturile situate de-a dreapta șarpelui format din clienți stătători la coadă.
După mai multe încercări eșuate de lungit gâtul, femeia are oleacă de baftă: o angajată a farmaciei vine să caute ceva exact pe rafturile înspre care se holba clienta, motiv pentru care în șirul de bipezi se formează o breșă.
Deduc din scurtul schimb de replici că doamna caută o orteză pentru încheietura mâinii. Arată cu degetul spre mai multe modele, pune câteva întrebări timide angajatei.
Într-un final, angajata își cere scuze, trebuie să revină la casa unde o așteptau alți clienți, dar clienta timidă și asudată mai are o întrebare. Care-s de fapt două:
– Aha, deci astea sunt pe mărimi, da? Și se probează, nu?
– Nunu, nu se pot proba, din motive de igienă! Luați două sau mai multe mărimi, veniți cu ele la casă și vă ajutăm să măsurăm și să vedem care se potrivește!
Angajata pleacă, clienta rămâne, uitându-se în continuare cu un grad mare de nedumerire la variata ofertă de orteze de pe rafturile farmaciei.
Și aici (re)intră în scenă personajul din spatele meu.
Femeia asudată se uită în direcția mea, ținând în mână vreo 3 orteze, și zice:
– Văd că și dumneavoastră din asta ați luat! și vântură înspre mine un model.
Încep să dau din gură ca peștele în apă, întrucât eu aveam în mână o cutie cu suplimente pentru câini și două role de fașă elastică, însă nici urmă de orteză.
Până să apuc să mă dezmeticesc, aud răspunsul venind din spatele meu:
– Da! Asta mi s-a părut că ar fi cea mai de calitate și la prețul cel mai bun!
Răsuflu ușurată că n-am ajuns în Zona Crepusculară și nu cu mine vorbea femeia, văzând în mâna mea cine știe ce dispozitiv medical inexistent.
Doamna asudată continuă discuția cu doamna din spate, peste capul meu:
– Daaa, așa mi se pare. Dar nu știu oare ce mărime să iau! Dumneavoastră ce mărime ați luat!
– Eu am luat M, uitați! Zic că ar fi bună. Am mai avut una, mai demult, era S, dar m-a strâns și n-am putut să o port, așa că M zic că e ce trebuie!
– Da, nu vă supărați, îmi arătați și mie încheietura dumneavoastră?
– 😳???
– Știți, nu iau pentru mine, iau pentru cineva, dar e în spate, la rând, și să îmi dau seama cam cum aveți dumneavoastră, care ați luat M, încheietura. Să pot compara cu cealaltă persoană…
– A, da, uitați aici!
Urmează niște pipăieli de brațe și încă alte câteva replici legate de încheieturi și mărimi, care mă forțează să mă dau mai într-o parte, de mai aveam un pic și mă cocoțam pe rafturile cu produse.
Doamna corpolentă concluzionează:
– Da, cred că o să iau și eu un M. Și poate și un S, totuși… Daaa…
– Păi luați din amândouă și cât stați la rând, până ajungeți la casă, probați!
Evident că ăsta a fost momentul în care mi-a sărit supapa și, absolut incontrolabil, m-am trezit clămpănind:
– Ăăăăă, nu vă supărați… Ați auzit că acum mai puțin de 30 de secunde, doamna de aici a spus că ortezele nu se probează, nu?
Eleganta doamnă mă privește cu disprețul cu care privești o gumă de mestecat sau un rahat de câine în care ai călcat și de ale cărui urme nu ai reușit să te lepezi complet pe iarba din fața intrării în clădire, după care dă ochii peste cap atât de tare încât m-am întrebat dacă o să-i mai revină vreodată la locul lor (au revenit), pufnește sec și îmi aruncă:
– Ete, na!
După care își scoate ostentativ telefonul, semn că din partea dânsei, conversația s-a încheiat.
Ăștia suntem. 🤷♀️
sursa foto: freepik.com
Acum o eternitate, când nen`tu șloimii era elev în clasa a IX-a, era în programa școlară o materie numită Logică. Avea elevul mai înainte pomenit, un profesor, cu mulți ani pe răboj, la respectiva materie, profesor care la un moment dat a spus asta:
,,Când dai peste un personaj, coleg/șef/vecin, de pe care curge în valuri disprețul la adresa ta, imaginează-ți-l pe WC, cuprins de diaree.”
Nu l-am uitat pe om, sigur doar amintirea mai există despre el, mare adevăr a spus.
Comentariu beton!34
😂😂😂 da, mare adevăr!
De ce te bagi dacă nu ești mecanic?
Chiar așa, de ce? 🤷♀️
Ete, na! Să zici merci că nu te-au pus și pe tine să scoți încheietura la înaintare pentru o mai bună comparație 😁
Comentariu beton!19
Aia mai lipsea! 🙄
Asta e ca în bancul ala… am adus mostra de faianță din baie, v am arata capacul de wc, koorul vi l am arătat, acum îmi dați odată hârtia igienica?
Am lucrat in tinerețe la Combinatul Siderurgic Galați. Mergeam in tramvaie-cutii de sardele și nu aveam de ales, nimereau in spatele meu libidinoși care se frecau de mine și nu aveam unde să mă duc…de atunci am oroare de așa ceva, nu ma pot abține, indiferent de cât de zen sunt în momentul acela, când se lipește cineva de mine la rând sar ca friptă!
Comentariu beton!15
Și la mine e una din chestiile „favorite”, asta cu suflatul în ceafă 🤬
Am fost stagiară la UCM Reșița. Aceeași socializare intensă in tramvaie. I feel like you, sis!
La Farmacia Tei, cel puțin la Dristor, e mereu așa sau cel puțin de câte ori ajung eu acolo.
Sunt curioasă dacă a plătit orteza pe care a desfăcut-o, că nu mai poate fi vândută altui client.
Nu știu, dar oricum, e irelevant, îți dai seama că probabil mai probase și altele, înainte de a o alege pe aia.
Mda, după ce am citit istorioara asta, cred că o să mă apuc să-mi croșetez singur chiloți, că parcă din comerțul nostru socialist nu mai am curaj să-mi iau 🤣. Bă frate, câtă nesimțire!
De-aia nu-mi cumpăr eu chiloți decât în ambalaj sigilat 😂
Te-a mâncat 🤣🤭 Te-ai scărpinat 😄 Legat de introducere, îl am și eu pe finul meu, mare fan Haur, de abia reușesc sa nu îl strâng de gat 😒 Are Master și lucrează pentru o firma germana, însă votează sa își taie craca de sub picioare 🤦 Totul e manipulare de la Digi etc bla bla bla Doar Simeon e sincer și pur, ca un bebeluș 🤣🤭 Restul sunt sorosisti, progresisti, globalisti etc 😒
nevastă-mea vrea în oraș, să-mi cumpere chiloți; mi-e frică…
da’ las și io aici ceva frumos, de la mine de acasă, de trimis la suveraniști:
https://www.facebook.com/share/v/1a2ZYqiUqW/?mibextid=wwXIfr
Dacă îți iei chiloți pe fonduri europene, jur că ești idolul meu!!!
@costicămusulmanu: mulțam de link. I l-am trimis suveranistului de frate-miu care nu s-ar muta-n russia pentru nimic, în schimb are ejaculare precoce când îl vede pe Semiom și iubita lui, CG. 🤣🤣🤣
Alaltaieri se discuta pe un grup in care sunt si eu despre cum poate cineva aparent sanatos la cap si cu ceva educatie sa-l voteze pe Simion si eu spun ca eu nu am pe nimeni din anturajul meu care sa-l fi votat in primul tur sau sa intentioneze sa-l voteze in turul al doilea. Ei, ieri dimineata vine la mine sora unei prietene cu care eu nu sunt neaparat foarte apropiata si, nu stiu cum, am ajuns sa vorbim despre alegeri. Noi locuim amandoua in UK, si-i spun eu ca nu inteleg cum au putut atatia din diaspora sa-l voteze pe Simion. Si ma mananca limba si spun ca pentru Simion sigur au votat cei cu putina educatie spre deloc, la care ea sare ca arsa: ce vrei sa spui, ca eu sunt needucata? Pam, pam! Mi-a picat fata!
@costicamusulmanu -superb video!
Hă-hă-hă! Zi merci că nu căuta tampoane!!!
ce-o mai fi și la periuțe de dinți?! sau aici nu e (mare) pericol…
Un dac liber nu folosește periuță de dinți burghezo-decadentă. Se freacă pe dinți cu degetul și folosește sare și bicarbonat.
Comentariu beton!14
😂😂😂😂😂
@Adorian, dacii adevarati folosesc sare și cenușă 😁
Din păcate, personajele ca madam ete na sunt mult prea numeroase, din ce în ce mai multe, mai vocale, mai vizibile:( Si ni se urca in cârcă:( Și se înmulțesc mai rău ca o pecingine:( Iar ținuta corectă, bijuteriile asortate et comp nu sunt decât coaja unor aparențe, căci paraziții și au rafinat metodele, seamănă din ce în ce mai mult a oameni normali. Doar seamănă.
Mie îmi este teamă ca “rahatul din jurul nostru “ va deveni norma și ne va înghiți 🙁
Comentariu beton!16
Exact!!!! 😐
Mda! Prin precambrianul vieţii mele, aveam obiceiul să „corectez” atitudinea mitocanilor! Mi-a trecut, nu mai fac faţă, sunt prea mulţi! Îmi stric ziua degeaba, eu mă enervez, pe ei „îi doare la başcheţi”, că doar cine sunt eu să le fac educaţia?
Și eu m-am lecuit în cea mai mare parte de a mai încerca să educ sau să corectez oamenii, dar uneori mai reacționează gura fără mine.
Și în situația de față mi s-a părut pur și simplu noaptea minții – adică omul ăla care lucrează acolo zice clar și răspicat că NU se face așa, iar tu decizi că „Ete na!” Fără nici cea mai mică umbră de jenă.
Vrem o țară ca afară, da cu reguli ca la noi 🤢
Offf, în funcție de stare le aplic corecții mai mult sau mai puțin acide sau chiar le ofer măști sau șervețele și le explic că este pentru protecția lor că nu se știe ce se poate prinde de firavele lor făpturi, chestiile alea mici invizibile ca virusuri, bacterii sau vreun nanocip ceva 🤪 n-am toate țiglele pe casă aproape niciodată.
La Tei așa este întotdeauna, situații de genul ăsta nu mai sunt atât de dese dar încă ne trezim călcați din spate de câte o familie tradițională care trebuie cu orice preț să se grăbească sau doar să „întrebe” ceva și le mai explic că nu crește viteza de deplasare dacă te înghesui ci doar dacă se eliberează casele, și ce să vezi că după ce ajung la casă înțepenesc acolo zeci de minute.
Partea mea preferata in pandemie (pe langa work from home si lipsa racelilor, alergiei si a tot felul datorate mastii) a fost ca ma puteam folosi de cosul de cumparaturi cand mergeam in magazine pentru a tine oamenii astia de te incaleca la cozi fara nicio treaba la distanta. Unii se si bagau cu carutul in mine inainte, dezastruos. Daca te cateri pe ala din fata ta, coada nu avanseaza mai repede. Ma innebunesc.
Lumea buna nu se contrazice😁. Vai, vai, ai indraznit sa ii dai peste bot doamnei. Ai tupeu, nu gluma🤭.
Eu am indraznit sa ii zic unui sefulet din asta: Domnu Palade, cum puteti sa ziceti ca mint, erau inca 5 persoane de fata cand am spus „asta”. Nu m-a iertat si cand activiratea s-a mutat de pe firma la care lucram la firma unde era el sef, nu m-am aflat pe lista angajatilor. Nu mi-a parut rau. Am plecat in alta parte pe un salariu mai bun. Mi-a facut un serviciu fara sa stie. Iar el a fost dat afara jumatate de an mai tarziu. Karma😀.