Am promis c-o să scriu despre Rafale-ul cu care am fost în Spania și uite că mă țin de cuvânt. Ați fost vreo câțiva care ați întrebat despre mașină, să știți că pentru voi l-am scris.

Nu, nu aveam vreo obligație contractuală față de Renault să fac review mașinii, ca să fie și mai limpede că pentru voi l-am scris.

Ca să n-avem vorbe, o să vă zic încă de la început că este de departe cea mai mișto mașină cu care am plecat de când tot mă duc eu aiurea prin Europa. Atenție! Mă refer la drumurile astea foarte lungi în care plec singur, că mașini scumpe și mișto am tot condus în ultimii ani.

Mi-a plăcut atât de mult Rafale încât dacă la întoarcere mi-ar fi zis oamenii de la Renault să facem schimb, să le-o dau pe-a mea și să mi-o lase pe-a lor, n-aș fi stat o secundă pe gânduri. Și spun asta în condițiile în care știți exact cât de mult îmi place Australul meu.

Acum, c-am stabilit asta, să știți că review-ul vine după fix 8.436 km parcurși. Așa că chiar am ceva experiență acumulată, mai ales c-au fost făcuți în toate condițiile de trafic posibile: autostrăzi, orașe, drumuri naționale, cald, frig, ploaie, zăpadă, le-am bifat pe absolut toate.

Ca să fie clar despre ce mașină vorbim: Renault Rafale, E-Tech (adică full-hybrid), motor termic 1.2 l, 200 cai putere, cuplu 205 Nm. Dacă vreți mai detaliat de atât, întrebați.

O să încep, desigur, cu ce mi-a plăcut la ea, mai ales că pot să compar cu mașina mea.

Prieteni, pe primul loc, de departe, este consumul. Mașina a avut un consum mediu foarte onest de 7,2 litri la sută (vedeți aici dovada).

Vorbim despre consumul mediu de la finalul celor 8.436 kilometri, pentru c-am mai avut consum mediu intermediar de 7,0 litri la sută după 4.928 kilometri (nu, nu sunt nebun să aleg numere din astea, atâția km aveam în bord când am parcat la ultima cazare din Spania). Și încă unul intermediar de 6,8 litri la sută, aproape 2000 de kilometri mai târziu, când am ajuns la hotelul din Vicenza.

Dar la final de tot, când am ajuns la București în fața casei, consumul mediu a fost de 7,2 litri la sută.

Mai trebuie să menționez c-am utilizat Rafale-ul exact cum m-aș fi purtat și cu mașina mea. Adică rulat în regim de Cruise Control și Pilot Automat pe autostrăzi, după care am scos de la ea tot ce putea când ieșeam pe DN-uri. Totul respectând viteza legală, desigur.

Iar aici o să vină concluzia care m-a făcut să apreciez atât de mult consumul: faptul c-am mers în nordul Spaniei cu Rafale, nu cu mașina mea, m-a scutit să scot din buzunar câteva sute de euro în plus pentru benzină.

Nu, nu exagerez deloc când zic „sute”. Australul meu are consum mediu 9,6 litri la sută. Adică ar fi consumat în plus în jur de 2,5 litri la fiecare sută de kilometri.

Având în vedere c-am făcut aproape 8.500 de kilometri, matematica mea rudimentară zice că asta ar fi însemnat un total de peste 200 de litri în plus consumați. La un preț mediu de 1,5 euro pe litru rezultă c-am plătit mai puțin cu măcar 300 de euro pe benzină.

Deși sunt convins că e peste 1,75 euro prețul mediu, pentru c-am alimentat în general pe autostrăzi, unde prețurile oricum sunt mai mari. Țin eu minte sigur o benzinărie din Italia unde am alimentat cu 2,23 euro pe litru și una în Franța unde am băgat cu 1,95. Deci cu siguranță am plătit mai mult de 1,50 euro pe litru dacă e să fac media.

Prin urmare eu cred că, în mod real, am plătit pe benzină cu vreo 4-500 de euro mai puțin decât aș fi plătit dacă mergeam cu mașina mea.

De unde vine diferența asta de consum? Păi de la faptul că Rafale este un full-hybrid care știe să ruleze și electric, iar mașina mea este un mild-hybrid care nu rulează electric deloc. Așadar, iată cum îți salvează o grămadă de bani o mașină hybrid.

De altfel, a fost pentru prima oară când am văzut afișat pe un bord de mașină o estimare de autonomie de 1000 km. Făcusem plinul nu mai știu pe unde și când am pornit motorul m-am minunat când am văzut autonomia. I-am făcut și poză.

Atenție, vorbim despre un motor pe benzină și un rezervor de 55 litri, ca să nu începeți cu TDI-urile de 1.9 cu care te duci până în Grecia și înapoi cu un plin. Or fi, dar nu comparăm mere cu pere. Personal, nu mai văzusem vreodată estimare de 1000 de kilometri autonomie.

Acum înțelegeți de ce spun că cel mai mult mi-a plăcut consumul?

Al doilea lucru care mi-a plăcut de m-a spart la Rafale a fost funcția 4CONTROL. Am făcut un video în care am explicat extrem de clar ce înseamnă 4CONTROL și de ce pentru mine ar fi opțiunea numărul unu de pus pe o mașină. Din păcate pe a mea nu pot să pun că, dacă puteam, vă jur că-mi puneam.

Pe scurt, mașina virează și cu roțile din spate, treabă care o face să devină extrem de manevrabilă. Și nu mă refer doar la drumuri virajate (unde e adrenalină pură), ci și la situații cotidiene, la deplasarea prin oraș.

Am ieșit din prima într-o parcare unde trebuia să virez la 90 de grade, n-a mai fost nevoie să fac alte manevre. Se strecura ca uns pe străduțele înguste și întortocheate din sătucele spaniole. Vă zic, n-aveți idee cât de tare mi-ar plăcea să am 4CONTROL pe mașina mea.

A treia chestie care mi-a plăcut foarte mult, și pe care iar mi-aș pune-o pe mașina mea oricând, este plafonul panoramic cu transparență reglabilă.

E drept că în Spania l-am avut degeaba, când te plouă 7 zile din 9 și cerul e gri sau negru aproape tot timpul, am și uitat că aveam plafon panoramic. Dar, oameni buni, de fiecare dată când am dat de un pic de soare, a fost senzațional să conduc cu cerul albastru deasupra capului.

Uite, am făcut video și cu asta, dați-i un play ca să înțelegeți mai clar ce zic.

Cam astea au fost cele trei lucruri care mi-au plăcut cel mai mult la Renault Rafale.

Ah, ba nu am uitat ceva: scaunele cu susținere laterală. Habar nu am dacă mașina vine cu scaunele alea doar la versiunile cu cea mai înaltă echipare, dar eu n-am mai mers cu vreo mașină care să nu fie sport și să aibă scaune cu susținere laterală care să te țină fix pe viraje.

Aproape că mă înfigeam în el când mă puneam la volan. Bine, probabil cineva cu dimensiuni mai puțin generoase decât ale mele n-ar fi simțit că se înfige în scaun, dar asta e deja treaba lui, nu a mea. Că nu l-am pus eu să nu mănânce.

Dincolo de glumă, când m-am urcat în mașina mea, după două săptămâni de Rafale, am avut impresia că mă bălăngăn în scaunul șoferului.

Dar, repet, nu știu dacă scaunele erau așa pentru că am avut un Rafale cu cea mai înaltă versiune de echipare. Oricum ar fi, și ele își merită banii.

Ah, uite că mi-am mai adus aminte de ceva. Am fost convins că voi avea mai puțin loc în portbagaj decât în Austral. Din cauza formei de coupe teșit în spate, credeam că mă voi chinui să bag toate trolerele și espressorul. Plus că știam că mă voi întoarce și mai încărcat, pentru că voi cumpăra chestii pentru fete de pe unde ajung.

Ce să vezi, nu doar că a avut loc tot, dar la un moment dat mi-am zis că portbagajul pare mai mare decât cel al mașinii mele, așa c-am verificat. Da, frate, chiar e mai mare la Rafale, 530 de litri versus 499. Păcat că n-am făcut o poză când l-am deschis la întoarcere, în fața casei, să vedeți câte băgasem în el.

Acum o să trecem și la ce nu mi-a plăcut. Pentru că, ce să vezi, au fost vreo câteva chestii.

De două ori mi-a dat avertizare de anvelopă dezumflată. Out of nowhere, așa, m-am trezit cu ea în bord. Prima oară când mi-a dat-o, m-am căcat pe mine când m-am gândit că mai mult ca sigur am făcut pană.

Nu că n-aș mai fi înlocuit anvelope la viața mea (aveam roată de rezervă, nu kit de pană), dar eram chiar în Sâmbăta Mare, adică urmau trei zile în care în Spania nu muncea nici dracu’ pe la vulcanizări.

Mă rog, faze e c-a fost alarmă falsă. Am oprit la o benzinărie care avea și instalație pentru umflat, am dat să bag aer, dar toate anvelopele erau umflate exact cum scria la manual. Am dat reset din bord avertizării și aia a fost.

A doua oară când a făcut același lucru, tocmai ce intrasem în România. Nici nu m-am mai obosit să măsor presiunea din roți, că știam deja povestea, i-am dat reset la prima oprire și mi-am văzut de drum. Dar de iritat tot m-a iritat povestea.

A doua chestie care nu mi-a plăcut a fost că la un moment dat Androidul Auto n-a mai vrut să se conecteze wireless cu telefonul meu.

Paranteză. Mașina are sistem nativ Android Automotive, sistem de navigație propriu dezvoltat în colaborare cu Google și propria ei conexiune la internet. Adică, pe scurt, pentru navigație din punctul A în punctul B, nu mai ai nevoie să te conectezi la vreun telefon ca să activezi Androidul Auto. Am închis paranteza.

Eu mă conectam, totuși, strict pentru că în Ungaria și România prefer să folosesc waze. De ce? Ca să-mi arate pe unde stă poliția. De ce voiam să știu pe unde stă poliția? C-așa sunt io, curios. 😀

Ei, fix în dimineața în care plecam de la Timișoara spre București, nu mai mergea să mă conectez cu Androidul Auto decât prin cablu, wireless nu voia și pace, indiferent cât am încercat. Aia e, mi-am zis, nu mor până la București, după care și-a revenit singur fără să fac eu absolut nimic.

M-am oprit la o spălătorie auto, c-aveam strat de două degete de insecte moarte pe parbriz, și când m-am reurcat la volan, ce să vezi, mergea conexiunea wireless. N-am vreo explicație pentru asta.

A treia și ultima chestie care nu mi-a plăcut. Una dintre opțiunile de pe mașină era asistența pentru parcare. Înțeleg că funcția asta e ceva foarte util pentru doamnele și domnișoarele care vor să facă parcare laterală și nu numai. 😛 Ho, bă, nu săriți, că mai glumim și noi.

Am vrut să văd cum funcționează asistența la parcare și efectiv nu am reușit. Dar, ca să fiu extrem de sincer, este foarte posibil să nu fie vina mașinii, ci a faptului că nu sunt eu chiar cel mai ascuțit creion din penar.

Am făcut vreo două încercări să parchez asistat, dar după cum m-a dus pe mine capul, că mi-a fost prea lene să caut pe net cum se face pe bune. Nu mi-a reușit niciuna dintre cele două, așă că i-am pus cruce și nici c-am mai încercat vreodată.

De-aia zic că sunt șanse foarte mari să nu fie vina mașinii, ci a nivelului meu precar de inteligență. Practic, e posibil să fie exact cum zice gluma aia veche: singura problemă a mașinii se afla între pedale și volan.

Cam asta vă pot spune despre Renault Rafale. Una peste alta, mașina s-a comportat impecabil aproape 8.500 de kilometri.

Poate dacă întrebați voi chestii, îmi mai aduc aminte și altele.

P.S. Dacă aveam articolul ăsta scris înainte de întâlnirea cu Walker, jur că i-l traduceam cu chatGPT și i-l dădeam să-l citească. Să văd dacă o mai ținea p-aia cu c’est le même bord. 😁