Da, asta este teoria mea și nimic nu mă va convinge că nu este adevărată, pentru că am nenumărate exemple care mi-o confirmă: oamenii care au ureche muzicală învață mult mai ușor limbi străine.
Atenție, nu mă refer la engleză, că pe aia, mai mult sau mai puțin, o știm toți. Mă refer la o limbă, așa random, pe care n-ai studiat-o în școală și te apuci să o înveți pentru că vrei sau pentru că ești nevoit.
Această introducere fiind făcută, o să vă spun că eu sunt complet afon, iar urechea mea muzicală este orice, dar nu muzicală. Prin urmare, știu și de pe propria piele că teoria este reală.
Iar acum o să vă povestesc cum e cu spaniola mea învățată de pe Duolingo. Unii știți, alții nu, c-am scris pe aici că fac spaniolă pe Duolingo zilnic. Și nu că fac zilnic, dar până la plecarea de acasă făceam minimum două ore jumătate pe zi, ca să înțelegeți despre ce vorbim.
Când am plecat spre Spania, aveam peste 90 de zile consecutive de Duolingo. Și-am ajuns în Spania, în Țara Bascilor, unde toată lumea vorbește bască, dar toți știu și spaniolă. Apropo, nu știu dacă ați auzit vreodată limba bască sau dacă ați văzut măcar scris pe undeva, dar nu are nici cea mai mică legătură cu spaniola, e pur și simplu altceva.
Revenind, ziceam c-am ajuns în Spania. În prima zi mi-a fost absolut imposibil să scot vreun cuvânt în spaniolă. Oricât îmi chinuiam creierul, efectiv nu reușeam să spun nimic. Și nu aveam intenția să vorbesc despre „Critica rațiunii pure” a lui Kant, nu putem să scot pe gură propoziții simple, de conversație uzuală, nu-mi venea nimic în cap, după aproape 100 de zile de Duolingo.
Dezamăgirea mea a fost imensă. După atâta amar de vreme de îndesat spaniolă în tărtăcuță, mă așteptam la cu totul altceva, or eu nu puteam să scot un cuvânt.
Am vrut să renunț la Duolingo, pentru că folosesc varianta cu plată, și m-am gândit „de ce căcat să mai plătesc banii ăștia, când de fapt nu mă ajută la nimic?”. Vă zic, eram terminat. I-am zis și Marei, care a venit în doua zi de Spania, că am cam terminat-o cu Duolinguo.
După care, în ziua doi, aproape la fel, nu reușeam să scot vreun cuvânt pe gură. Singura diferență a fost că, ulterior, după situațiile în care ar fi trebuit să zic ceva în spaniolă, îmi venea în minte ce ar fi trebuit să spun. Dar nu puteam să mă mai întorc la oamenii ăia: „stați așa, că mi-am dat seama cum trebuia să zic în spaniolă”. Dar oricum, părea un ușor progres.
Abia în a treia zi de stat printre spanioli și de ascultat radio în mașină, am reușit să scot primele cuvinte. Eram într-un restaurant și-mi luase chelnerul din greșeală cuțitul și furculița. Moment în care, de undeva din străfundul creierului meu, a venit asta și, plin de uimire, m-am auzit rostind cu voce tare: perdona, me traes un tenedor y un cuchillo, por favor?
Dap, astea au fost primele mele cuvinte în spaniolă, spuse în fața unui om real, nu unei aplicații. Întâmplător sau nu, tot cu mâncarea au avut legătură.
Abia din a patra zi am început cât de cât să vorbesc. Repet, fraze simple, lucruri de bază, nici măcar nu-mi doream altceva, că nu m-am apucat de spaniolă ca să fac dizertații.
Am început să pot formula în spaniolă chestii de genul „de ce e porția de cachupo atât de mare?” sau „se poate să faceți un pic mai cald în cameră?” ceea ce, vă rog să mă credeți, mi-a umplut sufletul de bucurie.
Nu-mi venea să cred că reușesc să vorbesc cu ei, iar Marei nici atât. De fiecare dată când mă auzea vorbind spaniolă cu ăia parcă nu-i venea să creadă. Ea știind exact cum stau eu cu „talentul” de a prinde limbi străine.
Dar sunt absolut convins că, dacă în locul meu ar fi fost orice cetățean al planetei Pământ, care avea 100 de zile consecutive de spaniolă în Duolingo, dar și o brumă de ureche muzicală, ar fi vorbit cu oamenii ăia, pe limba lor, din secunda în care pășea pe pământ basc.
N-am nici cea mai mică îndoială că așa s-ar fi întâmplat. Cunosc oameni, care vorbesc o spaniolă mult mai bună decât a mea, și care-ți explică senini c-au prins-o de la televizor. Prieteni, n-aș putea sa „prind” o limbă străină de la televizor nici dacă ar reuși cineva să-mi introducă televizorul ăla în creier.
Dar nu, nu voi renunța la Duolingo. Deși tocmai mi s-a confirmat că una e să înveți o limbă străină singur, la tine pe canapea, și cu totul alta e când ești în mijlocul oamenilor care vorbesc limba respectivă, n-am de gând să renunț.
În schimb, e posibil să-mi iau un modul la Cervantes sau să îmi caut altă metodă prin care să comunic verbal cu cineva vorbitor se spaniolă. Vedem.
Altfel, pot să fac eu și 1000 de zile consecutive de spaniolă în Duolingo, că tot același rezultat ar avea.
sursa foto: freepik.com
B0$$, nu vreau să-ți „tai aripile”, dar Duolingo e cea mai proastă aplicație pentru a învăța limbi străine, indiferent de limbă.
Io am stat un an pe Duolingo să-nvăț germana și degeaba.
P.S. Am învățat cum să cer de mâncare, o apă, o cafea sau un Cola. Și cam atât. 🤭
Dacă îmi explici și de ce e cea mai proastă…. Altfel, o să-ți spun că până una alta, pe mine m-a ajutat. Până la Doulingo n-aș fi reușit să scot un cuvânt, ca să nu mai spun că acum, când vorbim, mă uit la filme și seriale spaniole fără să mai am nevoie de subtitrare în limba română. 🤷♂️
@MV: din ce spui tu înseamnă că segmentul spaniol e mult mai bine făcut ca cel german, care-i o mizerie. Asta din cauza gramaticii limbii germane care-i un jeg.
Life is too short to learn german – de-aia nu ti-a iesit.
Comentariu beton!12
@Flaviu: am ajuns la nivelul B2, dar când ies pe stradă zici că-s pe altă planetă. 🤣🤣🤣
Doua ore jumatate pe zi 90 de zile cam cu orice metoda mai serioasa de invatare ducea la rezultate net superioare. Sunt totusi 270 de ore de studiu. Fie o combinatie Pimsleur – Assimil, un curs concis dublat de media in limba studiata, exercitii de vorbire, Language Transfer, un set de propozitii dublate de active recall, aproape orice e mai eficient decat Duolingo. Recomand abordarea lui Paul Nation in „The Four Strands of a Language Course” despre elementele esentiale in invatarea unei limbi straine.
Nici eu nu am renunțat la Voxa. Cu toate că singurele chestii terminate au fost, Nexus și nuvela lui Krossfire.
Ceva recomandări pt învățat italiana cam cum ai învățat tu spaniola? Tot Duolingo? Sau altceva?
M-ai ajutat, rupere. Ai ceva articole despre Roma? Că luna viitoare pasc niște zile pe acolo. Fără mașină.
A, nu, pentru italiană e suficient să-ți cumperi o căsuță mică undeva pe o plajă de lângă Puglia și să te duci în fiecare dimineață să faci colazzione cu localnicii. În trei luni citești Dante în original.
Italiana am învățat-o de la TV uitându-mă la Italia1. La ce emisiuni și filme faine au avut ăia-n anii ’90, am învățat italiana-n 3 luni.
P.S. „Non e la RAI” cu Ambra, pentru cunoscători. 🤪
Comentariu beton!25
@Edelweiss: italiana nivel de bază (A1): youtube.com/playlist?list=PLbPZDOJj757FGoct5pdcVAbdpeuV6aGZB
E un curs de italiană gratis pe Edx în trei module. Cu niște voință, le faci pe fiecare în perioada de 3 luni în care sunt gratis. Dialogurile din filmulețe sunt un pic cringe, dar vocabularul se dezvoltă mult mai mult și mai rapid decât cu Duolingo (pe care îl folosesc de plăcere și de joculeț și căruia mă încăpățânez să nu îi plătesc nimic). Ah, și benzi desenate de oameni mari în italiană pe Google Books: Scirocco de Giulio Macaione, La casa delle Magnolie și La giusta mezura de Flavia Biondi, Il mare verticale de am-uitat-cine-îmi-pare-rău. Și o carte scurtă: Lacci de Domenico Starnone. Dacă forțezi un pic începutul, vezi cum îți prinde extraordinar de bine 😃.
Iar perseverenta bate talentul, se stie! Daca nu intervine procrastinarea…
Mă, io am un defect la cap sau ceva. În sensul că atunci când îmi propun ceva, mă țin de ceva-ul ăla indiferent cât de tare urlă lenea-n mine. Da, e drept că mă termină fizic și psihic lupta cu procratinarea, dar mă țin cu dinții.
Da, și eu am învățat spaniola de la telenovele, într-o vreme vorbeam aproape fluent. Am mai auzit asta cu urechea muzicală și limbile străine, posibil să fie real. Ai mei au fost cântăreți de operă amândoi, am moștenit eu ceva, dar nu vocea. Dar chiar dacă prind repede, nu pot vorbi cu voce tare. Vorbesc singură fluent, și engleză, și spaniolă, și ceva franceză, dar când să deschid gura, uit tot. Am un blocaj, am un simț al ridicolului extrem de ridicat, combinat cu un orgoliu cât China, de unde vine și blocajul. Am pățit de nenumărate ori ca tine, mă oprea câte unul pe stradă, să mă întrebe câte ceva în limba lui Shakespeare, iar eu mă bâlbâiam ca o idioată, pentru ca imediat ce ăla se căra de acolo, să fiu perfect capabilă să-i dau indicații cursiv, în minte, spumegând de nervi.
Comentariu beton!22
@Ligia: așa am fost io cu germana, la-nceput. Apoi nu mi-a mai păsat că făceam greșeli, mai ales că localnicii latră-n dialect, deci nici pomeneală de vorbit corect limba germană.
John, știu. Am auzit englezi vorbind engleza cu niște greșeli gramaticale pe care eu nu le mai fac din clasa a patra, dar te pui cu mândria mea? :)))
Știi care e faza cu simțul ridicolului? Pentru că și eu am punctul de acces la ridicol destul de ridicat, știu exact ce zici.
Dar la asta cu vorbitul în altă limbă mi-am impus să nu mă mai intereseze. Fetele râd mereu de mine pentru că fac greșeli gramaticale imense când vorbesc engleză, dar știi ce le răspund? „A înțeles ăla ce mă interesa? Da? Atunci mi se rupe c-am făcut greșeli când l-am întrebat”.
Dacă aș fi stat după simțul ridicolului, n-aș fi vorbit decât prin semne când ieșeam din țară. :))))
@Ligia
Aproape toti ghizii italieni si spanioli pe care i-am intalnit, si-s multi, vorbesc o engleza simpla, daca-i intrebi ceva mai complicat nu inteleg. Eu am aceeasi problema ca tine in franceza, scot greu ceva pe gura, dupa ce am repetat in capul meu, sa ma conving ca-i corect, de regula imi vin mai intai cuvintele in engleza. Fara sa fi studiat in scoala, doar de la TV, inteleg italiana si spaniola, asa incat am putut avea un tur despre Dante in Ravenna in italiana, doar eu cu ghida, care a fost foarte draguta si si-a facut mai mult decat datoria desi eram singurul turist. Ei, in limbile astea n-am probleme sa fie corect, doar sa transmit mesajul si sa fiu inteleasa, fara ajutorul telefonului.
În altă ordine de idei, o fi bun Duolingo, dar dacă vrei să înveți ca lumea trebuie să vorbești. Dacă ai cu cine vorbi, în 3-4 luni vorbești fluent, indiferent cât de afon ești. Spaniola e o limbă ușoară. Vezi că sunt la Cervantes programe de conversație, fără altceva. Doar conversație. Se întâlnesc, de două ori pe săptămână, seara, niște unii, și povestesc o oră două în spaniolă. Caută „club de conversație”
Mă, spaniola e orice, dar nu o limbă ușoară. A, că poți să fii capabil să spui „vrea să măncat mi-e foame”, nu contest, dar gramatica limbii spaniole este cel puțin la fel de grea ca cea a limbii române. M-au terminat de cap cu timpii și cu conjugările, cu verbele neregulate și în general cam cu orice care trece de nivelul de începător. E grea, mă, nu ai cum să spui că spaniola e o limbă ușoară. Singurul ei avantaj este că are o grămadă de cuvinte care seamănă bine de tot cu ale noastre.
E mai ușoară ca majoritatea, pentru români. Inclusiv decât engleza, dar suntem noi obișnuiți cu engleza. Sigur că e mai greu dacă vrei să înveți spaniola literară, dar tu n-ai nevoie (cred) de limba literară, dacă nu vrei să scrii cărți în spaniolă. Sfatul meu ar fi să înveți spaniola vulgară, vorbită.
@Ligia: engleza-i caca-maca comparativ cu orice altă limbă, dpmdv. Datorită gramaticii simple și extrem de logice se-nvață extrem de ușor.
@MV: păi și limba română are timpi și conjugări de te iei cu mâinile de cap, dar chestiile de bază se pot învăța destul de repede.
@JT, exact, aia zic.
Si daca vom citi mai incolo un blog „La vida es muy seria para…”
@Irinoush, păi asta pot s-o fac și fără să învăț spaniolă. Știi ce bine traduce chatGPT? 😀
Eu in scoala chestii din astea gramaticale nu prea stiam nici la romana. :)))) Deci ce sa inteleg dintr-un gobbledygook al altei limbi?
un profesor unu-la-unu cu care să faceți doar conversație, asta cred că este nevoie. Îți corectează și pronunția etc. Merge și pe online. Gramatica o mai tocești și singur, dar tot după îndrumarea profesorului, apoi o pui în practică în acele conversații. Asta am observat din ce făceau colegii fiicei mele cu cel mai mare succes
Eu cred ca mai degraba este vorba de practica in conversatii reale. Stiu ca ai spus nu engleza dar experienta mea este cu aceasta limba. La examenele de SAT si Cambridge (ca m-am inmuiat si in sosurile astea cu copiii) au probe diferite de Reading, Writing, Listening si Speaking. La citit, scris si ascultat ma descurc mai mult decat multumitor dar in primele zile de mers in comunitatea engleza ma descurc simplut la vorbit. Apoi pe masura ce trec zilele incep sa imi dau drumul. Deci, dupa mine, daca stai in comunitatea respectiva o perioada incepi sa folosesti limba respectiva la nivel conversational. Si atunci sa vezi cum iti vin cuvintele si notiunile gramaticale invatate din diverse surse.
Mai am exemplul fiului meu cel mare, aproape afon si el. In anii de dupa revolutie erau la TV canalele italienesti ale lui Berlusconi si la noi in casa rulau mereu mai ales pe desene animate (mai ales tartarughe ninja). Cand o ruda a venit din Italia si le-a adus o carte de copii in italiana (cu ceva mai mult scris decat o propozitie sau doua pe pagina) am avut surpriza ca cel mare sa o citeasca aproximativ corect si sa si traduca. Intrebat de unde stie el italiana a zis ca de la televizor si ca a aruncat un ochi si pe dictionarul de buzunar roman-italian care exista in casa cand nu intelegea ceva.
Concluzia mea: Exercitiul este mama invatarii. Deci as zice ca se impun mai multe vacante in Spania pentru tine. 😁
Comentariu beton!12
N-am nicio îndoială că printre localnici înveți imediat, de altfel, asta zic și în articol: în trei zile de stat printre ei, jbam, am început să zic chestii.
Din nefericire, nu mă pot muta în Spania pentru asta.
@MV, nu se stie niciodata cu mutatul! Cum e vorba aia: never say never. Mai bine sa fii pregatit 😀
Eu, fara ureche muzicala, am un blocaj total cand vine vorba de limba germana. Sunt de acord cu Mark Twain care zicea: eternitatea a fost inventata pentru ca oameni ca mine sa invete limba germana. Nu stiu ce s-ar intampla daca ar trebui sa locuiesc intr-un spatiu germanic.
Ai dreptate. Am unul acasa, adica domnul sot, care vorbeste 7 limbi straine din care 4 perfect. Restul de 3 sunt la un nivel acceptabil spre bine. Ca sa nu mai zic ca e un interpret desavarsit. A facut conservatorul, a studiat orga clasica, fluiter, pian, tobe si a invatat la 50 de ani sa cante la saxofon in nici 3 luni. In mai putin de 3 luni canta in fanfara cu oameni care au cantat la instrumente de suflat aproape toata viata lor.
Teoria ta e cat se poate de adevarata.
De altfel copiii educati bilingv, au si ei avantajul de a invata foarte usor alte limbi straine. Juniorul vorbeste la 11 ani 3 limbi perfect si are cunostinte bune de alte 2.
Eu ma chinui cu 3 limbi, din care una româna, care imi da batai de cap dupa ce am invatat neerlandeza la 30+. 🫣
Comentariu beton!18
wow!
eu sunt aproape zero cu lb straine. asa ciuda imi e, am pierdut mult in viata profesionala din cauza asta.
efectiv, nu imi vin cuvintele, nu am fluenta. chiar si engleza imi pune probleme dupa atata scoala si ani de lucru cu minunata lb.
abia astept sa inventese aparatul care traduce real time ce vb in alte limbi.
Perfect adevărat. Copiii bilingvi au un avantaj. Fiica mea avea 7 ani când ne-am mutat în Danemarca. Acum la 20 vorbește fluent daneză, engleza și română ( vorbit, care e presărat cu greșeli). Germană la nivel de conversație învățată la școală.
Urechea muzicală are și ea un rol, cred. Fata a învățat singură pian. A cântat după videouri pe YouTube. Un pic a luat lecții să stăpânească notele. Apoi a vrut să învețe franceza. Și a făcut -o. Super ușor.
Mai greu cu cei de vârsta noastră.
Limba noastră e mai rigidă. Creierul nostru are nevoie de puțin mai mult timp și exercițiu. Dar am reușit. După 12 ani, pot să spun că vorbesc fluent daneza 😅.
Spaniola am învățat -o din telenovele-aveam douăzeci și ceva de ani. Când am fost un sezon la căpșuni am putut să vorbesc cu localnicii. Din păcate, ce nu folosim se duce pe apa sâmbetei… așa și spaniola mea și franceza…
Recomand și eu mai multe vacanțe în Spania. Cel mai bun mod de a învăța o limbă străină e conversația cu vorbitorii nativi.
La limba franceza se spune ca se invata cel mai usor cu o frantuzoaica, si mai ales in pozitia orizontala. Dar este posibil sa apara niste probleme aici 😉
Comentariu beton!11
Da, cred că și spaniola ar merge mai repde așa, dar și eu văd niște probleme aici. 😛
La mine nu a fost o problema sa invat neerlandeza cu un belgian 😁.
Comentariu beton!13
@Kilroy, dacă stați la orizontală, fiecare pe partea lui de pat și susțineți o conversație tip: „Cuando la palabra, en su infinita transmutabilidad, deviene espejismo de sí misma y se desdobla en intersticios semánticos donde el significado ya no significa y la forma se metamorfosea en eco de su ausencia, entonces surge el lenguaje como un laberinto inefable, un palimpsesto de sentido que se perpetúa en su propia fuga.
Pues si en el pretérito pluscuamperfecto del pensamiento existiera el atisbo de una certeza definitiva, entonces, ¿no sería la duda el más perfecto de los modos subjuntivos? Y si la perífrasis se engarza en la retórica como un juego de espejos enfrentados, ¿cómo puede la gramática sostenerse cuando su propio fundamento es la inestabilidad de lo dicho?
Así, el anacoluto se convierte en el último refugio de quien busca un punto de apoyo en la vacilante sintaxis del pensamiento. Y el oxímoron, rebelde y contradictorio, se alza como epítome de una lógica que encuentra su sentido en lo absurdo. ¿Qué es entonces el lenguaje sino la paradoja encarnada, el silogismo desmembrado en su propia disonancia?”, poți învăța spaniolă.
Altfel, cred că te vei limita doar la onomatopee…
Apropo, daca spaniola ți se pare atât de ușoară, fă un exercițiu de traducere pe textul de mai sus. 🙂
Claudiu, cu o frantuzoaica? 🙂
@Kilroy: Daca te ajuta, si cu o tailandeza! Dar vezi sa nu fie tailandez…
@Claudiu: dacă-ncepe cu d-alea, mă ridic și-i spun „Hasta luego!”
Ori ne futem ori ne cântărim, da’ de penis nu ne batem joc. 🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Am făcut, la scoală, franceza si germana. Cu franceza am mers pana la facultate si, apoi am predat-o timp de vreo 26 de ani.
Germana nu mi-a plăcut si nu s-a lipit de mine.
Engleza am învățat-o citind subtitrările la filme americane/ englezești. Acum, mai mult de jumătate dintre cărțile din biblioteca sunt in engleza. Citite toate.
Italiana am învățat-o uitându-ma la filme pe canalele italiene, cu subtitrarea, tot in italiana, de pe teletext. Mai ales ca, in România, nu au mai dat ultimele sezoane din Caracatița.
Când am ajuns in Nemția, eram total pierduta. Nu puteam sa scot o vorba si nu pricepeam nimic din ce auzeam. Am mers la cursuri de germana si, in mod absolut incredibil, îmi veneau in minte chestiile pe care le-am urat in scoală.
Acum, am ajuns la un nivel care îmi permite sa lucrez ca interpret.
Morala: am ureche muzicala.
P.S. Spaniola ma duce cu gândul la telenovelele pe care le-am urât visceral, deci refuz s-o învăț.
Comentariu beton!11
@Ruxandra: și io vreau s-ajung la nivel C2 la germană, doar ca să-i fac de râs pe austrieci că nu-și cunosc propria limbă.😈
Am convingerea că 80% din ei nu trec testul A2 la nivel de limba germană. 🤭
Nu prea iti dau dreptate. Am facut 11 ani de muzica. Citesc / fredonez cam orice partitura la prima vedere fara probleme. In schimb, cu mare chin am invatat engleza cat sa inteleg minim si sa emit niste sunete semi-inteligibile. De alta limba nici nu poate fi vorba in viata asta.
Păi poate ești excepția? Știi cum zic? Chestia aia care întărește regula.
Am un amic care a fost împușcat în cap de la distanță mică și a supraviețuit. Și nu, nu glumesc, am scris despre asta acum vreo câțiva ani, când i s-a întâmplat. Ce să vezi, a fost excepția, nu regula. Dacă scriu un articol despre „oamenii care sunt împușcați în cap mor”, și el poate să vină să spună „nu prea îți dau dreptate, uite, am fost eu împușcat în cap”. 🤷♀️
Macar impuscatul in cap nu dureaza la fel de mult cat m-a chinuit pe mine engleza 🙂
Și asta e adevărat. :))))))
Bine, mă rog, și lui i-a luat niște luni să se recupereze, dar tot nu se compară cu engleza. 🤭
Mihai, si Năstase s-a împușcat în cap si a supraviețuit.
Și Trump.
Eu terminasem candva toate lectiile de greaca de pe Duolingo. Zic candva pentru ca la un moment dat au schimbat structura si mai adaugasera chestii. Mai multa greaca stiu din cantece decat de pe Duolingo. 😅
Vezi ca institutul Cervantes face tot felul de evenimente, seri de filme in spaniola, uneori subtitrate, uneori nu. Am vazut unul in basca, doamne! bine ca au avut mila si l-au subtitrat in engleza, ca daca era in spaniola nu stiu ce intelegeam.
Ai terminat toate lecțiile de pe Duolingo varianta plătită?
Întreb pentru că eu văd în aplicație oameni care au peste 1000 de zile consecutiv și mă gândesc că n-au luat-o de la capăt de câte ori au terminat lecțiile.
Cât despre cei care au 2-300 de zile consecutive sunt cu nemiluita. Zică că toți ăștia au terminat și-au început din nou?
Nu. Vorbesc despre varianta clasica, de saraci. :)) E posibil unii s-o ia de la capat, sa stii. N-am mai intrat de ceva timp pe Duolingo, dar imi amintesc ca trebuia sa reintri intr-o lectie la ceva timp dupa ce ai terminat-o pentru a fi marcata (din nou) ca fiind completa. Nu stiu daca mai e asa. Dar daca e, nu exclud existenta unor oameni cu un puternic ocd, care vor sa aiba mereu bifate la 100% lectiile. :)) Apoi, sunt multi care nu invata doar o limba. Au o intreaga lista. Daca azi faci spaniola, maine catalana, poimaine ce-ti mai surade din lista, de ajungi abia dupa 10 zile sa o iei de la capat cu spaniola, cred ca poti sa faci mai mult de 1000 de zile consecutiv fara sa te repeti.
Eu aveam asa, un fel de rafuila personala cu Duolingo, voiam doar sa vad toate lectiile alea bifate ca facute. :)) Mie mi se pare bun pentru vocabular. Pentru ca se tot repeta cuvintele si iti intra in cap la un moment dat. Pe partea de gramatica e insa 0. Ciuciu explicatii. Desi, in functie de limba, mai pot exista ceva explicatii.
Nope, n-are nicio legătură ce fac eu în Duolingo cu ce zici tu. 🤷♂️
@MV: io am terminat cursul de germană (nivel maxim B1) pe Duolingo varianta plătită, în 2 săptămâni (băgam 2 ore zilnic). Dar asta a fost posibil numai după ce am terminat cursul făcut cu profesor și manual, ca la școală. Altfel n-am trecut de A1 că nu știam boabă gramatică.
Da, eu fac varianta fǎrǎ platǎ. Am 384 de zile si cu ocd 😄. Adicǎ nu pot sa adorm seara dacǎ nu am bifat lecția😄. Mi-am luat si caşti pentru asta deşi urǎsc.
E bunǎ pentru vocabular insǎ la partea de gramaticǎ nu oferǎ explicații. Pentru gramaticǎ pe mine ma ajutǎ un site espagnolfacile . com, dar e spaniolǎ explicatǎ in francezǎ. Am plecat de la francaisfacile care m-a ajutat mult la francezǎ.
Nu ştiam cǎ se pot termina lecțiile pe Duolingo, credeam ca sunt nelimitate.
Nici eu nu pot sǎ vorbesc cu usurințǎ, simțul ridicolului face sǎ mi se aglomereze toate deodatǎ in cap si mǎ blochez: pronunția, gramatica, alegerea cuvintelor potrivite. Dar progresez.
Clar cei cu ureche muzicalǎ invațǎ mult mai uşor, precum si cei care cunosc 2 limbi straine, una latinǎ si una slavǎ, le prind mai simplu pe restul. Am exemple in jur.
Maestre, ai pus-o… Numai în spaniolă îți vorbesc și scriu de acum. Să nu cumva să îmi răspunzi in romana sau romgleza.
🤦♂️
Sunt afoana complet dar vorbesc fluent franceza si engleza iar italiana am invațat-o la televizor, Jerry Scotti cu Passa parola…Regret ca nu m-am uitat la telenovelele spaniole, sunt sigura ca as fi invatat usor, in schimb, dupa 25 de ani de Belgia nu s-au prins de mine decât 2 cuvinte in neerlandeză( despre care se spune ca se va vorbi in rai, ca iti trebuie o eternitate sa o inveti!)
Unu. Vezi că „afon” și „ureche muzicală” sunt două lucruri complet diferite.
Doi. Eu am zis că cei cu ureche muzicală învață mult mai ușor, nu că nu pot să învețe deloc. Dovada sunt chiar eu, cel care a prins o brumă de spaniolă, doar că mult mai greu decât cei care au ureche muzicală.
Eu cu mâinile…
Ureche muzicală zero. Dar după ani de telenovele, când ajung in Mexic, zici că sunt de-acolo. Nu pot să zic același lucru despre germană, după șapte ani in Austria. Bine, mă încălzește scuza că în Austria nu se vorbește germană per se. 🙈
Salut, daca imi e permis, ti-as recomanda preply.com pt invatat de limbi straine. E o platforma care pune in legatura studenti cu profesori de lb straine, cursurile sunt individuale, online si cred ca e ceva mai ieftin decat la Cervantes (pretul depinde de profesor). Profesorii se pot afla oriunde in lume si ii poti selecta in functie de profil.
Nu am pic de ureche muzicala, am invatat spaniola vazand telenovele, nici macar o ora nu am facut cu vreun profesor, sau aplicatie.
Dar știi gramatică și conjugări, da? Visezi trecutul și viitorul verbelor neregulate?
Am intâlnit mulți oameni care zic ca ştiu spaniolǎ de la tv. Dupǎ cum am intâlnit spanioli care zic ca aia care se vorbeşte la telenovele nu e spaniolǎ adevǎratǎ, ba chiar se simt jigniți.
Una e sǎ iți foloseşti urechea muzicalǎ si sa vorbeşti cu uşurința in magazin folosind expresii copy/paste din filme, alta e sa ințelegi si sa traduci un fragment de carte de Zafón cu un spaniol. Depinde ce vrem la final.
Eu numai engleza o stiu. Pe langa asta am si un accent american, crescand cu Cartoon Network netradus. Chiar am intrebat unii americani turisti cand eram in concedii cum li se pare accentul meu si unii spuneau ca suna ca un accent regional din SUA, altii ca e 90siceva % accurate.
Carieristic vorbind, m-ar fi ajutat sa stiu si alta limba bine cotata, ca germana, dar daca nu o pot intelege si nu imi place, n-am ce sa fac.
Alte limbi nu prea s-au prins de mine. Nu stiu…. Nu inteleg, nu retin.
Spaniola mi se pare cam imbarligata, eu aud numa chestii ca ”mientos, anto, miando, cuento ento =)))))
Băi, nu știu ce să zic, eu sunt complet afonă, în sensul că nu sunt capabilă să recunosc o melodie ascultată de sute de ori, dacă nu are și partea vocală, să aud versurile. Despre cântat, nu mai spun, că dacă deschid gura, visezi urât 2 săptămâni. Cu toate astea, pe lângă engleză, am învățat așa:
– rusa din ce făceam la școală, vorbeam chiar binișor pe vremea aia
– germana rupeam bine după vreun an de lecții cu o frau, din păcate când am început engleza la școală, le-am amestecat și am pierdut tot progresul, a murit și frau, mă rog; dar când am fost după mulți ani în Germania, am constatat că după vreo 3 zile deja mă descurcam să vorbesc chestii simple, ceva, ceva, tot rămăsese acolo
– franceza din revistele Pif (pot purta o conversație ușoară, pot urmări filme și emisiuni în franceză, de citit nu mai zic, fluier)
– italiana dintr-o emisiune de la bulgari 😁
Acum mă bat cu spaniola, dar mă bat pentru că o amestec cu italiana și iese o varză în capul meu, altfel probabil ar merge mai ușor. A, și nu îmi plac telenovelele😒
Repet, n-am zis nicăieri că cei fără ureche muzicală nu pot să învețe limbi străine. Ci că o fac mult mai greu decât cei CU ureche muzicală.
Am învățat limba italiană uitându-mă la”Non e la rai” pe Italia 1 astfel încât atunci când am avut un angajator italian
vorbeam cu el fără probleme. Spaniola…din telenovele. Am lucrat o perioadă în Spania și m-am descurcat destul de bine ,devenisem chiar translator pentru unele colege care nu înțelegeau mai nimic.🙃 Limba engleză am inceput direct din anul doi pentru că am schimbat școala și în primul an studiasem rusa dar nu am avut probleme să-i ajung pe ceilalți din urmă, fără nici un studiu suplimentar. Mi-au fost de ajutor răbdarea și încurajările profesoarei. Nu pot spune că vorbeam fluent aceste limbi dar puteam purta o conversație și ceilalți mă înțelegeau, mai corectau pe unde era nevoie sau dacă nu știam unele cuvinte. Cu scrisul e altă poveste,puteam citi si înțelege dar să scriu…mai greu,simțeam nevoia să verific mereu dacă am scris corect. Fata mea m-a moștenit, este foarte bună la limba engleză(învățată intensiv din Roblox🫣), acum învață și franceza și sunt sigură că s-ar descurcă la fel de bine cu orice limbă străină. Și da…am și ureche muzicală. 😉
Si eu sunt complet afoană, dar am crescut intr-o familie mixtă, deci vorbesc de mică româna și maghiara. Asta m-a ajutat la școală și chiar mi-a plăcut să învăț limbi străine. Am făcut 10 ani franceza si 4 engleza. Pentru ca am folosit rar franceza îmi vine greu sa mă exprim daca trebuie brusc sa vorbesc in franceză, dar dupa cateva replici, incep sa reușesc sa-mi amintesc cuvintele. Engleza imi vine mai la indemana pentru ca o aud zilnic la tv. Intre timp am in vățat italiana, iar la 60 de ani am facut si 3 module de limba olandeza. Problema e trecerea de la o limba la alta. De la engleza la olandeza, sau franceza. Eram in Italia si am fost intrebata pe strada ceva in engleza, si desi stiam perfect ce trebuie sa raspund, nu au venit cubintele. Mi-am amintit dupa un minut, cand nu mai era nevoie.
E destul de dificil, dar daca vrei, poți.
Italienii, de exemlu, nu prea vorbesc o a doua limba, dar in Belgia majoritate vorbeste cel puțin doua limbi.
Fiica mea face ore de spaniola unu la unu cu un profesor nativ pe aplicația Preply. Omul vorbește doar in spaniola ,evident și se ajuta de engleza, câteodată, daca e cazul. Poți să alegi profesorul care-ți place după ce -ti faci cont .
Nu ai cum sa inveti o limba straina in cateva luni de zile decat la nivel de incepator. Iti trebuie ani. Ca stii chestii simple, ca poti cere directii si sa explici ceva simplu e una, cand incep cu fraze lungi si sa-ti povesteasca in luna si stele iti sare siguranta chiar si in italiana.
Depinde foarte mult și de limbă. Eu am atât ureche muzicală, cât și ”păcatul” de a cunoaște germana, franceza și engleza la nivel avansat. Știți bancul cu milițienii și străinul poliglot… la ce mi-a folosit?
Dar acum câțiva ani am avut treabă în Olanda și am tot fost pe acolo câteva luni. De citit un text simplu mă descurc prin analogie cu germana și engleza. Dar la vorbit… Ce vorbit? Măcar să-l Înțeleg pe vreunul ce vorbește. Nimic, nichts, rien, nothing… Ascultam ore întregi radioul decând mă apropiam de Olanda și mă obișnuisem cu ”zgomotul” limbii, dar nu prindeam o iotă.
Poate nici interes nu am avut, dar m-am dat bătut definitiv.
Aș spune că oamenii cu ureche muzicală vorbesc mai bine și propria limbă și chiar scriu mai bine în ea. Simt altfel curgerea frazei, ceea ce le permite să aleagă mai bine ordinea cuvintelor sau cuvintele potrivite, ținând cont, în paralel cu sensul, de numărul de silabe, de o curgere armonioasă a rostirii/scrierii.
Stiam ca urechea muzicala, pe care eu nu o am, ajuta pentru vorbitul intr-o limba straina cu accent bun, local. Cel putin eu asa imi explic faptul ca dupa 26 ani de Frantia tot mai sunt detectata ca straina. Oamenii sunt draguti si ma intreaba de unde vine accentul meu „charmant”, ceea ce pe mine pe enerveaza maxim pentru ca inseamna ca tot n-am scapat de el.
Când merg in Anglia, in primele 2 zile nu inteleg nimic din ce vorbesc localnicii intre ei. Pe urma, literalmente, simt ca mi se desfunda urechile.
Problema cu italiana si spaniola de la televizor nu e ca nu le inteleg cand merg in tarile respective. Nuu, le inteleg chiar foarte bine. Problema e ca le incurc!!! Ultima data cand am mers in Spania, imi cere la micul dejun receptionerul numarul camerei si fara sa ma gândesc raspund mândra de mine „quarantadue”. Mi-au trebuit câteva minute pâna mi-a picat fisa de ce m-a intrebat individul daca suntem italieni!
Eu învăț germana pe Duolingo. Mai mult nevoită. Să explic: fiul meu cel mare este medic stabilit în Germania. Nora mea este nemțoaică get-beget. Am și o nepoțică. Ei vorbesc între ei germana, normal. Nepoțica vorbește puțin românește, are doar trei ani. Când merg cu soțul la ei în vizită, vorbim, noi adulții, în engleză. Cu nepoata noi în românește, nora și bunicii ceilalți în germană. Oricât mǎ străduiesc nu pot lega mai mult de două vorbe în germană. Îmi “ascut” urechile să pot înțelege ce vorbesc ei în germană, dar foarte greu recunosc cuvintele care în contextul dat de Duolingo le recunosc. Plus că am grijă sǎ vorbesc cu nepoțica în română, pentru cǎ ea învață română doar de la fiul meu şi aşa cǎ am grijă sǎ fac cu ea română “intensiv”, atât cât stau la ei în vizită. Oricum se vede la ea că limba maternă este germana, iar a doua limbă este româna. Are în română un accent german delicios. În familia noastră toată lumea se străduiește să învețe o limbă străină pe Duolingo: eu germana, nora învață română, iar fiul meu italiană. Soțul nu vrea să invețe altǎ limbă , el stǎpânid foarte bine engleza. Off, aşa e în familiile mixte. În concluzie : la masǎ când suntem toți se vorbește: germanǎ, românǎ şi englezǎ. Am uitat să zic: soțul este jumate ungur, jumate român. Toți avem numele de familie maghiar, dar nimeni nu vorbește această limbă. Ca la Babilon suntem😃😃