Hai c-am profitat din plin de iarna aia care s-a întors zilele trecute. În sensul că nu m-am mișcat de pe canapea și uite că s-au mai strâns niște recomandări de filme și seriale.

👉 Adolescence – mini-serie, Netflix

Despre „Adolescence” am vorbit deja pe blog. Sper că l-ați văzut sau că vi l-ați programat pentru weekend pentru că n-aveți cum să ratați cel mai bun serial din 2025.

👉 Toxic town – mini-serie, Netflix

Cred că britanicii sunt cei mai tari pe seriale la ora asta, nu-mi aduc aminte să fi văzut ceva prost sau făcut doar așa ca să fie. Ceea ce mi se pare absolut fascinant având în vedere că acum 20 de ani nu te puteai uita la seriale britanice, toate arătau de ziceai că sunt teatru tv.

Iar „Toxic town” ăsta nu că e bun, este senzațional de bun.

Făcut după un caz real, cu scenariul scris perfect, reușește să te ducă în poveste și să te țină acolo. Și nu e simplu, că acțiunea are loc la finalul anilor ’90 și început de ani 2000. Dar le-a ieșit.

O să vă mai zic și că distribuția e fabuloasă. Pe Jodie Whittaker, Robert Carlyle și Rory Kinnear cred că-i știe toată lumea de pe-aici. Personal, am un crush pentru Jodie Whittaker pe care o consider una dintre cele mai bune actrițe de pe Terra la această oră. Iar ce poate să facă în „Toxic town” mi-a reconfirmat din plin ce cred.

Zic să-i dați un play c-o să-mi mulțumiți după.

👉 The apprentice – film, Max

Nu înțeleg cum de Sebastian Stan n-a luat Oscarul pentru rolul ăsta în care îl joacă pe Trump de zici că e Marele Portocaliu însuși. Vorbește ca el, merge ca el, se poartă fix la fel de dezgustător ca Trump. E copie unu la unu.

Dar cel mai tare m-a spart Jeremy Strong în rolul lui Roy Cohn. Doamne ferește, ce poate să facă omul ăla pe ecran! De fiecare dată când apare face câte o demonstrație de actorie în stare pură. Este SEN-ZA-ȚIO-NAL!

Altfel, mă așteptam ca filmul să dea mai mult în Trump, dar e destul de moderat, să știți. Probabil că n-au vrut să se pună chiar rău de tot cu viitorul președinte. Deși înțeleg că Marele Portocaliu tot a cam strâmbat din nas când s-a văzut pe ecran.

Mă rog, una peste alta e bun, n-aveți de ce să-l ratați.

👉 Adio, Lenin! – film, Max

Dacă încă n-ați văzut „Adio Lenin”, trebuie neapărat să-l vedeți. Este probabil unul dintre puținele filme care reușește să pună în antiteză comunismul cu capitalismul (vorbim aici despre Germania de Est și de Vest, ca să fie clar), fără să-ți bage forțat sub nas mizeria și sărăcia pe care le genera comunismul versus prosperitatea capitalismului.

Uite, vă spun pe scurt, fără să dau spoilere. În 1990, Germania redevenea o singură țară. Mama unui puști din fosta RDG are un atac cerebral în urma căruia stă ceva vreme în comă. Când își revine, ca să nu sufere un șoc, fiu-său are ideea genială să recreeze în jurul femeii Germania Democrată care deja nu mai exista. Practic, copilul reînvie comunismul vieții de zi cu zi, special pentru maică-sa care fusese mare activistă de partid. Nu vă zic mai mult, că e păcat.

M-a surprins că le-a plăcut până și fetelor mele, deși a trebuit sa pun stop de câteva ori să le explic chestii precum „n-aveai voie cu Coca-Cola” sau „da, venea miliția și te lua de acasă”. „Miliția se numea poliția pe atunci”.

Uitați-vă la „Adio, Lenin!”, că e păcat.

👉 Poarta de est – serial, Max

Nu e rău deloc, polonezii chiar sunt șmecheri de tot pe cinematografie. Plus că e făcut conform conjuncturii mondiale actuale: geopolitică, spionaj și război hibrid în Europa de est. Doar suveraniști călare pe cai albi nu apar, în rest are de toate.

Serios, nu vă pierdeți vremea cu el.

👉 Just One Look – mini-serie, Netflix

Alt serial polonez care mi-a plăcut. Nu am idee de cifre sau tatistici, dar am o bănuială că polonezii sunt cei mai tari pe cinematografie din toată Europa de est. Dacă ar avea banii americanilor, cred c-ar fi pline platformele de streaming  și cinematografele de super-producții poloneze.

Am o singura problemă cu filmele și serialele poloneze: consoanele. Prieteni, mi-e aproape imposibil să rețin din prima numele personajelor care arată, toate, ca și cum a scăpat cineva mâna într-un săculeț de scrabble din care a scos doar consoane și le-a aranjat la întâmplare.

Fix ca-n bancul cu polonezul care se duce la oftalmolog și-i arată doctorul panoul cu literele C Z W I X N O S T A C Z.
– Poți citi?, îl întreabă medicul,
– Dacă pot citi? Îl cunosc pe tip.

Ei, fix așa pățesc și eu, doar ca pe invers. Nu-i rețin nici după ce le citesc numele de zeci de ori.

Nfine, revenind, serialul e bun, iar ideea e mișto de tot (poate un pic trasă de păr), m-a ținut în tensiune. În plus, o sa vi se pară șocantă asemănarea cu ce s-a petrecut la noi, la „Colectiv”.

👉 Ultima oprire în ținutul Yuma – film, Max

Vai de capul meu cât de mult mi-a plăcut. Bine, poate pentru că e și exact genul meu de film de acțiune care te ține în tensiune fără să se împuște ăia de la început până la sfârșit. Mă rog, până la urmă se împușcă, dar într-un mare fel.

Pe scurt, pare ceva făcut de Tarantino, dar nu e. O să vedeți voi ce zic dacă-i dați play.

👉 Inside – film, Netflix

Și ăsta mi-a plăcut mult. O dată pentru că sunt fan Willem Dafoe și a doua oară pentru că m-a spart subiectul: un cetățean rămâne captiv în penthouse-ul în care tocmai dădea o spargere.

Și lasă că rămâne captiv, dar n-are apă, n-are mâncare, n-are de niciunele. M-a spart.

Un singur lucru n-am înțeles: cum s-a terminat. Bine, e posibil să nu mă ducă pe mine capul suficient, dar trecând peste asta, tot nu știu cum s-a terminat.

Cineva pe-aici care l-a văzut și e mai deștept decât mine?

👉 Candidatul perfect – film, Netflix

Doamne ferește, ce mizerie sinistră. Păcat, că ideea chiar era bună, dar și-au bătut joc de ea ducând-o în ridicol. Chiar avea potențial de film bun dacă-l tratau serios.

Așa, te face doar să te întrebi câți bani or fi luat Iulian Postelnicu sau Alex Bogdan de-au acceptat să joace în așa ceva?

Nu mă înțelegeți greșit, e un film făcut pe bani privați, deci n-am nimic de comentat, e foarte bine că se investesc bani și-n direcția asta. Doar așa putem reînvăța publicul să plătească bilet la filmele românești. Dar, trecând peste partea de investiții și peste aspectul financiar, tristul adevăr este că e o mizerie sinistră.

👉 Blugi sovietici – mini-serie, Max

I-am dat play în secunda doi după ce-am citit: „Letonia sovietică, în anul 1979, unde un tânăr fan rock’n’roll e trimis la ospiciu din motive politice. Acolo produce ilegal blugi de contrabandă”.

Cum să nu vrei să vezi așa ceva?

Am rezistat fix un episod. Mpare rău, nu știu cum a fost cu comunismul în Letonia, dar la noi se ajungea prin pușcării pentru mai puțin decât ce-am văzut acolo. E cam multă veselie pentru gustul meu. Poate-și mai revine în celelalte episoade, dar n-am fost dispus să aștept.

👉 Prăbușirea casei Saddam – serial, Max

În vecii vecilor n-am să înțeleg de ce ți-ai bate joc de munca ta în halul ăsta. La producătorii serialului mă refer.

De ce l-ai face să sune a parodie ieftină punându-i pe actori sa vorbească în engleză cu accent arab? Cum ai putea să iei în serios un Saddam Hussein al cărui discurs dur și amenințător sună fix ca vocea lui Babu Bhatt din „Seinfeld”?

Efectiv nu am putut să mă uit mai mult de câteva minute. Poate reușeam mai mult, că-mi plăcea mult subiectul, dar când a apărut mă-sa lui Saddam vorbind în engleză stâlcită, cu accent arăbesc, am renunțat. Am și eu limitele mele.

Pur și simplu nu înțeleg de ce-ai face asta, mai ales că absolut toți actorii folosiți sunt de origine arabă, deci mai mult ca sigur vorbeau limba. Iar dacă n-o vorbeau, găseai alții care știau.

Băi, și ce mă atrăgea subiectul. 🤷‍♀️

Atât pentru azi.