Mă readaptez cu greu la viața pe canapea, nici pe net nu mi-a prea ars să stau, dar ușor-ușor o să treacă.
Mai jos aveți cam tot ce s-a putut pentru această săptămână.
- Fix așa;
- I-auzi, cine-ar fi crezut?
- Mâinile mele n-au fost niciodată fine;
- Mamă, mamă, ce rău o să ne pară!
- Ultimele clipe de viață ale lui Yahya Sinwar, șeful teroriștilor Hamas;
- Hă, hă, hă, alt lucru care nu se va întâmpla niciodată;
1. 🤷♂️
2. –
3. –
4. –
5. Bravo lor. Jegu’ ăla trebuia executat mai demult.
6. Din gură-i frumos spus, dar n-o să se întâmple nimic. 🤷♂️
O duminică faină la tătă lumea. 🍻
Comentariu beton!11
Like la 5.
Mulțumesc pentru tot, duminică frumoasă tuturor.
bre, m-a rupt 3…
cît despre 4, l-aș întreba pe @Kross ce părere are despre noul partid, cel drept; este doar un useredoizero, sau ar merita un vot?
iunbondimanșatu!
Care dintre noile partide? Altfel, ma chinui si eu ca tot romanu’ sa pot vota curat macar in primul tur, la ambele alegeri.
am fost și pe la tine cu același colind; felicitări și aici!
de partidul drept zic, platforma aia care adună independenți, nemulțumiți, foști useriști etc…
Partidul Drept – am văzut acum despre ce e vorba și-s câțiva oameni chiar mișto în el. USR-ul a fost într-adevăr o dezamăgire, dar cumva cred că fragmentele ăstea din USR, REPER și chiar din partidele istorice (încă n-am văzut ce a strâns Orban în partid) ar trebui să participe împreună. Să știu că Vlad Gheorghe ar scoate și 3-4% ar fi suficient cât să mă apuc eu să-i fac campanie :))
1. Fix așa, îmi amintește de acel „Tu știi cine sunt eu?” al unui procuror. Dar mă nedumirește comentariul unei doamne care zice că noi n-am fost drogați. Ce legătură are cu subiectul?
5. O ilustrare a zicerii work smart, not hard. Dacă mai continuă cu cel care-i ia locul și cu cel care-i ia locul celui care i-a luat locul and so on, până la urmă se trezesc și oamenii care le susțin cauza. Cei cu entuziasmul și sacrificiile, nu sponsorii care stau în siguranță și se uită la televizor.
6. Nu, niciodată. Lipsa de competență și lachelismul celor care conduc „destinele învățământului românesc” sunt greu de combătut. Iar mărețele sindicate se bat doar pentru sporuri salariale, nu pentru eliminarea impostorilor și a incompetenților.
Comentariu beton!12
Si pe mine m-a rupt 3. Aveam 10 ani, fratele meu 9 ani si eram in satul natal al lui taica-miu ( D-zeu sa-l ierte, ieri i-am facut pomenire de 3 ani ) si mergeam cu tata la balta. Am trecut pe langa o gospodarie in care era un baiat adolescent intr-o caruta plina cu balegar si descarca balegarul undeva cu o furca. In acel moment parca lovit de ceva, tata s-a intors catre noi si cu o furie imensa in suflet a spus: Vezi tata pe baiatul acela? Acolo veti ajunge daca nu invatati ( la coada vacii cum ar veni ). In 5 secunde a rabufnit toata copilaria si foamea si bataia luata si munca la camp din el. Nu au avut bani ai lui sa il intretina la facultate, desi luase admiterea. Au tras tare pentru noi copiii sa muncim cu capul nu cu bratele. Misiune indeplinita.
Comentariu beton!35
3. Multi cred ca o data ce ai ajuns sa lucrezi in afara, da bogatia pe tine. Cei mai multi au plecat la munca pentru ca nu au avut de ales. Lucreaza pe un salariu mult mai mic decat al muncitorilor autohtoni, dar sunt multumiti ca au ce trimite acasa.
Pacat ca statul român nu stie cum sa rezolve / nu il intereseaza sa rezolve aceasta problema.
6. experiența îmi spune, din interacțiunea cu mii de profesori din toate mediile de lucru, că cei mai jemanfișiști sunt vedetele din „școlile și colegiile de prestigiu”, cei pentru care este bătaie ca elevii să fie în clasele lor și care-ți fac treaba la modul serios doar în meditațiile private pe bani grei. urmează apoi cei din școlile aflate la cealaltă extremă, fie școli sătești izolate, fie licee tehnologice unde se intră cu nota 3 și unde orice bună intenție și dorință de implicare dispare repede. în rest, pe măsură ce școliile se apropie mai mult de o medie, nici de vedete, nici de lepre, ci de oameni normali, atât profesorii, cât și elevii își fac destul de bine treaba, cu limitele fiecăruia.
1. Eh, excepționalismul nostru autohton. Doar acum parchez aici, doar acum trec pe roșu, doar acum arunc chiștocul pe geam, doar acum fac o întoarcere pe dublă continuă.
2. Încă mai ține discuția asta?
3. Ei sunt pe șantiere în străinătate, la noi pe șantiere nepalezi. Cumva nu e chiar cum ar trebui să funcționeze.
4. ¯\_(ツ)_/¯ . Deja mă uit la spectacol ca la cabaret. Sunt curios doar, cine-i următoarea păpușă gonflabilă prezentată de băieții cu ochi albaștrii drept lider.
5. Cu un rahat mai puțin. Au rămas destui.
6. Never ever. Nu se întâmplă nici la case mai mari, de altfel.
O observație off topic. Cei care citim de obicei din mail, faptul că apare tot articolul în corpul mailului descurajează uneori să mai dai click să citești sau să adaugi un comentariu.
1. Aici nu avem aceeași părere, nimeni nu ar trebui pus la zid pentru o singură greșeală și șters cu buretele ce reprezintă, ce face, cum este. Mai mult ca sigur nimeni nu se poate mândri că nu a făcut vreodată greșeli în trafic sau la parcare. Nu zic că a făcut bine, zic că este un incident de trecut cu vederea, chiar și pentru o persoană publică.
3. Interesant, voi citi și celelalte episoade.
4. Da, exact așa, știm că nu putem scăpa de ei, deci să ne scutească cu vrăjeala și aparenta lor „ceartă”.
Nu știu de ce citiți din email, dar sper s-o fi rezolvat. Vedem mâine dacă mai intră tot articolul.
Mulțam de muncă, nenea electric.
2. Îmi pare bine că UEFA ne arată cum este să fii normal în cap pe subiectul Steaua. Dap, FCSB este Steaua.
4. Foarte aplicat și structurat textul lui amigo Kross. Mă bucur când scrie ceva, orice.
Comentariu beton!11
Thank you 😉
Apropo de punctul 3, am stat o seara aproape de Zvon Cafe (deh, mai ieftina cazarea), neavand habar ca e un fief romanesc.
Exista unul si spre centrul orasului, in zona Schaerbeek (nu chiar central, dar merge o plimbare). Ala se cheama Le Chateau de Dracula si cand am ajuns prin zona aveau cea mai zambitoare chelnerita din Bruxelles si Bucuresti ;))
Ii citesc de multa vreme pe cei de la teleleu. Reportajele lor sunt foarte dure, iti trebuie nervi de otel ca sa le citesti. Sunt despre tiganci analfabete care muncesc pe plantatiile de capsuni din Andaluzia ori UK, despre badantele din Italia, despre ”pocaitii” care lucreaza in Germania la ferme (multi dintre ei tigani sau moldoveni). Oameni saraci, fara carte, a caror singura sansa de a supravietui a fost emigrarea, din pacate.
1. gagiul se comporta ca un gunoi. Nu exista „si noi facem asa”, ca majoritatea nu suntem atat de jegosi. Si nici vedete pe deasupra (si se presupune ca te mai abtii de la rahaturi, ca te vede lumea).
3. dragii de ei. Cati „diasporezi” or fi in aceasta situatie? Bravo lor. E munca grea, dar isi ajuta copiii sa iasa din mizerie.
5. bun, sa se incerce o chestie similara si cu animalul din Moscova. Vedea-l-as franjuri.
3. Am plâns. Cred ca în fiecare familie exista persoane plecate în străinătate pentru ca nu au putut supraviețui în românia