Încă din startul meciului, Slovacia mi-a reconfirmat impresia că este una dintre cele mai disciplinate echipe de la acest Euro.

Antrenorul slovacilor, Francesco Calzona, a înțeles rapid că n-are la dispoziție un lot cu mari talente, așa că a ridicat din umeri ș-a apelat la varianta care dă rezultate întotdeauna: munca grea.

Exersatul de scheme simple și relațiile de joc bine puse la punct pot face întotdeauna mai multe decât o echipă de talente delăsătoare.

Rezultatul? În primul sfert de oră Slovacia a avut PATRU ocazii imense, în timp ce Anglia n-a putut să ne ofere decât un luft al lui Trippier care, aflat într-o poziție excelentă, a găurit tribunele cu un șut pentru care a fost inventat rugby-ul.

Deși trăiam cu convingerea că se vor stinge și Anglia va prelua inițiativa, slovacii au continuat să zburde pe teren și să combine într-o viteză absolut debusolantă pentru englezi.

Cele trei cartonașe galbene încasate se supușii coroanei încă din primele 16 minute ne arată exact că nu se puteau ține după slovaci, așa că le era mult mai simplu să le umfle gleznele.

Iar în minutul 25 s-a făcut dreptate. Combinație scurtă pe dreapta a slovacilor și Schranz finalizează din șase metri mai simplu decât la antrenament, sub privirile uluite ale fundașilor englezi.

Li se citea iritarea în ochi după ce slovacii au avut insolența să deschidă scorul. Păi noi suntem ditamai favoriții la trofeu și veniți voi sărakilor să ne dați gol?

Singurul posesor de pașaport britanic care nu s-a agitat vreo secundă după deschiderea scorului a fost Gareth Southgate. El a aflat abia la cabine că slovacii conduc, dar n-a fost ușor, a trebuit să se jure Bellingham pe roșu că nu minte.

Din secunda în care au marcat, până la pauză, slovacii au făcut ce știu ei cel mai bine: au înghețat jocul atât de tare că te așteptai să apară și Elsa pe teren.

Dacă nu mă credeți pe mine, poate credeți cifrele astea seci: posesie 73%, zero șuturi pe poartă. Da, sunt cifrele englezilor după primele 45 de minute. Nu, scuze, după primele 45+4 minute. Întrebați-i și pe belgieni, dacă e.

La patru minute după reluarea jocului, a marcat Foden dintr-un ofsaid atât de clar că ți-era și jenă de bucuria englezilor. Singurii doi oameni care nu l-au văzut erau cei doi comentatori ai protv-ului. Probabil au canapeaua la distanță mare de monitoare.

A urmat ceea ce era să se transforme în umilința supremă: Strelec a fost la câțiva centimetri de un gol de la jumătatea terenului. Dacă-l marca, englezii ar fi trebuit opriți să mai joace fotbal. Nu doar azi, în general.

După o oră de joc, Anglia avea 75% posesie, dar dădea și senzația că n-o să reușească să marcheze nici dacă meciul s-ar prelungi cu încă 90. De zile.

A mai trecut un sfert de oră, s-a făcut minutul 75, dar șutul ăla pe poartă tot nu apăruse. A trecut Harry Kane pe lângă el în minutul 78, dar tot nu.

În minutul 81 englezii au avut singura lor ocazie: bara lui Rice.

După care meciul s-a transformat în chin și umilință și pentru englezii din teren și pentru cei din tribune. Mi-era și jenă să mă mai uit, părea că mă bucur de necazul omului căzut la pământ.

Mă încălțasem deja și mă pregăteam să plec până la colț după bere și înghețată, când, out of nowhere, a venit foarfeca lui Bellingham. Când a fost să vină nenorocitul ăla de prim șut pe spațiul porții, a venit nu s-a jucat.

M-am descălțat, lasă că dau comandă online. Bieții slovaci, au fost la mai puțin de o partidă de sex de o calificare istorică în sferturi.

Se vede treaba că e valabilă și în Slovacia zicala „un necaz nu vine niciodată singur”, în sensul că slovacii au luat și-al doilea gol imediat după ce s-a intrat în cele 30 de minute de timp adițional. L-a dat Kane doar că să nu-l lase pe Bellingham să fie singurul erou.

Am crezut că slovacii or să cadă definitiv după golul de 2-1, dar am crezut extrem de eronat. Slovacia a avut momente când a atacat cu fundașii intrați bine de tot în jumătatea adversă, în timp ce Anglia se apăra la disperare pe două linii.

Dar era greu, era infernal de greu să se mai întâmple ceva, băieții în albastru dăduseră deja tot ce-au avut. A rămas 2-1 pentru englezi și deja începe să se audă din nou „It’s coming home”. Să vedem până când.

P.S. Pun pariu pe orice că înainte de Euro englezilor nu le era prea clar care e diferența dintre Slovacia și Slovenia sau dacă există ambele țări. Ia întrebați-i acum.