Când mi-am rezervat hotelul la München, m-am gândit c-ar fi bine să stau într-o zonă liniștită, afară din oraș, tot ce voiam era să știu sigur că are parcare hotelul.

Nu prea aveam chef să mă bag să stau într-un oraș care la ora desfășurării Euro urma să fie asediat de suporteri, pe lângă turiștii normali. Păi nu mai bine stăteam eu într-un loc liniștit și drăguț de la periferie? Un loc unde să las mașina și să nu mai știu de ea până la plecare.

Nemții stau bine de tot pe partea cu transportul public, așa că n-aveam griji că n-aș fi avut cu ce să mă duc în oraș.

Zis și făcut. Am găsit hotelul, pe numele lui Seibel’s Park Hotel. Era fix ce trebuie, afară din oraș, cu multă verdeață în jur, parcare proprie, exact ce căutam. Am aruncat un ochi și pe review-uri, nimic de speriat. Da, erau vreo doi-trei nemulțumiți, dar știu din experiență că oamenii sunt cârcotași, mi-am zis că n-am de ce să-mi fac griji.

Trei nemulțumiți față de câteva zeci de: „am petrecut un sejur minunat, hotelul este curat și superb amplasat, iar personalul depășește toate așteptările”. Mă rog, nu sunau toate la fel, dar cam asta era ideea de bază.

Mi se părea un pic cam scump pentru bugetul meu, dar m-am gândit că asta se întâmplă din cauză că vor exploda prețurile când se va apropia Euro. 5 nopți mă costau 992 euro. Matematica mea precară zice că sunt aproape 200 de euro pe noapte. Doar pentru cameră, da? Parcarea se plătește separat.

Ah, am uitat să vă zic, rezervarea asta am făcut-o încă de prin toamna trecută, când m-am înscris pe site-ul UEFA pentru bilete. C-așa se caută hotelurile dacă vrei la Euro și nu vrei să iei țeapă. Oh, wait…

Duminică am plecat de la Gdansk spre München când nici nu se luminase bine de ziuă. Speram să-i dau tare și sa fac cei 1172 de kilometri astfel încât să prind și primul meci al zilei, Polonia – Olanda. N-am reușit, am prins doar ultimele zece minute. M-aș fi bucurat și de alea, mai ales că s-a și marcat, dacă mi-ar mai fi ars de ele.

Dar nu-mi mai ardea nici de meci, nici de nimic, prieteni, pentru că între timp ajunsesem cu arme și bagaje în camera hotelului drăguț rezervat încă de anul trecut. După aproape unșpe ore la volan, când am intrat în cameră mi-a venit să plâng, jur. Lasă că nici recepția nu era bine, dar mai văzusem cazuri cu recepție deplorabilă și camere ok. Nu și acum.

Pur și simplu nu-mi venea să cred că voi avea de stat 5 nopți într-o cameră de hotel din care nu știam dacă voi scăpa fără să fac icter mecanic. Mi-era silă să ating vreun obiect din jurul meu. V-am pus mai jos un video, sper să vă rupeți trei minute să vedeți că nu vorbesc tâmpenii.

Primul lucru pe care l-am făcut după ce-am intrat în cameră, am scos laptopul și-am încercat să modific rezervarea, pentru că NU AVEAM CUM să stau cinci nopți decât dacă-mi doream să mor. Voiam să păstrez doar două nopți și să fug unde vad cu ochii în dimineața de după meci.

Ce să vezi? Rezervarea nu se mai putea modifica, se putea doar anula complet, contra unei taxe „modice” de 172 de euro. Lasă banii, dar era ora 17:00 deja, să anulez complet rezervarea însemna să mă apuc să caut hotel când eu eram mort de oboseală. Iar a doua zi, la prânz, era meciul, în niciun caz nu aveam chef de trambalat pe la alte hoteluri.

După ce m-am chinuit vreo jumătate de oră, mi-am dat seama că n-o pot rezolva eu din platforma booking, așa că m-am dus să-mi încerc norocul la recepție. Mi-am luat cea mai stupefiată față din repertoriu și m-am prezentat la recepție. Atât i-am zis tipului: salvează-mă.

Aoleu, dar ce s-a întâmplat. Ce să se întâmple, nevastă-mea a rezervat hotel la Köln de pe 18, vine să ne întâlnim. Iar eu am rezervare aici la tine până pe 21. Mă poți ajuta?

Vă dați seama că nu-i plăcea ce auzea (pot să jur că eram singurul client al hotelului) și-a început cu rezervarea este finală, nu se poate face nimic, dacă vreau să plec trebuie să plătesc tot și alte din astea.

L-am lăsat să-și facă numărul și-am venit cu decisiva în plex: ești însurat?

Omul a făcut ochii mari și-a dat din cap că da. Păi atunci înțelegi exact despre ce e vorba, nu le spui tu femeilor ce să facă.

A râs și-a bătut ceva la tastatură, după care mi-a făcut cu ochiul: e ok, o să plătești doar două nopți și parcarea.

Allah să-ți dea sănătate! Că omul meu e tunisian.

Așa că acum când citiți asta, fratele vostru deja se duce vijelios spre Köln și nu vrea să mai audă de München o vreme.

Acum vă las cu videoul.

P.S. Toți cei care o să vă simțiți tentați să-mi dați peste bot „ești tu figurant, camera e ok, n-are nici pe dracu’”, să nu uitați că vorbim despre 200 de euro pe noapte, da? Gândiți-vă cum arăta hotelul unde ați dat banii ăștia pe o cameră, după care comparați cu ce-o să vedeți mai jos.

P.P.S. Am avut dreptate, când am intrat în duș și-am desfăcut prosopul ăla (o să vedeți în video), era gândacul acolo, a plecat înjurându-mă că l-am deranjat. Tot cu această ocazie am înțeles și de ce se plângea lumea în reviews de cabinele de duș prea mici. Pentru că sunt, de-aia. N-are loc să facă duș decât un preșcolar hrănit sănătos, nu cu mecdonalț. Orice persoană mai înaltă de 1:50 când se apleacă simte pe buci apăsarea jilavă, dar tandră, a perdelei ăleia. Sau, dacă se apleacă invers, îmbrățișarea rece a faianței de pe perete. Oricum ar fi, duș n-ai loc să faci.