După cum bine știți, zilele astea n-am fost extrem de prezent pe internetii dacici, așa că dacă o fi fost vreo explozie de articole bune, am cam ratat-o. Avem, totuși, câteva articole, că există niște bloguri pe care le urmăresc indiferent pe unde aș fi.
Luați de citiți.
- Vezi pe ambalaj!
- Nu ți se cuvine nimic, micuță stea de internet;
- Boala zilei de azi, nevoia de poveste;
- Totuși, oprirea apei calde nu vă afectează atât de tare, domnilor nespălați;
1.Imi place mult cum scrie Kross, dar scrie rar, așa că de nervi nu comentez. Bogdan face recenzii rock mai bine ca tine. Și mai des. Na, că mă răcorii.Și am fost și bulangiu.
2.Manifestări ale unei bule care nu mă privește nici nu mă interesează.
3.Ar trebui să comentez prea mult. Este ok.
4.Diafanul din Pantelimon se exprimă neașteptat de delicat in ce privește cea mai poluata capitala europeana locuită de milogii cu cea mai subvenționată gigacalorie, cu cel mai subvenționat transport public. Multă apă rece vă doresc, Wim Hof approve that. Și pentru că Firea. Bine nici cu frații lor votanți de Robu nu imi este rușine. Xerox frate.
Multumesc domnule Vasilescu!
Cu plăcere, domnule Edelweiss. 😇
Cu permisiunea ta și în urma recomandarilor lui Bogdanliviu va propun spre divina ascultare:
1.Kotzen, albumul 50 for 50 – fenomenal.
2.U.D.O. And Das Musikkorps Der Bundeswehr: We Are One – rock și rock bun bine la aproape șaptejdeani.
3.Nimrod- twelve degrees of violence. Francezi, instrumental, cui îi place ceva mai dur dar diamant. Șlefuit.
Comentariu beton!15
Stai că am un articol cu vreo 20 si ceva de recenzii la care tot scriu de o săptămână că-mi mai aduc aminte câte un album :))
@Edelweiss: Francezi cu metal klumea (surprinzator, stiu) – Aephanemer. Au scos doar 2 discuri pana acu’ dar is faine de tot. Si THX pt 3, suna BINI DI TAT!!! 🙂
Aephanemer sunt faini și prin prisma componenței trupei 😉
Mulțam pentru articole.
Am crezut că numai eu am probleme cu data expirării. Interesant articolul cu poveștile. Duminică frumoasă.
Comentariu beton!13
Da, se pare că suntem mai mulți.
Foarte fain articolul cu poveștile.
0. Mulțumim! 😉
1. Ahhh, după ce că văd rău și cu ochelari îmi mai fac sânge rău și cu scrisul ăla imposibil de mic de pe etichetele aplicate de români, cu litere de dimensiuni diabolic de mici.
2. Nu știu, nu comentez.
3. Lung dar bun.
4. Oarecum o chestie generală, aplicabilă în mai toată țărișoara asta. M-au distrat (mai) mult comentariile. Am avut cândva o discuție în particular cu cineva care comenta într-o vreme pe aici: de ce nu își pun bucureștenii centrale termice de scară/ apartament? Investiția inițială e mare dar confortul lucrului tău, care va veni în anii de după, e de neprețuit. Am fost dintotdeauna suporterul soluției individuale.
Comentariu beton!14
@VictorR, nu ştiu, dar bănuiesc că ţevile de gaz de la cele mai multe blocuri vechi din Bucureşti sunt pentru un foc şi pentru centrală trebuie redimensionate pentru două focuri care necesită proiect nou, schimbare de ţevi până la intrarea în aprtamente care costă.
Dacă stai la bloc la etajul 8 e cam nasol dacă eşti singurul care vrea centrală individuală.
1. Ce bine că nu sunt singura care într-un magazin alimentar, împovărată de geantă, coș de alimente, mască, ochelari, caut în disperare termenul de valabilitate ce cu greu poate fi găsit și citit. După 2 produse puse în coș, îmi doresc un mic concediu. Fain articolul 🙂
2. N-am ajuns la acest nivel superior de influencereală. Mi-e bine unde sunt. Dar din câte am citit pe-aici, lucrurile au luat-o razna, inutil.
4. Da, suntem buni de făcut gălăgie din fotoliu. Se știe.
Spor la plajă și la distanțare 🙂
N-o fi fost vreo explozie de articole pe interneții dacici (citit, merçi), dar nu-i bai. Ne-am delectat cu poze cu fauna deltei: broaște și pisici. 🤭
Să înțeleg că p-alea cu vaci le-ai ratat? 😁😁😁
Cred că da, dar nu-i bai. Vacile oricum le prefer pe farfurie, cu ceva cartofi copți în unt, usturoi și rozmarin. 😁
Eu le prefer mov.
Buna!
Fără nicio leg cu postarea, eu aștept părerea ta despre reacția din online a Viscri 32 care a încins netul 🤭
Concediu plăcut!
Tare nr 4!
„Primarizda” 😂
îhî, foarte tare.
1. Și pe mine mă aduc la disperare etichetele lui pește. Dacă nu e vizibilă data de expirare din prima, citesc textul să văd unde se presupune că ar trebui să fie. Pe ambalaj/capac/fund. După aceste indicații reușesc să găsesc niște cifre, care nu știu dacă reprezintă vreun cod sau că au expirat de fapt în 1900 toamna..
În anumite situații am consumat produsul și după data respectivă, dacă a stat în frigider și arată/miroase bine. Cel mai tare mă irită în schimb cele valabile x luni/ani de la deschidere. La șampoane mai merge cum mai merge, dar la picăturile de ochi scriu pe cutie să fiu sigură că nu-mi distrug ochii după nu știu cât timp 😁
2. Nu prea urmăresc „influenceri” așa că nu știu cum să comentez
3. Bun articol
4. Nu știu ce să zic de capitală, la noi în târg problemele cele mai stringente (ex gunoiul, transportul în comun, alte minunate realizări ale mirobolantului primar și coleg) se discută pe grupul de facebook, se face caterincă..și cam atât. La gunoi m-a ajutat maică-mea să rezolv (parțial) cu telefoane de amenințare cu televiziunea națională..o picătură într-un ocean 😕
1. La noi e musai să fie vizibile din prima, altfel se umplu de amenzi.
2. N/A
3. Cine ești „tu” fără povestea din fundal? 😀 😀 😀
4. N/A
Merci de articole. Foarte faine. Dacă nu aș fi fost atentă, pe primul aș fi putut să zic că l-a scris @Solandi (clar, concis, la obiect).
1. Unul din piticii mei (ăia care îmi stau vigilenți pe creier) îmi spune să cumpăr anumite produse, mereu aceeași marcă. Așa că am învățat unde găsesc Informația. Nașpa a fost în Franța când am pierdut juma’ de oră încercând să aflu ingredientele unui produs. Eu naivă! Nu erau trecute.
2. Pas
3. Foarte fain articol. După prea mult timp sunt personajul principal în povestea mea care, deși neînsemnată, îmi ocupă aproape tot timpul.
4. Am stresat primăriile cu cereri, sesizări și pretenții de rezolvare a problemelor semnalate. Dar, conștientă de eficiența administrației locale, am ținut morțiș să am confort independent de toanele centalizate.
Vă salut pe toți!
1. memo: forward to wife, poate așa nu-mi mai aruncă chefirul în ziua expirării…cumpărăm niște produse din lapte de capră senzaționale (iași) iar chefirul, pentru că principalii clienți ai afacerii sunt copilașii, nu e foarte acru; ajunge numa’ bun cam la 4-6 zile de la „expirare”…
în rest, dacă nu pute și nu mișcă, e bun de mîncat; la șampon n-am pretenții (cernobîl ’86?) iar celelalte două produse de bază, roșu sec și tiutiun…
2. nu mă bag, că iar ajung la esca…
3. la mine-n facultate, nu l-am mai prins profesor pe autor, circula o butadă: scrie mai mult decît citește; iaca definiția FB…
dar dacă tot suntem la povești…
prin anii ’70-’80, la Politehnica Ieșeană, se zice că ar fi fost un profesor, Mangeron sau așa ceva (n-am gugălit că poveștile-s savuroase și nu vreau să strivesc corola…; în plus, un coleg de muncă, mai trecut, așa, pune mărturie despre veridicitate); profu’, cică geniu, colaborator NASA sau ceva, deplasări frecvente; se zice că ocazional ținea examene în tren, de la Iași la București; dacă treceai, primeai bani și pentru biletul de întors…însă omu’ avea o problemă, vorbea foarte…neacademic; buruienos de-a dreptu’; i se atrăsese de cîteva ori atenția de către conducere dar, neavînd ce-i face, l-au lăsat în boii lui; povestea zice că fetele din anul III, s-au vorbit ca la următorul curs, cum o scoate ăsta prima perlă, se ridică toate și părăsesc sala; numa’ că un binevoitor l-a prevenit pe profesor; vine ora de curs, apare ăsta, ține prelegerea fără nici o picanterie; toată lumea uimită; cu 2 minute înainte de pauză, profu:
– acum am de făcut un anunț; în gara Iași tocmai a sosit o garnitură de 10 vagoane, toate pline cu…ștromelege (le-a zis Creangă)
fetele, vorbite, cum aud, se ridică toate în picioare, la care profu’:
– nu vă înghesuiți, că ajung pentru toată lumea…
4. nu știu, nu mă bag…la mine casă, credit, sînge nas, factura gaz iarna bonus
Io ştiu bancu’ ăla cu vagoanele de puli din gară de pe vremea când nu era internet şi este posibil ca povestea matale să fie adevărată. Auzi, da’ care o fi sursa bancului cu aratul câmpului electromagnetic cu boii de la Politehnică ?
@shoric, n-aș vrea să comit sperjur, da’ parcă l-am auzit pe colegul meu și cu lucrările electro-agricole de toamnă; zice omu’ că examenele la Mangeron erau cu cărțile pe masă, nesupravegheați și cu toate astea, rata de promovare…
același profesor:
-domnule student, nu prea ați știut dar vreau să vă trec; uite, o întrebare simplă: cîte becuri sunt în amfiteatru?
băietu’ numără…
-20!
-greștit, zice profu’ scoțînd un bec din buzunar, 21; ne vedem la toamnă…
în toamnă, aceeași întrebare;
-21!
-greșit! doar 20, că eu n-am mai adus bec…
– ba e corect, că l-am adus eu…
și mai am una; pe aici, pe lîngă Tg Frumos, sunt cîteva familii, vajnice urmașe a lui Fane Babanu’, al căror nume de familie ăsta este: Celmare; unul dintre ei, care se numea chiar Ștefan, era prof de filosofie la universitate; și avea o glumiță;
-domnule student, nu prea v-am văzut pe la cursuri…
-să vedeți, dom’ profesor, că io și lucrez…
-lăsați, nu-i nimic, dacă ați studiat…dar zic să facem, totuși, cunoștință: Ștefan Celmare, zicea profu’…
-hă hă hă, Mihai Viteazu’, era, de obicei, reacția loazei…
numa’ că profu’ scotea buletinul și îl invita și pe student să facă același lucru; evident că dacă nu cunoștea măcar numele examinatorului, cursurile îi erau și mai străine…