Ce mi-ar fi plăcut să închei anul cu „săptămâna 200”, dar n-a fost să fie. Om mai vedea, poate s-o nimeri „săptămâna 300” peste doi ani.
Până atunci, luați de citiți.
Ce mi-ar fi plăcut să închei anul cu „săptămâna 200”, dar n-a fost să fie. Om mai vedea, poate s-o nimeri „săptămâna 300” peste doi ani.
Până atunci, luați de citiți.
Articol din categoria: ce mi-a plăcut
Ce trist sfârșit de an, toate articolele îți lasă un gust amar. Poate anul viitor va fi mai bine. La mulți ani!
Deja? Simți tu că nu ne mai auzim până la anu’? Nu de alta, dar să știu și io ce am de făcut. 😀
A, mă refeream la faptul că e ultimul „ce mi-a plăcut” din anul ăsta, nu ultima postare. Sau voiai să profiți de ocazie și să o ștergi în vacanță?
Ăăă…
N-avem de unde să știm ce ne așteaptă, cu fiecare an.
Aș zice „Don’t jinx it, but” las așa…
1. Prea multă vorbă… pentru ceva care nu se va schimba. Când eram mai mic cumpăram petarde și în inconștiență mea unele le explodam în mână. Eram copil prost tâmpit cu anturaj prost!
2. Nu am citit tot. M-a plictisit. Eu nu am văzut portocale și banane până-n 90. Cred că dacă le spui copiilor din ziua de azi asta se uită la tine ca la felul 14 când ei sunt obișnuiți ca bolul din sufragerie să fie plin cu fructe.
3. Un articol misto!
4. Skip la comment!
5. Prefer să nu comentez din moment ce nu am trăit pe propria-mi piele ce se scrie în articol.
6. Mdea…
@Misu ms de selecție
@all să aveți parte de o duminică extraordinară!
1. 31 decembrie 2005 m-a prins în spital cu juniorul. Eram singuri în salon. 1 ianuarie 2006, salonul era plin ochi cu copii răniți de petarde. Erau și câte 2 în pat. Arsuri, degete zdrobite, ochi distruși. Eu le-aș interzice complet. Chiar dacă unele pot părea inofensive se pot transforma în arme în mâinile unor novici.
3 și 5, am citit puțin, poate le reiau mai târziu. Sunt cam sătulă de subiect.
Iar la șoferie, ce să zic, abia a început ninsoarea. Să vezi de acum că iarna nu-i ca vara.
Mulțumesc de selecție. Zi faină!
Scuzați-mă că sunt curios datr aș vrea să știu și eu ce pregătesc gospodinele pentru masa de revelion? Nu de alta dar poate mă inspir și eu!
Pe mine mă întrebi? 😀
Dacă te simți gospodină… te întreb și pe tine 😋.
Gen ce nu ar trebui să lipsească!
@Mihai,
Nu ai listă? Că îți dai seama ușor din ingrediente 😜
@BaGheRa,
Uite, te ajut io. Fac rață cu sos de portocale și legume caramelizate în oțet balsamic. Desertul va fi înghețată. Apertivele vor fi o selecție de brânzeturi, măsline umplute cu unt, prosciutto, andive cu salată de ton, nuci și pepene galben.
În realitate o să fac o mămăligă și tochitură, pe care le vom mânca cu varză murată 😜
Serios vorbind, după cum spune tradiția, trebuie să ai pe masă pește și struguri, în rest merge ce o fi!
@Mona,
Măsline umplute cu unt? Când începe prepararea lor, prin august, septembrie? 🙂
Gospodinele mai știu să gătească?!?
Da, Rilache, mai știu. Numa’ că acum gătesc când vor ele, nu când vor ei 🙂
Comentariu beton!15
@Mona mi-ai făcut papilele gustative să tremure de emoție. Pe urmă mi-ai dat cu realitatea în cap. La spovedanie cu tine că ai indus în eroare un biet sărman.
Azi am rezolvat-o cu strugurii și cu peștele! Să vedem poate mai recomandă cineva ceva pe aici!
1. Dap…doar idiotii cu plwa mica mai folosesc acum petarde..
2.Mah…cam asta era viata romanilor, doar ca autorul a avut parte de mai multa „experienta”. Trist!
3.pas
4.wtf?
5.liceu militar in 89. Acum e pensionar la 45 de ani. Felicitari!
6.Mult mai interesante comentariile.
@Vasilescule, da’ câtă veselie pe capul tău pe final de an, văz că te-a pătruns bine magia sărbătorilor. 😛 Pun la păstrare articolele, mulțam, le-am frunzărit, dar nu merg prea bine la cafea.
@all, văd că-mi reproșați aproape toți că nu-s articolele de azi mai vesele. Când am citit primul reproș, nici n-am înțeles la ce se referea, a trebuit să iau din nou articolele la citit, ca să-mi dau seama.
De-aia vreau să vă explic cum selectez io articolele astea, ca să înțelegeți.
Pe tot parcursul săptămânii îmi apar în feed fel și fel de articole shareuite de alții. Le citesc și, dacă merită, le dau un „save” în Facebook, ca să nu stau să le caut, dacă e.
După care, vineri seara, când pregătesc „ce mi-a plăcut” pur și simplu le pun pe blog în ordinea în care le-am slavat. De-aia există mari șanse să nici nu mai țin minte despre ce vorbea un articol pe care-l salvasem cu trei-patru-cinci zile în urmă.
Cam ăsta este flow-ul, așa că, dacă azi s-au nimerit numai texte… ăăă… nu foarte vesele și pă pozitiv, este fix pentru că au fost singurele care mi-au plăcut în săptămâna care tocmai se încheie glorios azi.
Stai, măi, un pic, nu era un reproș, ci o remarcă. Io zic că le putem citi și mai târziu, nu e musai la cafea, nu? „Aproape toți” = eu și GabiI. 😂
Ca să vedeți ce mult însemnați pentru mine, da?
Pfoooaaaiiii, ce m-am emoționat la faza asta, aș vrea să zic și eu ceva, dar nu am găsit cuvintele potrivite.
Nu te lăsa, @GabiI, să nu creadă lumea că suntem sensibile sau ceva. Am niște ceapă de tăiat, dacă vrei să mă ajuți… 😜
Prin anii 80′, când aveam mintea-n pwlă ca iezii,ne făceam singur petardele cu ingrediente procurate de la magazinul ferometal. Miniu de plumb şi ceva praf de aluminiu în părţi egale, două-trei pietricele de cremene, totul pus într-o pungă, înfăşurat cu bandă de izolat şi izbite de pereţii blocurilor spre bucuria celor care locuiau la etajul 1. Binenţeles că multe dădeau rateuri aşa că trebuiau frecate în palme „ca să se încălzească” până când, inevitabil, i-a explodat unuia în mâini o bombiţă de aia. După ce s-a risipit fumu’ ăla se uita uimit la mâini că le are întregi şi noi râdeam ca proştii când am văzut că foiţa lui nou-nouţă avea o pată zdrenţuroasă în dreptul pieptului.
Credeţi că ne-am liniştit ? Neaah, am continuat până nu am mai găsit la ferometal ingredientele necesare şi după, am trecut la carbid. Copii tâmpiţi.
Dar, dacă eşti adult şi nu conştientizezi că pocnitorile alea deranjează pe alţii sau că îţi pot face rău dacă le bagi în cur sau în gură… ei bine, da, eşti cretin.
citind articolele 2,3 și 5 am observat că sacrificiile făcute de rromâni în anii ’80 și de revoluție s’au dus pe apa pulii
de fapt s’au dus în cururile securiștilor împuțiți, nomenclaturiștilor comuniști și ale bastarzilor lor, în timp ce 5 sau chiar 6 milioane de rromâni sunt sclavi în occident
singura soluție este exterminarea rapidă a securiștilor împuțiți, politicienilor, bugetarilor și pensionarilor speciali prin execuții în masă și lagăre de exterminare prin muncă silnică
iar în locul lor să fie puși rromâni din diaspora sau mediu privat pe funcții de execuție, iar pe funcții de conducere germani, scandinavi și americani
sărăciile care conduc țara execrabil o vor mai conduce încă 30 de ani dacă poporu sau străinii nu’i extermină rapid pe ei sau urmașii lor
@tata vasilescu îți rămân dator că mi’ai aprobat comentariu, ai sânge în instalație
Păi opțiunile tale politice mă lasă rece, pe mine mă enervează doar când începi cu violurile, curvele, analul și alte cele, fără să aibă nicio legătură cu subiectul textului.
dacă o să am treabă prin bucurești în 2020 poate ne vedem, posibil prin toamnă
Foarte faine 2, 3, 5. Mai ales 2.
Despre șoferi și cauzele accidentelor am zis deja zilele trecute – sinucigași și/sau criminali. Suntem pe drumuri, peste 2000 km până acum, Doamne ajută, ferește și păzește, să revenim cu bine în București.
1. Prin liceu, plimbându-ne prin oraș, un cretin minor i-a pus vară-mii în glugă o ceva, care a explodat. Din fericire, i-a vătămat doar haina. Dar mie mi-a provocat o teamă ulterioară de petarde, pocnitori și, desigur, de cretini. De a căror automutilare, iertat să-mi fie, dar îmi pasă mult mai puțin (spre deloc, chiar) decât de răul pe care-l pot face celor din jur.
Peste 1 an va fi săptămâna 250.
Peste 2 ani: săptămâna 302
Teoretic. Practic, viața e complexă și prezintă multe aspecte, pot să apară situații în care să nu avem „ce mi-a plăcut”.
Da, e nevoie de doar 2 astfel de situaţii, rezultate din aspectele complexe ale vieţii.
Eu doar te-am informat teoretic… ca să ştii cum.. te organizezi în următorii 2 ani.
Chestia e să fie doar două situații. Știi ce zic? 😀
Ah, ce drăguț, se fac înscrierile la chiul pentru 2020? 😁 Să se noteze lunile februarie și mai pentru mine, vă rog. Pentru a doua jumătate a anului încă nu am planificat. Scutirile le adună @Solandi?
@didina,
Le adun, le scad, văd eu ce le fac.
Să mi le trimiteţi la post restant.
Lasă-mă-n pace cu portocala ta cu tot!!!!!!!
Plâng, ca o nătângă, pentru copiii ăia. Nu prea am avut portocale în copilăria mea comunistă, dar n-am știut niciodată că fructul ăsta poate avea două gusturi, în funcție de prietenie și iubire.
Mă doare, e greu, dar mulțumesc. Mă duc să iau o portocală din cămară, să fac trei jumătăți(!) din ea, să împart cu ai mei.
Art. 34. – Modificări (1)
(1) Se interzice persoanelor juridice comercializarea către persoanele fizice a articolelor pirotehnice din clasele II-IV, T.1, T.2, precum și a artificiilor din categoria „obiecte zburătoare luminoase” și a pocnitorilor din clasa I. Persoanele juridice autorizate în condițiile legii pot folosi aceste articole pirotehnice numai în interes propriu și numai în locurile autorizate.
Dăci… se pare ca orice pocneste e interzis prin lege , nu e voie nici cu pocnitori din clasa F1 pă persoană fizică. Iar vina cea mai mare pentru chestiile astea care se întâmplă , cu copii mutilati, cu ochi scosi, o are politia, arde-i frate sa le sară capacele , că altfel nu înțeleg.
Mulțumesc pt selecție. Ți-ar fi plăcut, da, dar cine bagă mereu concedii?! Da stiu, „bogații” nu se uită la săracii de pe blog. O să-ți vizitez șefii ăia mari, sigur au nemulțumiri.
La pct 1 întrebarea este retorică? Că avem deja răspunsul de la cetățeanul din Iași (parcă). Pe care nu l-a mai lăsat soția să bea și el a zis: ahaaa, nu mă mai lași să beau? Ok. O să mă sinucid.
Și s-a sinucis.
Tare a fost fiu-său cu declarația lui: dom’le, să se interzică vânzarea de petarde! Că tata după o beție, de regulă, se culca…
Ce titlu și articol comunistoid. 🤢
Și ce retorică mișto, tocmai unii care au ales plecarea, să luăm lecții de la spălătorii auto și de azile.
89, Mos Gerila si noi…restul…Am invatat sa citesc pe la aproape 5 ani. Nu avea cine sa o faca pentru mine. Ai mei erau cadre didactice, satule de plozii altora. Nu era nimic de vazut la televizor, erau doar cartile din biblioteca si povestile pe care mi le spuneam eu, mie, in mintea mea. Chiar si fara sarmalele regulamentare, stiam ce inseamna 25 decembrie. Spre deosebire de pufoseniile postdecembriste..
Asta cu pufoșeniile postdecembriste e tot o închipuire de-a ta, știi asta, nu?