Exact, dar exact în rond la Universitate, mi s-a aprins becul la benzină. Mă încadrasem pentru înainte, dar oleacă panicat că se termină benzina de pe planetă și eu nu mai apuc să fac plinul, m-am răzgândit și-am făcut brusc stânga. Nu de alta, dar în direcția aia îmi aminteam singura benzinărie din zonă. Două […]
La megaimaj e coadă de aproape că iese-n stradă. Fac stânga-mprejur și mă duc spre magazinul meu de cartier. E coadă și-aici, da’ măcar e mai mică. În schimb, merge greu. Hai să stau, totuși, că nu mai am țigări. Intru. Nu m-așez bine la rând, c-aud cum se deschide ușa în spatele meu. Bagă […]
Să ieși cu mama la plimbare, prin Vâlcea, e o adevărată aventură. Pentru că mama cunoaște pe absolut toată lumea și o plimbare banală de 500 de metri se poate transforma lejer într-un dialog perpetuu cu tot felul de cetățence denumite generic „fetele”. N-are niciun fel de importanță că „fetele” sunt născute toate pe vremea […]
În această mirobolantă zi de 1 Decembrie, nu pot să zic decât ce-am zis și anul trecut pe vremea asta: Ferice de țara al cărei popor e umilit 364 de zile pe an și în a 365-a mai are puterea să zică: „mândru că sunt român”. Atât pentru azi.
Abia ieșisem la Victoriei, că simt o mână pe spate. Mă întorc și dau cu ochii de o tânără cetățeancă a patriei noastre. – Salut, zice, pot să-ți văd șosetele? Acu’, oi fi eu obișnuit să tragă fanele de mine pe stradă cum trăgea pe vremuri crapul la mămăliga pregătită de cu seară de taică-meu, […]
Aseară, la ceva party. Pun ceva de mâncare pe-o farfurie și m-așez la o masă unde mai erau trei cetățeni complet necunoscuți. Doi dintre ei de sex feminin. N-apuc să mestec de două ori, cand aud: – Aaa, pe tine te știu. Tu ești tipul ăla care scrie… Stai că-mi scapă numele…
Gara de Nord. România. Mă urc în trenul care trebuie să plece la doișpe și-un sfert. Adică exact cât arată ceasul meu. Dar, să vezi dracie, nu pleacă. Și nici nu dă semne c-ar avea de gând. După vreun sfert de ora, lejer impacientat, opresc un cetățean controlor și-l întreb politicos cât mai avem până […]
Traversez. În fața mea un cuplu. Cred. El trage ultimul fum din țigară și-i dă vânt cu un bobârnac scurt. – Mie nu mi se pare că am capul mare. Ea-l privește uimită: – Cine ți-a zis că ai capul mare? – Ăștia de la muncă.
Eram pe strada Paris. Soarele-mi bătea vesel în ochelari, păsărelele cântau, mașinile în trafic zăceau, pe mine la bască mă durea. O văd pe cucoană pe trotuar cum calcă pe ceva și cade. Zgomotul genunchilor pocniți de caldarâm se aude mai ceva decât se auzeau pe vremuri trosnind tibiile adversarilor lui Lăcătuș. Opresc, mă dau […]
Lângă mine stau de vorbă doi puști. Un el și-o ea. Mă rog, mai mult el vorbește. Face glume tare și ea râde cu poftă. Trecem de prima stație. Ei îi sună telefonul și răspunde cu aplomb: – Da, iubirea vieții mele.
Meșterul instalator se îndreaptă de spate, aruncă un ochi critic la lucrarea încă neterminată și se se pipăie scurt după pachetul de țigări. Scoate una și dă s-o aprindă, dar mai întâi se uită întrebător la mine: – E voie? Fac semn că „da” și-i aduc o scrumieră. O aprinde, se reazămă mai confortabil de […]
