Auziți, ăia care le scriu tipelor în privat „ke faki, frumoas-o?” sau „ej nebună, nam m-ai văzut în veața mea femeie c-a tine” sunt tot ăia care le claxonează pe stradă și se miră de ce nu pică femeile ca muștele la claxonul lor, nu?
Pe joi așa, m-a sunat maică-mea că i s-a stricat televizorul. Mă rog, nu chiar televizorul, i-a murit telecomanda. Așa că azi, m-am urcat în mașină și m-am dus la mama, că după ce că stă femeia aproape numai în casă, măcar televizor să aibă.
Butonez ceva la laptop în living. Una dintre mini-fashioniste trece prin zonă și devine brusc interesată de ce fac pe-acolo. – Ăsta e calculatorul tău sau e de la birou? Hmm, îmi zic, iată ce întrebare interesantă, fetele încep să înțeleagă cum stă treaba cu noțiunea de proprietate. Încântat de această descoperire, îi comunic că […]
Sunt pe balcon, fumez. Jos, pe stradă, de după colț, apare o duamnă care împinge un cărucior din care se zărește ceva bebeluș. Paralel cu ea, pe trotuar, merg două adolescente care par copiii ei mai mari. Or fi, n-or fi, nici nu mai contează, tot ce contează este că, probabil în continuarea vreunui dialog […]
Vă imaginați scena, da? Mașina ticsită cu bombardieri urcă vijelios, cu cauciucurile scârțâind aprig, pe curbele Transalpinei. Băeții ie binedispuși, dovadă că se fac multe glume de căcat la care toți se hăhăie gros. La un moment dat, Gioni sare pe bancheta din spate, de mai-mai să-nghită o sămânță cu tot cu coajă. Dă floare. […]
S-au panicat dacii liberi pe motiv c-au câștigat niște străini nu știu câte posturi de primari din România. Și pe bună dreptate, că nesimțiții ăștia de nemți sau francezi sunt în stare să ne pună la muncă. (30 septembrie 2020)
Am fost să cumpărăm chestii pentru mers pe plajă sălbatică. Două umbrele d-alea de se înfig în nisip (știți, io nu suport soarele mai mult de cinșpe minute), plus colaci, găletușe, lopățele, pistoale cu apă și încă niște alte chestii pe care nu mi le mai amintesc acum. Așa, cărăm toate nenorocirile astea în portbagaj, […]
În această dimineață am descoperit cum pot aduce lumina și recunoștința în viața mea. Și simt că trebuie să vă împărtășesc și vouă cei patru pași care vă vor umple viețile de sens. 👉 Pasul unu. Îmi fac o cafea.
Vânzătorul ambulant strigă să se audă pe juma de plajă – Fresh coconut, fresh coconut. Ajunge lângă mine și mă privește în ochi. Îi fac semn că nu. Insistă: – Tres euros, señor. Coconut fresh.
Dacă n-ai postat un citat motivațional superb sau o chestie adâncă de tot care l-ar face și pe Osho să lăcrimeze blând, în timp ce pozezi semi-porn de pe marginea unei piscine sau de la malul mării, înseamnă c-a trecut pandemia degeaba pe lângă tine, fată. (6 august 2020) Deschid televizorul și dau de Petre […]
La vecinii de lângă, unde nu era weekend fără party cu manele, iar weekend-urile începeau de joia, uneori chiar de miercurea, se ascultă de vreo două ore așa muzică ușoară românească. Și când zic „muzică ușoară”, apăi vorbesc exact despre șlagăre de pe vremea ailaltă, că nici muzica ușoară nu mai e ce-a fost.
