3,438 cititori

De ce să vizitezi Normandia

Mbine, pentru c-au fost printre voi nesăbuiți care au cerut detalii, vă mai plictisesc și azi cu excursia din Franța. Nu de alta, dar nici măcar nu-mi arde să mă informez despre ce se mai întâmplă pe scena politică de la noi sau ce scandaluri sunt în vogă zilele astea. Prefer s-o mai lălăi total dezinformat până pe luni așea.

Continuarea

6,380 cititori

C’est fini

Gata și cu vacanța din Normandia. O să vă las câteva chestii, pe scurt, că poate mai vrea cineva să meargă sau aveți nevoie de idei.

Partea bună la Normandia este că nu e așa departe de Paris. Așa c-am zburat frumușel pe Charles de Gaulle, de unde am închiriat mașină și 180 de kilometri mai târziu eram la Cabourg. Cu Cabourg ăsta e o poveste simplă. După ce-am căutat hoteluri peste hoteluri și nu mă puteam hotărî ce să aleg, m-am gândit cum ar fi să stăm undeva la țară. Până la urmă s-a dovedit cea mai bună alegere pe care o puteam face: un hotel-chalet într-o localitate căreia ăia îi zic “comună” și unde io mă asteptam să găsesc un sat mai răsărit. Well, dacă aia e comună, îi invit pe domnii francezi să vină să vadă Pașcaniul sau Bârladul, de exemplu, poate se mai gândesc.

Continuarea

3,783 cititori

Debarcarea din Normandia

Se mișcă netul la francezii ăștia cam cum se mișca la noi pe vremea dial-up-ului. De fapt, dacă e să mă gândesc bine, nici măcar. Nu-mi amintesc să fi stat în viața mea jumătate de oră să încarc o poză. Problema e c-am încercat să fac hotspot de pe mobil, well, se mișcă la fel de prost. Continuarea

8,082 cititori

Nu mai zic niciodată ceva nasol despre români

Am zburat la Paris într-un avion plin de francezi, nu cred că eram zece români cu totul.

Ok, n-au aplaudat la aterizare, dar, în rest, am asistat siderat cum aproape toți cetățenii degrabă iubitori de Liberté – Égalité – Fraternité se ridică de pe scaune pe când abia pusesem roțile pe pistă, de zbierau însoțitorii de zbor, ca apucații, prin tot avionul: “Asseyez-vous, asseyez-vous”. Continuarea

3,859 cititori

Un pic de vacanță n-a omorât pe nimeni

Ce voiam să vă spun, la ora când citiți asta, fratele vostru ar trebui să fie pe pământ francez, mai precis pe undeva pe aici. Și zic “ar trebui” pentru că, na, cu avioanele astea nu se știe niciodată. Nfine, dacă nu auziți zilele astea de nicio cursă Air France care să fi picat pe undeva, stăm bine. Continuarea

14,338 cititori

Pe vremea mea

În weekend am fost din nou la piață. Ocazie cu care mi-am dat seama că ăsta e unul dintre lucrurile care mă relaxează cel mai mult. Vorbesc serios, azi, când toate lucrurile se fac pe repede înainte, când cumpărături înseamnă că totul trebuie să fie la un click, cel mult două, distanță, sau să umpli cu vârf cărucioare în super-market aruncând în ele de-a valma produse de care ai sau n-ai nevoie, mi se pare incredibil de zen să te poți duce să-ți alegi brânza, să guști din cârnați sau să ți se spună “luați o roșie și mușcați din ea ca să vă convingeți”.

Continuarea

7,237 cititori

Andiamo

Vineri. Ora 6.30, în creierii dimineții. Plec spre eveniment. Pe drum, mă bag în parcare la Inter să mai iau doi colegi. Întârzie. Normal că întârzie, că ce-ar fi viața fără sfertul academic? Lasă, abia mai am timp să scrolez un pic. Da’ n-apuc să văd două-trei postări mai acătării, că portiera din dreapta spate se deschide larg și în mașină se face brusc întuneric. Pe bancheta din spate să prăvălește o cetățeancă care… hmm… care mai mult ca sigur consumă alimente compulsiv pe fondul dezechilibrului emoțional.

Nfine, nu greutatea sau dimensiunile cetățencei erau problema, c-am schimbat arcurile pe spate săptămâna trecută, ci că doamna, odată regrupată, a cuvântat scurt:

Continuarea

4,504 cititori

Azi nu

Dacă n-ați reținut, fratele vostru este zilele astea (ieri și azi) la ăl mai șmecher eveniment de tech din spațiul carpato-danubiano-pontic. Doar că am ajuns azi-noapte acasă aproape târându-mă și-am mai avut dăcât puterea să verific dacă a murit Iliescu. Cum nu murise, iar Dragnea este deja la pușcărie, am considerat că nu exista nimic atât de important încât să nu mă prăvălesc direct în pat.

Continuarea

5,258 cititori

Cine nu zice ca noi e împotriva noastră

Am scris un text ieri. În text n-am scris nicăieri că nu mi-aș fi dorit și eu ca individului ăluia să nu-i fie rupt capul, în direct, la o oră de maximă audiență. Pentru că mi-aș fi dorit. N-am scris nicăieri că dreptul la imagine (nici măcar nu am folosit această sintagmă) e mai important decât o viață. Pentru că nu e. Nu am scris nicăieri că în sinea mea nu m-am bucurat și nu i-am aprobat și pe Godină și pe MAI. Pentru că m-am bucurat și i-am aprobat. Nu am scris nicăieri că nu mi s-a rupt sufletul vâzând lacrimile familiei polițistului omorât. Pentru că mi s-a rupt.

Continuarea

5,904 cititori

Pistolul meu cu capse

Nu mai știu câți ani aveam, probabil pe undeva între 10 și 12, în orice caz, eram suficient de mare cât să țin minte întâmplarea asta toată viața.

Mai ştie cineva cum arătau pistoalele cu capse de pe vremea “ailaltă”? Niște chestii de plastic cu care încercai să faci să pocnească niște capse aflate pe o rolă de hârtie, dar, ca să bubuie sau măcar să scoată un pic de fum, trebuia să ai oleacă de noroc. Pe scurt, azi nu l-ar cumpăra nici dracu’, pe atunci nu cred că exista băieţel care să nu-şi dorească o armă din aia la brâu. Doar că nu prea se găseau. Bine, nu că asta ar fi vreo noutate, nu se găsea mai nimic pe vremea aia, de ce ar fi făcut pistoalele cu capse excepţie?

Continuarea

11,287 cititori

Trebuie să știi ce să întrebi

Prin anul trei de facultate mă învinsese lenea în așa hal că nu mai călcam prin clădirea ASE-ului decât dacă-mi aduceam aminte. Mai nasol e că nu prea-mi aduceam. Mă rog, detalii.

Într-una dintre zilele când, prin nu se știe ce miracol, mă hotărâsem să mai trec pe-acolo, am ajuns oleacă mai devreme și-o ardeam așa aiurea pe hol trăgând dintr-o țigară (da, da, pe vremea aia se putea fuma cam pe oriunde aveai chef). Da’ nici nu trăsesem bine două fumuri c-a venit pauza și în jurul meu au început să se reverse râuri-râuri de reprezentante ale sexului frumos. Mno, ASE, bilă, chestii.

Continuarea