5,016 cititori

Crăciun fără bomboane

Pe vremea “ailaltă” nu se găseau bomboane de pom. Dacă totuşi aveai norocul porcesc să cumperi aşa ceva de pe undeva, ultimul lucru pe care l-ai fi făcut ar fi fost să le mânânci. Nu, frate, le atârnai frumuşel în brad şi în ianuarie, când îl aruncai, le strângeai cu grija și le puneai la păstrare ca să le mai folosești și la anu’.

Da, da, vorbesc serios, dacă eşti din “generaţia Facebook” şi ai impresia că aberez, aruncă o întrebare către tipul ăla care-ţi dă banii de ieşit in oraş. Nu te uia ca viţelul la poarta nouă, despre tac-tu vorbesc, întreabă-l pe el ca să vezi că nu fabulez.

Continuarea

3,968 cititori

Efectele științei asupra felinelor

În cele câteva luni de când există Suzana și Vasile în viețile noastre, prin cooperativa unde prestez s-au strâns următoarele jucării, toate cumpărate de la magazine specializate și aduse la fața locului, ca să nu cumva să se plictisească pe parcursul unei zile de muncă. Nu de alta, dar uneori pare că noi, oamenii, îi cam deranjăm și-atunci trebuie să aibă la îndemână câte ceva ca să se destreseze.

Așadar, avem așa:

Continuarea

8,816 cititori

Țara lui “să facă alții”

Megaimaj Victoriei. Ora 9.00 trecute fix. Coadă până în fundu’ magazinului. Tocmai îl rugam pe unul dintre cei doi băieți de la case să mai cheme un coleg, când un distins cetățean ignoră tot codălăul ăla imens și se duce întins în față.

Moment în care mă rup din discuția captivantă cu casierul, mă duc după el și-l bat elegant pe spate. Se întoarce mirat. Și devine și mai mirat când îi spun cât pot eu de calm și destins:

– Știți, coada e în direcția aia.

Continuarea

5,293 cititori

Prea multă știință strică

– Vrei, te rog, să dai rucsacul jos din spate?

Puștiul cu alură de campion interegional la șah se uită uimit la cea care a avut tupeul să-i adreseze o asemenea rugăminte:

– Ocupă același loc și dacă-l țin în față.

După care începe o demonstrație în toată regula, cu elemente de matematică și fizică, despre dimensiuni, spații expandabile și locuri geometrice. Ce să mai, tocmai se pornise pe demonstrat că volumul unui rucsac purtat în spate va rămâne constant, indiferent de variabilele din jur. Continuarea

4,297 cititori

Cred că m-am îmbolnăvit

Nu știu ce se întâmplă cu mine, dar în ultima vreme nu-mi prea mai ies prognozele meteo. Nu mai departe de începutul anului, le ghiceam la milimetru. Când ziceam c-o să fie soare, apăi ieșea soarele fix după ce terminam de scris. Dacă prognozam zăpadă, începea să ningă cum stingeam laptopul. Acum cu chiu cu vai mai reușesc să ghicesc câte-o ploaie amărâtă. Poate m-am îmbolnăvit sau ceva.

Credeți că e grav?

P.S. Cer scuze dacă vă așteptați să găsiți azi aici eseuri, alegații, analize literare complexe, critică de film, bucăți desprinse din viață și expuse cu măiestrie pe pixeli sau măcar vreun text mai de doamne ajută, dar am avut de păzit până în creierii nopții una bucată prințesă convalescentă care răspunde, când vrea ea, la numele de Suzana. Prin urmare, mi-a ars de orice, mai puțin de scris. 🙁

7,427 cititori

Tu la ce-ai plâns?

M-am urcat aseară în metrou, pornit fiind s-ajung acasă și să scriu ceva despre fotbal, mai precis despre grupa României în preliminariile pentru Euro 2020, dar am renunțat rapid. Mai precis când am auzit ce discutau cele două tipe din dreapta mea. Gagicile vorbeau despre nu știu ce carte (mă scuzați, n-am prins discuția chiar de la început) la care au plâns de sărea cămeșa de pe dânsele.

Ca un adevărat mascul feroce, am râs superior și mi-am zis în gând: “femeile astea, pișă ochii din orice”. După care, brusc, am avut un flash care m-a lovit fix în moalele capului: “coaie, da’ cine suspina cu cartea-n mână când și-a presimțit Winnetou moartea, în volumul cinci?”. Și, da, chiar așa s-a întâmplat, când a murit căpetenia apașilor o parte din mine s-a stins odată cu el. Lucru care nu m-a împiedicat să mai citesc cartea de încă de paișpe ori. No joke. N-am mai bocit de fiecare dată, dar trăiam cu speranța secretă că până la urma poate se leagă lucrurile altfel și Winnetou nu mai pleacă spre veșnicele plaiuri ale vânătorii. Plm, nuș’ cum se întâmpla că pleca de fiecare dată.

Continuarea

5,268 cititori

N-am nicio idee

Dacă m-ați fi întrebat acum câțiva ani ce-mi doresc de ziua mea, n-aș fi știut ce să răspund.

În schimb, dacă mă întrebați azi, e cu totul și cu totul altă poveste și v-aș spune răspicat:

– N-am nici cea mai vagă idee, în plm.

Așa că, ce voiam sa zic, mai bine nu mă mai întrebați.

7,569 cititori

Nesimțirea e fascinantă

Sunt fascinat de cetățenii ce reușesc să aibă convorbiri telefonice, care conțin detalii relativ initime despre viețile lor, în vagonul de metrou supra-aglomerat. Relaxați, cu voce tare, de parcă sunt singuri cuc în livingul din casa de la țară, unde se mai aude doar troznetul lemnelor care ard ușurel în șemineu. Sunt fascinat, vă spun, de fiecare dată când îi întâlnesc mă uit la ei plin de admirație mută.

Pot să înțeleg că te sună șeful chiar când ești în metrou și n-ai de ales, trebuie să-i răspunzi, că nebunul dracu’ e în stare să te dea afară sau să te lase fără prima de Crăciun. Pot să înțeleg c-ai lăsat copilul bolnav acasă și în condițiile astea răspunzi la telefon chiar dacă ești într-o întâlnire privată cu Papa. Pot să înțeleg când „arde” ceva și vei răspunde în orice condiții. Pot să înțeleg chiar și nevoia de a-ți hrăni glanda, până la urmă foamea e cea care ne-a împins să ne dăm jos din copaci, să scurmăm după râme și, în cele din urmă, să ajungem bipezi.

Continuarea

8,130 cititori

Mai treceți dumneavoastră când aveți drum

Hai c-am uitat să vă povestesc ceva. După excursia la Novi Sad, am ajuns înapoi în Timișoara seara pe la un șapte și jumătate. Îmi făcusem calculele să mă mișc în asa fel încât să prind și meciul dintre echipa lui jiji becali și dinamo. Ceea ce am și executat. Doar că înainte să mă delectez cu sărăcia aia de meci, mi-am zis c-ar fi frumos din partea mea să duc înapoi mașina spălată și curățată.

Și pentru că așa sunt io, bulănos, chiar pe când mă gândeam unde găsesc o spălătorie de mașini în Tmisoara, care să fie și deschisă duminică seara, mi-a ieșit una fix în drum. Nu chiar pe mijlocul străzii, era mai pe dreapta așea. Și ca să fie tacâmul complet, a mea a fost ultima mașină pe care-au luat-o înainte să închidă. Continuarea

8,002 cititori

Li s-a sculat bine

Mdeci, să vă povestesc. Weekendul ăsta am dat iar o fugă la Timișoara, că-mi place mie acoloșa, la Banat. Între noi fie vorba, la treij de euro biletul de avion e și păcat să nu te duci măcar din când în când, nu de alta dar flăcăii ăștia din Timișoara se pare c-au făcut în scăldătoare când erau mici. În sensul că au numai locuri mișto în jur. Într-o parte Ungaria, în cealaltă Serbia, timp de plimbare să ai.

Și cum eu aveam, am închiriat o mașină și sâmbătă dimineață m-am urcat la volan pe la ora 9.00, iar pe la doișpe fără un sfert deja parcam în Budapesta. Evident, într-un loc în care se pare că n-aș fi avut voie să parchez, altfel nu-mi explic de ce la un moment dat un cetățean în uniformă de milițian mi-a proptit în parbriz o amendă de patruj de euro (mă rog, era în forinți). Am apărut la mașină chiar când o scria, dar a rămas complet rece la rugămințile mele. Sau poate o fi fost din cauză că nu vorbea nimic în afară de maghiară? În fine, dă-o naibii de amendă, că când m-am întors și i-am zis tipului de la care am închiriat mașina, mi-a cerut s-o vadă, după care a aruncat-o la gunoi. S-a amuzat tare de privirea mea holbată și mi-a explicat că nimic din ce e sub 100 de euro nu te urmărește și-n țară. Și că mașina aia oricum nu mai vede Budapesta, deci să stau liniștit și să n-o plătesc decât dacă mă dau banii afară din casă. Nu mă dădeau.

Continuarea

6,815 cititori

De ce plătești tu cu cardul meu?

Termin de mâncat pizza și cer nota.

– Cu cash sau cu card, întreabă chelnerița.

Cu card, că doar n-o să plătesc cu cash, ca sălbaticii.

Vine cu nota. Scot cardul și ospătărița întinde o mână hulpavă după el. Clatin din cap în semn că nu i-l dau și-o întreb semiagresiv de ce ține musai să plătească ea CU CARDUL MEU? Continuarea