7,984 cititori

Te calc în picioare, nenorocitule!

Alaltăieri dimineață am parcat cam departe de birou. Că-n zonă nu-s niciodată locuri de parcare, nici măcar pe 1 ianuarie. Pe când mă deplasam voios să văd în ce stare se prezintă Suzana și Vasile după concertul nocturn de petarde și artificii, m-am intersectat cu o doamnă care ducea de mână un băiețel de vreo patru-cinci ani.

Exact, dar exact când treceau prin dreptul meu, am auzit-o pe femeie scrâșnind din dinți și aruncând cu ură spre ăla mic:

Continuarea

7,045 cititori

Karma știe când ești prost?

Prima mea iubire era o fată blondă, delicată, cu glezne fine și o mamă care m-ar fi vrut mort. Nu știu de ce, de obicei mă plăceau mamele fetelor, dar în privirea femeii ăsteia citeam niște chestii care nu-mi miroaseau a bine deloc. Mă rog, să revenim, că nu despre doamna mă-sa voiam sa vă povestesc.

Cum vă ziceam, iubire mare. Nici nu știu cum a trecut clasa a doișpea și-a venit admiterea la facultate.

Well, într-una din zilele alea, prima mea iubire m-a anunțat, cu multă tristețe în glas, că trebuie să rămână în București vreo lună ca să intensifice pregătirea. Ea n-ar fi vrut, dar o băteau ai ei la cap. Că cu admiterea la facultate nu te joci. Da’ nu-i nimic, că treizeci de zile trec repede, scăpam și să vezi ce mișto o să fie.

Continuarea

3,682 cititori

Fake news

Metroul nu circulă pe magistrala Pipera. Gen, deloc. Stăm de douăj de minute și mai urmează. Pentru că prin stație se anunță doar motive tehnice și scuze, lumea se cam agită.
Brusc, cetățeanul de lângă mine începe să cuvânte. Citește de pe net, cu voce tare, știri de ultimă oră:

– I-a sărit o roată la Unirii, de-aia nu circulă.

Oamenii se impacientează:

– A pățit cineva ceva? E totul bine?
Continuarea

4,932 cititori

Crăciun fără bomboane

Pe vremea “ailaltă” nu se găseau bomboane de pom. Dacă totuşi aveai norocul porcesc să cumperi aşa ceva de pe undeva, ultimul lucru pe care l-ai fi făcut ar fi fost să le mânânci. Nu, frate, le atârnai frumuşel în brad şi în ianuarie, când îl aruncai, le strângeai cu grija și le puneai la păstrare ca să le mai folosești și la anu’.

Da, da, vorbesc serios, dacă eşti din “generaţia Facebook” şi ai impresia că aberez, aruncă o întrebare către tipul ăla care-ţi dă banii de ieşit in oraş. Nu te uia ca viţelul la poarta nouă, despre tac-tu vorbesc, întreabă-l pe el ca să vezi că nu fabulez.

Continuarea

3,890 cititori

Efectele științei asupra felinelor

În cele câteva luni de când există Suzana și Vasile în viețile noastre, prin cooperativa unde prestez s-au strâns următoarele jucării, toate cumpărate de la magazine specializate și aduse la fața locului, ca să nu cumva să se plictisească pe parcursul unei zile de muncă. Nu de alta, dar uneori pare că noi, oamenii, îi cam deranjăm și-atunci trebuie să aibă la îndemână câte ceva ca să se destreseze.

Așadar, avem așa:

Continuarea

8,640 cititori

Țara lui “să facă alții”

Megaimaj Victoriei. Ora 9.00 trecute fix. Coadă până în fundu’ magazinului. Tocmai îl rugam pe unul dintre cei doi băieți de la case să mai cheme un coleg, când un distins cetățean ignoră tot codălăul ăla imens și se duce întins în față.

Moment în care mă rup din discuția captivantă cu casierul, mă duc după el și-l bat elegant pe spate. Se întoarce mirat. Și devine și mai mirat când îi spun cât pot eu de calm și destins:

– Știți, coada e în direcția aia.

Continuarea

5,190 cititori

Prea multă știință strică

– Vrei, te rog, să dai rucsacul jos din spate?

Puștiul cu alură de campion interegional la șah se uită uimit la cea care a avut tupeul să-i adreseze o asemenea rugăminte:

– Ocupă același loc și dacă-l țin în față.

După care începe o demonstrație în toată regula, cu elemente de matematică și fizică, despre dimensiuni, spații expandabile și locuri geometrice. Ce să mai, tocmai se pornise pe demonstrat că volumul unui rucsac purtat în spate va rămâne constant, indiferent de variabilele din jur. Continuarea

4,186 cititori

Cred că m-am îmbolnăvit

Nu știu ce se întâmplă cu mine, dar în ultima vreme nu-mi prea mai ies prognozele meteo. Nu mai departe de începutul anului, le ghiceam la milimetru. Când ziceam c-o să fie soare, apăi ieșea soarele fix după ce terminam de scris. Dacă prognozam zăpadă, începea să ningă cum stingeam laptopul. Acum cu chiu cu vai mai reușesc să ghicesc câte-o ploaie amărâtă. Poate m-am îmbolnăvit sau ceva.

Credeți că e grav?

P.S. Cer scuze dacă vă așteptați să găsiți azi aici eseuri, alegații, analize literare complexe, critică de film, bucăți desprinse din viață și expuse cu măiestrie pe pixeli sau măcar vreun text mai de doamne ajută, dar am avut de păzit până în creierii nopții una bucată prințesă convalescentă care răspunde, când vrea ea, la numele de Suzana. Prin urmare, mi-a ars de orice, mai puțin de scris. 🙁

7,256 cititori

Tu la ce-ai plâns?

M-am urcat aseară în metrou, pornit fiind s-ajung acasă și să scriu ceva despre fotbal, mai precis despre grupa României în preliminariile pentru Euro 2020, dar am renunțat rapid. Mai precis când am auzit ce discutau cele două tipe din dreapta mea. Gagicile vorbeau despre nu știu ce carte (mă scuzați, n-am prins discuția chiar de la început) la care au plâns de sărea cămeșa de pe dânsele.

Ca un adevărat mascul feroce, am râs superior și mi-am zis în gând: “femeile astea, pișă ochii din orice”. După care, brusc, am avut un flash care m-a lovit fix în moalele capului: “coaie, da’ cine suspina cu cartea-n mână când și-a presimțit Winnetou moartea, în volumul cinci?”. Și, da, chiar așa s-a întâmplat, când a murit căpetenia apașilor o parte din mine s-a stins odată cu el. Lucru care nu m-a împiedicat să mai citesc cartea de încă de paișpe ori. No joke. N-am mai bocit de fiecare dată, dar trăiam cu speranța secretă că până la urma poate se leagă lucrurile altfel și Winnetou nu mai pleacă spre veșnicele plaiuri ale vânătorii. Plm, nuș’ cum se întâmpla că pleca de fiecare dată.

Continuarea

5,173 cititori

N-am nicio idee

Dacă m-ați fi întrebat acum câțiva ani ce-mi doresc de ziua mea, n-aș fi știut ce să răspund.

În schimb, dacă mă întrebați azi, e cu totul și cu totul altă poveste și v-aș spune răspicat:

– N-am nici cea mai vagă idee, în plm.

Așa că, ce voiam sa zic, mai bine nu mă mai întrebați.