3,778 cititori

Țara în care totul funcționează

Despre pățania lui Vasile deja știți, dar ce nu știți este cam ce-a fost în spate zilele astea. Ia hai să vă povestesc dacă tot m-am liniștit și Vasile vine acasă azi sau mâine.

Atunci noaptea, după ce s-a întâmplat, am ajuns cu el la camera de gardă de la Facultatea de Medicină Veterinară. După consultație, doctorul a recomandat radiografie cervicală în zona traheei. Păi haideți s-o facem aici, că doar plătim. Nu putem aici, avem aparatura, dar încă nu aveam autorizație de funcționare pentru el. Înțelegeți? La fucking facultatea de medicină veterinară. Apăi oricât de pasionați or fi de meseria lor doctorii ăia, doar cu un stetoscop nu prea au cum să facă niciun căcat. Continuarea

8,184 cititori

Cum e cu Vasile

Later Later Edit

Vasile, azi, la clinică:

Later Edit

Tocmai am închis cu cei de la clinică. Vasile răspunde la tratament și e mult mai bine decât ieri. Pe genul c-a făcut scandal să-l scoată din cușcă. De, Norvegianul de Pădure tot Norvegian, nu suportă lemnul și spațiile mici. 

În altă ordine de idei, încă o dată m-ați impresionat. Vă mulțumesc că-i țineți pumnii.

Pentru că ați întrebat mulți și pentru că ieri nu aveam nici timp, nici dispoziția necesară, o să povestesc azi pe scurt ce e cu Vasile. Pe foarte scurt, că nu prea-mi arde de povești pe subiect.

Deci, pentru c-a venit căldura și Suzana și Vasile tânjeau să iasă pe afară (cooperativa de digital unde dau cu sapa e la parterul clădirii și are terasă afară), le-am cumpărat niște trackere cu gps. Adică niște zgărzi cu gps, gândite special pentru pisici și câini, ca să vedem pe unde umblă dacă sar gradul terasei și se apucă de explorat împrejurimi. Pentru că, da, ambii săreau gardul de câte ori avea ocazia și cumva topografia zonei nu este extrem de ofertantă pentru niște pisici care nu știu ce inseamnă mașini sau că există și oameni rău-intenționați ori câini care mușcă. Așa că le-am comandat trackere ca să știm de pe unde trebuie să le culegem din stradă.

Continuarea

6,083 cititori

Mai sunt opt

Dacă e cum se spune și pisicile au nouă vieți, atunci Vasile a reușit cu siguranță azi-noapte să-și footă cu mult succes una dintre ele. Și dacă nu erau Stanca și Carmen în firmă la ora aia, le rezolva elegant și pe celelalte opt tot atunci, măcar să știe o treabă.

Așa c-o să mă scuzați, dar după ce-am alergat pe la clinici veterinare până la 2.00 dimineață și-am tras o spaimă soră cu moartea, nu prea am mai avut nici putere, nici chef să scriu ceva care să poată fi și citit. Mno, pățăști.

Da, știu sunt nebun că-mi pasă atât de tare de o pisică. Well, plm, după ce l-am învățat să mănânce, după ce m-am trezit aproape o lună la 5.00, că doar trebuia hrănit cu biberonul din patru în patru ore, după ce practic l-am șters la fund, aș putea considera că sunt oleacă îndreptățit. Dar nu e problemă, cine a avut sau are vreun animal înțelege exact ce vreau să zic. Și nu numai.

A propos, astăzi, Suzana și Vasile împlinesc un an.

8,526 cititori

Un bărbat trimis la piață

Duminică dimineață, cea mai mișto femeie din lume a declarat hotărât:

– Mi-e lene, n-am chef să fac nimic.

A sunat destul de surprinzător, dar știi cum e, cu lenea omului nu te joci. Mai ales când omul e femeie.

Cu spaimă-n suflet, dar într-un acces de curaj inconștient, am luat decizia pe loc și m-am aruncat cu capul înainte:

– Lasă că mă duc eu la piață.

Și m-am dus.

Continuarea

5,599 cititori

Le rezolv eu pe toate

De lunea trecută m-am lăsat de fumat țigări normale și-am ramas doar cu electronicele. Da, știu, tot io sunt ăla care susțineam că să fumezi țigări electronice e ca și cum ai face laba cu prezervativ. Well, știți cum e, macar nu te murdărești pe mâini.

Nfine, chestia e că, până luni, în fiecare dimineață fumam trei-patru țigări la cafea, după care mai savuram una în drum spre metrou. Și tot în fiecare dimineată, undeva pe la jumătatea drumului, terminam țigara și mergeam cu chiștocul în mână până-n stație, pentru că nu există niciun coș de gunoi în care să-l pot arunca. Mă rog, coșuri au fost cândva, dar acum au mai ramas doar stâlpii de susținere din ei. Se pare că românul are la ce folosi până și pubelele. Iar dacă n-are, las’ să fie acolo, că nu se știe când îți trebuie. Nație de gospodari strângători, ce să mai.

Continuarea

4,545 cititori

Când trebuie pedepsiți copiii?

Pentru mulți dintre voi o să vină ca o lovitură, dar să știți c-am prins vremurile când partidul, în grija lui nețărmurită pentru popor, dădea apă caldă o dată pe săptămână, sâmbăta. Și nu toată ziua, că nu așa se construia socialismul, mai precis, aveam apă caldă două ore sămbătă seara. Cam cum a fost astă iarnă în sectorul trei, doar că mai rău. Și zic asta pentru că, spre deosebire de domn’ primar Negoiță, partidul mai oprea și apa rece câteva ore pe zi. Așa, să fie, să nu ne învățăm cu luxul.

Motiv pentru care educatoarele, de la grădiniţa unde mă formam ca viitor stâlp de nădejde al patriei mele, aveau grijă să existe în permanenţă o găleată plină cu apă de băut. Şi pentru ele şi pentru copii. Continuarea

4,940 cititori

Senzația aia de miracol

Mama a căzut de pe o bordură astă vară. Treaba e că după căzătura asta, pe lângă o mână ruptă, s-a ales și cu o fisură de vertebră. Fisură care, ignorată cu foarte mult succes, s-a transformat în fractură. Rezultatul? Treptat, piciorul stâng n-a mai răspuns la nicio comandă, până nu l-a mai putut mișca absolut deloc. Continuarea

5,126 cititori

Cum te descurcai?

Inițial am vrut să scriu un text despre cum era Paștele pe vremea lui Ceaușescu. Despre cum nu se găsea nimic, nici ouă, nici miel, nici vreun alt soi de carne, nici dulciuri, nici nimic dintre toate produsele sub care gem coșurile din supermarketuri azi. Evident și despre cum vacanță aveau doar elevii și profesorii (neintenționat, așa pica vacanța de primavară), pentru restul populatiei, singura zi liberă era prima zi de Paști și asta doar pentru că era duminică. Pe scurt, îmi doream să scriu o scurtă descriere a ceea ce însemna Paștele pe atunci, menită să-i mai aducă pe nostalgicii epocii de aur cu picioarele pe pământ. Continuarea

4,537 cititori

La alții se poate

Nu mai știu de câte ori am fost în Italia în ultimii 15 ani ani, dar sigur-sigur măcar de 7-8 ori tot am fost. De-aia pe când încercam s-o conving pe cea mai mișto femeie din lume să mergem undeva înainte de Paști, când a zis Italia, inițial m-am gândit “iar la macaronarii ăiă”, după care mi-am adus aminte cum se mănâncă în Bologna, cum arată Firenze, cât de mișto e Venezia și mi-a mai trecut.

Nfine, nu asta voiam să zic, ci că de fiecare dată când mă duc, observ chestii care la precedenta vizită nu existau, cum am pățit acum cu trenurile Frecciarossa și Italo. Habar nu aveam că italienii au trenuri de mare viteză, deși mai meresem cu trenul la ei de câteva ori. Well, cam ce față credeți c-am făcut când am văzut pe afișaj că ne deplasăm cu modesta viteză de 290 Km/h? Continuarea

4,934 cititori

Buongiorno a tutti

Partea foarte mișto la mini-vacanța asta este că-s rupt de realitatea din spațiul carpato-danubiano-pontic. Habar nu am dacă a murit Iliescu, dacă l-au arestat pe Dragnea sau dacă Iohannis s-a întors din concediul ăla în care a plecat acum trei ani și jumătate. Așa că nu numai că habar nu am despre ce să scriu, legat de vreun subiect cât de cât la zi, dar nici măcar nu-mi vine să fac asta. Prin urmare, pentru că sunt un tip atât de altruist, m-am gândit să vă las măcar niște poze de prin Firenze și Bologna, să se bucure și ochiul vostru. Continuarea

6,498 cititori

De-a dreptul ofensator

Alaltăieri dimineață, am postat pe Facebook articolul de pe blog, după care am plecat spre muncă în încercarea disperată de a ajunge macar o dată în viață înainte de 9.30. N-a fost un succes nici de data asta, dar nu descurajez eu așa de ușor, mai încerc. Știți cum e, important e să participi, nu neapărat să câștigi. La un moment dat, pe când eram în metrou, m-am plictisit de propriile-mi gânduri și-am început să scrolez. Glumesc, dimineața n-am putere nici măcar să gândesc, am intrat pe Facebook tocmai ca să pară c-aș fi în stare să raționez cât de cât. Moment în care am constatat că, în locul articolului, apăruse avertismentul ăsta. Continuarea