10,545 cititori

Dumnezeu ne-a trădat

Acum vreo câţiva ani, într-o dupa-amiaza de duminică în care-mi venea să ma urc pe pereţi de plictiseală, am auzit soneria. Am deschis. În faţa uşii erau două femei, una tânără si alta mai în vârstă, ambele urâțele spre urâte.

– Aveți două minute să vorbim despre Domnul-Dumnezeul nostru? Continuarea

7,361 cititori

Să te ferească ăl de sus să ai nevoie de meseriași

Eu merg pe principul „unde nu mă pricep, nu-mi bag nasul, îi las pe ăia care chiar știu ce fac”. Să ne înțelegem, nu sunt vreun hipster boem care nu știe să schimbe un bec. Nu mă sperie să schimb o priză sau să repar chestii, dar, când am impresia că mă depășește ceva, chem pe cineva care se pricepe.

Ei, săptămâna trecută aveam nevoie să instalez un suport tv din ăla de perete. Alternativele erau două mari și late: să împrumut o bormașină și să fac eu treaba sau să găsesc pe cineva care cu asta se ocupă. Continuarea

5,034 cititori

M-ai făcut de râs! Ce-o sa zică lumea?

La maică-mea îmi dădeam seama, până să deschidă ușa, dacă e nervoasă sau nu. Îi auzeam mersul pe scara blocului și știam, după cum calcă, dacă aflase deja că iar am făcut vreo tâmpenie. După care intra în casă și urma strigătul de luptă pe care-l așteptam cu inima cât un purice:

– Mihai, ia vino un pic aici.

Da, da, n-avea nici măcar răbdare să se descalțe. Continuarea

3,008 cititori

De ce să vizitezi Normandia

Mbine, pentru c-au fost printre voi nesăbuiți care au cerut detalii, vă mai plictisesc și azi cu excursia din Franța. Nu de alta, dar nici măcar nu-mi arde să mă informez despre ce se mai întâmplă pe scena politică de la noi sau ce scandaluri sunt în vogă zilele astea. Prefer s-o mai lălăi total dezinformat până pe luni așea.

Continuarea

5,861 cititori

C’est fini

Gata și cu vacanța din Normandia. O să vă las câteva chestii, pe scurt, că poate mai vrea cineva să meargă sau aveți nevoie de idei.

Partea bună la Normandia este că nu e așa departe de Paris. Așa c-am zburat frumușel pe Charles de Gaulle, de unde am închiriat mașină și 180 de kilometri mai târziu eram la Cabourg. Cu Cabourg ăsta e o poveste simplă. După ce-am căutat hoteluri peste hoteluri și nu mă puteam hotărî ce să aleg, m-am gândit cum ar fi să stăm undeva la țară. Până la urmă s-a dovedit cea mai bună alegere pe care o puteam face: un hotel-chalet într-o localitate căreia ăia îi zic “comună” și unde io mă asteptam să găsesc un sat mai răsărit. Well, dacă aia e comună, îi invit pe domnii francezi să vină să vadă Pașcaniul sau Bârladul, de exemplu, poate se mai gândesc.

Continuarea

3,534 cititori

Debarcarea din Normandia

Se mișcă netul la francezii ăștia cam cum se mișca la noi pe vremea dial-up-ului. De fapt, dacă e să mă gândesc bine, nici măcar. Nu-mi amintesc să fi stat în viața mea jumătate de oră să încarc o poză. Problema e c-am încercat să fac hotspot de pe mobil, well, se mișcă la fel de prost. Continuarea

7,613 cititori

Nu mai zic niciodată ceva nasol despre români

Am zburat la Paris într-un avion plin de francezi, nu cred că eram zece români cu totul.

Ok, n-au aplaudat la aterizare, dar, în rest, am asistat siderat cum aproape toți cetățenii degrabă iubitori de Liberté – Égalité – Fraternité se ridică de pe scaune pe când abia pusesem roțile pe pistă, de zbierau însoțitorii de zbor, ca apucații, prin tot avionul: “Asseyez-vous, asseyez-vous”. Continuarea

3,573 cititori

Un pic de vacanță n-a omorât pe nimeni

Ce voiam să vă spun, la ora când citiți asta, fratele vostru ar trebui să fie pe pământ francez, mai precis pe undeva pe aici. Și zic “ar trebui” pentru că, na, cu avioanele astea nu se știe niciodată. Nfine, dacă nu auziți zilele astea de nicio cursă Air France care să fi picat pe undeva, stăm bine. Continuarea

9,932 cititori

Pe vremea mea

În weekend am fost din nou la piață. Ocazie cu care mi-am dat seama că ăsta e unul dintre lucrurile care mă relaxează cel mai mult. Vorbesc serios, azi, când toate lucrurile se fac pe repede înainte, când cumpărături înseamnă că totul trebuie să fie la un click, cel mult două, distanță, sau să umpli cu vârf cărucioare în super-market aruncând în ele de-a valma produse de care ai sau n-ai nevoie, mi se pare incredibil de zen să te poți duce să-ți alegi brânza, să guști din cârnați sau să ți se spună “luați o roșie și mușcați din ea ca să vă convingeți”.

Continuarea

6,930 cititori

Andiamo

Vineri. Ora 6.30, în creierii dimineții. Plec spre eveniment. Pe drum, mă bag în parcare la Inter să mai iau doi colegi. Întârzie. Normal că întârzie, că ce-ar fi viața fără sfertul academic? Lasă, abia mai am timp să scrolez un pic. Da’ n-apuc să văd două-trei postări mai acătării, că portiera din dreapta spate se deschide larg și în mașină se face brusc întuneric. Pe bancheta din spate să prăvălește o cetățeancă care… hmm… care mai mult ca sigur consumă alimente compulsiv pe fondul dezechilibrului emoțional.

Nfine, nu greutatea sau dimensiunile cetățencei erau problema, c-am schimbat arcurile pe spate săptămâna trecută, ci că doamna, odată regrupată, a cuvântat scurt:

Continuarea

4,225 cititori

Azi nu

Dacă n-ați reținut, fratele vostru este zilele astea (ieri și azi) la ăl mai șmecher eveniment de tech din spațiul carpato-danubiano-pontic. Doar că am ajuns azi-noapte acasă aproape târându-mă și-am mai avut dăcât puterea să verific dacă a murit Iliescu. Cum nu murise, iar Dragnea este deja la pușcărie, am considerat că nu exista nimic atât de important încât să nu mă prăvălesc direct în pat.

Continuarea