Uneori, efectiv rămân cu gura căscată când văd cât tupeu au semenii mei, deși ar trebui să nu mă mai suprindă nimic. În cazul de față mă refer la semenul meu Andi Moisescu care, pe sistemul „nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase”, promovează un eveniment unde se strâng bani pentru refugiații din Ucraina.

Băi, cât tupeu grosolan să ai să promovezi așa ceva, în condițiile în care nevastă-ta e din tabăra celor care cred că nu există niciun război, că Zelinski e un circar și că ucrainenii își bombardează singuri casele? Cât? Cum poți sa faci asta fără să-ți crape obrazul de rușine?

O să mă întrebați, desigur, ce treabă are el cu ce face nevastă-sa? Iar eu o să vă răspund cu acest articol prin care se plasează sută la sută de partea a ce face Olivia, care este doar o victimă inocentă a linșajului mediatic.

Cât despre ceilalți, cei care-l căinează pe motiv de „bietul Andi, cum o sta cu nebuna aia?”, rămâne cum am stabilit.

Ca să concluzionăm: bravo, Andi, mă înclin! Dar vedeți că rublele alea trebuie schimbate rapid, că s-a cam îngroșat gluma.