Am petrecut azi-noapte de-au chemat vecinii poliția să ne liniștească, altfel n-aveau nicio șansă să se înțeleagă cu noi, că dăduserăm drumul la ultimul party dezlănțuit al anului.

Pe scurt, ostilitățile s-au desfășurat cam așa:

Până la miezul nopții n-am vrut să ne dezlănțuim, ca sa luăm pe toată lumea prin surprindere. Am așteptat să termine ăia cu petardele și artificiile, după care, pe la doișpe jumătate am dat drumul la treabă. În sensul că am simțit cum mă ia cu somnic, m-am pus în pat, doar așa pentru câteva minute, și m-am mai trezit exact acu’ un sfert de oră.

Prin urmare, dacă era să cheme vecinii poliția pentru ceva, motivul real ar fi fost să ne spargă ușa să vadă dacă mai trăim, că prea nu se auzea niciun zgomot de la noi.

Cam ăsta a fost party-ul dezlănțuit de la „marea punte dintre ani”, ca să vorbim în limbaj de știri (cred că nu te poți numi televiziune dacă prezentatorii tăi nu rostesc, în zilele de 31 decembrie și 1 ianuarie, de minimum patrușopt de ori pe calupul de știri, înălțătoarele cuvinte: „puntea dintre ani”).

Nu, serios, după doi ani grei și extrem de stresanți, n-am avut nici cel mai mic chef de party, n-am avut chef să merg nicăieri, n-am avut chef nici măcar să ies din casă zilele astea.

Ca să înțelegeți gravitatea situației la justa valoare, n-am avut chef nici măcar să plec pe undeva pe unde e cald și bine. Am avut la un moment dat intenția să iau tot familionul și să plecăm o săptămână în Tenerife sau în Cipru, să stau și io pe 31 decembrie în tricou, cu o bere in mână, la 20 de grade. Am renunțat exact când băgam datele cardului să cumpăr biletele de avion.

Pur si simplu mi s-a făcut lehamite, mi-am dat seama că dacă iau biletele (asta se întâmpla prin noiembrie) voi sta mai mult de o lună cu morcovul în fund urmărind numărul de cazuri noi, urmărind ce se mai introduce în materie de restricții, ce formulare mai bagă sau mai scot companiile aeriene și alte plăceri d-astea.

Practic, în loc să stau eu liniștit, m-ar fi așteptat vreo cinci săptămâni de-a lungul cărora orice știre nasoală, legată de țara în care urma să ne petrecem revelionul, s-ar fi lăsat cu creștere de puls și de tensiune. Efectiv n-am avut chef și nervi să trec prin așa ceva. Așa c-am stat eu frumos acasă, cu telecomanda în mână și m-am odihnit. Ceea ce intenționez să fac și în următoarele două-trei săptămâni. Hai, o lună, maximum două.

Acestea fiind zise, bine v-am regăsit în 2022. Pe unde ați petrecut azi-noapte la puntea dintre ani?