Sunt sută la sută de acord cu acest articol. Și pentru că ne vom mai chinui oleacă până trecem de hopul ăsta cu covidul și vaccinarea, motiv pentru care probabil voi scrie și eu destul de des pe subiect, am luat deja hotărârea: pe acest blog n-o să mai apară niciun comentariu care neagă masca, covidul, vaccinul, măsurile de izolare etc.

Idem, n-or să mai apară nici cele pro-AUR. Nici aici, pe blog, nici pe Facebook, nici pe nicăieri pe unde îmi expun ideile. Le voi șterge, le voi edita, le voi da block, voi face cu ele ce vrea mușchiul meu, până îmi vor rămâne postările mai curate decât un funduleț de bebeluș după prima lui băiță. Punct.

Nu-ți place? Boss, ai un internet întreg la un click distanță, pentru ce să te chinui aici, unde e dictatură?

Și-acum o să vă și explic, foarte pe scurt, de ce am luat hotărârea asta. Majoritatea covârșitoare a luptătorilor anti-botniță, a spiritelor libere, a anti-vaxxerilor, a susținătorilor AUR, sunt de fapt niște postaci. Nu au platformele lor unde să-și expună opiniile imbecile, prin urmare caută locuri și oameni cu vizibilitate, pentru că nu au altă șansă să le vadă și alții aberațiile.

În ultimele 10 luni am intrat pe sute de profiluri de Facebook aparținând unor spirite d-astea libere. Înainte să le dau unfriend sau block, aruncam și eu un ochi pe acolo, sa văd ce le poate capul. Evident, toți își postau aberațiile, doar că, să vezi ce, fără niciun fel de reach și engagement. De-aia vin aici, de-aia se duc să posteze pe la toți cei care au un minimum vizibilitate în online.

Uite, ca să vă dau un exemplu cât se poate de elocvent. Nu știu dacă v-ați dat seama, dar toate mizeriile pe care vi le-am arătat, în articolul ăsta, erau comentarii la postările altora. TOATE. Niciunul dintre analfabeții ăia nu are unde să-și expună elucubrațiile, prin urmare comentează pe unde li se permite. De-aia am zis să anunț că aici s-a închis conducta.

Dacă vom face toți la fel, nu vor mai avea unde să posteze, prin urmare vor fi nevoiți sa recurgă la labă-n cerc, postând pe la Olivia și încă vreo doi-trei ca ea, dar cam atât. Poate mă înșel, dar nu mă poate opri nimeni măcar să încerc, nu?

Gata. Am zis că e bine să știți.