Parcă niciodată nu am așteptat mai cu nerăbdare zilele astea libere. A fost un an ciudat și foarte greu, sunt obosit, stresat și sictirit, nu am chef decât să zac fără să fac nimic. Îmi mai doresc doar să dau o fugă la Vâlcea, s-o văd pe mama, și cam atât.

Chiar, ce chestie, exact acum când scriu, îmi dau seama că ăsta va fi primul Crăciun fără mama de când mă știu. Hmm, o să fie ciudat, extrem de ciudat, dar am stat de vorbă cu ea și-am ajuns la concluzia că e mai bine așa, decât s-o am pe conștiință. Dar la Vâlcea tot dau o fugă, măcar s-o văd, să-i duc un cadou și s-o încurajez, că scăpăm noi și de pandemia asta.

Apropo, ultima oară când am vorbit la telefon, am întrebat-o pe mama dacă o să-și facă vaccinul anti-covid. Mi-a răspuns fără să ezite: „bineînțeles, imediat ce-o să se poată”. Păi, da, că mama a fost mereu fată deșteaptă.

Băi, n-o mai lungesc, că poate azi aveți și altele mai bune de făcut decât să stați pe interneți, vă urez să aveți parte de un Crăciun mișto. Dacă ați avut cum să vă întâlniți cu ai voștri, să fiți împreună, foarte bine, bucurați-vă unii de ceilalți. Dacă nu, aia e, să fim noi sănătoși si să scăpăm de mizeria asta, că mai e un Crăciun și la anul.

Vă pupă fratele vostru. ❤️❤️❤️