A trecut o lună de când a început școala și trebuie să recunosc că sunt relativ uimit. Stați că vă explic imediat. Dacă în primăvară, când s-au închis școlile și toată lumea a trecut rapid la online, lucrurile stăteau nasoluț spre nasol, poate chiar hilar pe alocuri, pot să vă spun că acum văd la clasa fetelor cu totul și cu totul altceva.

Se fac ore la modul serios, învățătoarea le predă și-i ascultă exact cum făcea la clasă, prin urmare copiii nu mai au durerea aia în pix din primăvară și se implică și ei. Pe scurt, nu știu cum e în alte părți, dar la mini-fashinoiste e mai mult decât ok, așteptările mele au fost întrecute și încă bine de tot.

Totuși există două chestiuni pe care nu le înțeleg nici dacă mă pici cu ceară.

Prima. Orele de sport online. Bănene, e hazliu spre ridicol să le văd pe fete dând din mâini prin casă sau sărind încetuc pe loc, la ora de sport. După care, când îl mai aud și pe cetățeanul profesor de sport rostind cât se poate de serios: „acum trecem la fandări”, mă pufnește râsul urât de tot și ies din cameră. Nu, serios, cred că e absolut limpede pentru toată lumea că orele de sport online sunt mai inutile decât cratima pentru analfabeții funcțional care cred că boala nu există. Pentru ce se insistă cu ele? Că nu mă prind.

Și a doua. Părinții. Bine, nu toți, dar mulți dintre părinți sunt groaznici, frate. Le șoptesc copiilor răspunsurile la ore. No fucking joke. Îi aud șoptind răspunsurile la ce-i întreabă învățătoarea. Fetele fac școală din camere diferite, prin urmare de multe ori una dintre ele stă exact lângă mine, deci aud absolut tot. Inclusiv pe părinții ăia care le șoptesc copiilor răspunsurile și mi se face rușine de rușinea lor.

S-a ajuns atât de departe cu treaba asta cu suflatul și e atât de penibil, încât a dat biata învățătoare mesaj pe grupul de părinți rugându-i să-i lase singuri în cameră, sau măcar să nu-i ajute, la nu știu ce test pe care îl au de dat chiar azi. Și nu mă duce capul să pricep. De ce, frate, de ce-ai face așa ceva? De ce n-ai lăsa copilul ăla să se descurce singur, cu ce știe, cu ce-a învățat, pe puterile lui? Mă depășește, vă jur.

Acestea fiind zise, la voi cum stă treaba? Sunteți pe sistemul cu prezență fizică, pe hibrid, sau pe online? Și cum merge, sunteți mulțumiți sau aveți oareșce de reproșat? Mă rog, am întrebat și io ca să mă aflu în treabă, pun pariu cu oricine că săptămâna asta se închid toate școlile. Cel puțin în București.