Nu știu cum funcționează lucrurile la voi, dar pe mine mă lasă căpuțul dacă trece vara și n-am simțit mirosul mării. Nu neapărat să fac plajă și să mă zbenguiesc ca o sirenă prin apică, dar măcar să pot să stau așa pe mal, să ascult valurile, să mă uit la pescăruși și să mă bucur de mirosul ăla de sare. Dacă nu le fac pe toate astea, a trecut vara degeaba pe lângă mine.

Doar că, după cum bine știți, pe litoralul românesc n-am călcat și nici nu am vreun gând să calc în acest an. Da, nici măcar în locurile alea „sălbatice” pe care le laudă toată lumea. Tocmai de-aia nu mă duc, că le laudă toată lumea. Nu de alta, dar am o colegă la birou care a dat o fugă într-un weekend într-unul dintre locurile astea „sălbatice” (la Vadu sau la Corbu, nu mai țin minte exact), că, na, era și ea pe distanțare, pe astea, n-avea chef să se înghesuie cu nimeni.

Ce distanțare, boss? Mi-a zis că efectiv nu se putea sta, că pe plajă erau om lângă om, nu tu măști, nu tu nimic. De nervi, s-a urcat în mașină și-a plecat înapoi la București. Cum eu n-aveam chef să pățesc ceva asemănător, am exclus litoralul nostru din orice calcul pentru anul ăsta. Om mai vedea ce-o fi de la anul încolo. Până atunci, îi las pe alții sa se bucure de plajele „sălbatice”.

Prin urmare, începând de azi, până luni, fratele vostru se află exact aici. Am ales cea mai safe cazare posibilă, iar de făcut plajă o să fac acolo unde n-o să văd mai mult de trei-patru cetățeni rătăciți pe nisip.

Mno, cam asta ar fi, acum mă duc să-mi întind la soare oasele bătrâne și obosite… ăăă… scuze, mă duc să mă zbenguiesc prin apă ca un siren.