Nu, slavă Bărbosului suprem, n-am mai pierdut nicio pisică. Dar am vrut să scriu acest text, ca să-l indexeze Google și să-l găsească cei care au nevoie de el. Pentru că, după ce s-a pierdut Vasile, am rămas înscris pe toate grupurile de pisicari pe care mă băgasem și în fiecare zi văd postări ale oamenilor disperați care-și pierd pisicile și încep să le caute. Bine, mă rog, l-am scris și pentru că am rămas cu ceva sechele la capuț, dar asta nu mai trebuie să știe nimeni.

Așa că am zis să strâng la un loc toate sfaturile pe care le-am primit când a binevoit Vasile să plece la plimbare. Nu de alta, dar nu prea le găsești decât separat și în momentele alea nu prea-ți mai arde să cauți articole pe subiectul „cum să-ți găsești pisica pierdută” și să centralizezi informația din ele.

Așadar, tocmai ți-ai pierdut pisica sau motanul și ești disperat, nu știi în ce parte s-o mai apuci? Uite mai jos niște sfaturi de bun-simț pe care le-am aplicat și eu. Nu stiu care dintre ele a funcționat, dar tind să cred că fiecare în parte a avut importanța lui. De-aia zic sa le pui în aplicare pe toate, că până la urmă n-ai nimic de pierdut.

Ar mai trebui să știi că sfaturile astea sunt valabile în principal pentru pisici crescute exclusiv în casă, în interior, de apartament. Zic asta pentru că odată ce s-au învățat să iasă pe afară, să se plimbe și să se ferească de pericole, le dispare frica și-și schimbă foarte mult comportamentul.

Unu. Știu c-o să sune stupid ce-o să zic acum, dar primul lucru pe care trebuie să-l faci este să cauți bine de tot în casă. Caută peste tot, caută în locuri în care nici nu ți-ar da prin cap că poate să ajungă. Uită-te în toate sertarele, sub toate saltelele și pe fiecare raft al fiecărui dulap. Acum vreo săptămână Vasile s-a băgat sub patul din dormitor. L-am căutat aproape o oră și dacă n-aș fi știut exact că n-au fost niciun geam și nicio ușa deschise, probabil că mă apucam deja să-l caut pe-afară.

Bestia nu scotea niciun sunet, deși știa extrem de bine că pe el îl căutăm toți. Până la urmă, când s-a plictisit, a început să miaune în silă, de-am putut să ne prindem unde e. Dar putea să stea sub pat două zile, că nu mi-ar fi dat niciodată prin cap să-l caut acolo. Pentru oricine care vede patul e absolut limpede că n-are pe unde să intre o pisică sub el. Well, nu și pentru Vasile care a găsit o cale. Vreți să știți pe unde? Patul are patru sertare pentru depozitare. Vasile a învățat să-l deschidă pe unul dintre ele, după care se târâște prin sertar și coboară pe partea cealaltă, adică sub pat. Și stă acolo ore întregi, în timp ce tu cauți ca nebunul prin toată casa. Așa că de-aia zic să-l cauți unde nici nu ți-ar da prin cap c-ar putea fi.

Doi. Ai ajuns la concluzia fermă că nu e în casă. Nasol, dar trebuie să te ții tare, că ai de lucru. Pune afară niște tăvițe cu nisip din litiera lui. Cu cât e mai îndelung folosit și mai urât mirositor nisipul, cu atât e mai bine. Cică mâțele își recunosc mirosul litierei de la mare distanță. Încearcă să nu pui într-un singur loc. Dacă stai la casă, pune la poartă, pune sub geamul pe unde crezi că s-ar intoarce, pune și în spatele casei. Atenție! Nu consuma din prima tot nisipiul ăsta mirositor, mai pastrează o rezervă, că dacă plouă și se umplu tăvițele alea cu apă, trebuie să ai ce pune în ele din nou

Trei. Știu că n-ai stare și-ți vine să ieși non-stop s-o cauți. Cruță-ți eforturile și salvează-ți energia, nu căuta ziua, că cauți degeaba. La ce agitație e pe afară, la câți oameni, mașini și câini trec de colo-colo, crede-mă, pisica ta nu va veni la tine nici dacă te-ai oprit să fumezi exact lângă tufișul în care s-a ascuns. E mult prea speriată ca să facă asta. În schimb, îți crești șansele dacă ieși noaptea târziu și dimineața foarte devreme, cât încă n-a început agitația de afară.

Patru. Dacă stai la casă, sau la parterul unui bloc, sau într-un loc în care animalul s-ar putea întoarce singur, fă tot posibilul să fie cineva acasă în permanență. Că dacă găsește drumul spre casă și vine la ușă sau la geam, dar nu e nimeni acasă, toate eforturile tale au fost în van. Sper că-ți dai seama că n-o să stea o veșnicie să aștepte. La primul zgomot mai puternic s-a speriat și-a întins-o. Partea bună e că, dacă tot s-a prins unde trebuie sa se întoarcă, o să mai vină. Dar dacă tot nu găsește pe nimeni acasă, iar vine degeaba.

Cinci. Aplică metoda japoneză (da, știu, voi cei care n-ați pierdut niciodată nicio pisică o să râdeți, dar mi se fâlfâie). Acum te întrebi ce naiba este metoda asta japoneză, nu? E ceva pe cât de simplu, pe atât de greu de făcut. Pentru că metoda japoneză presupune că, atunci când ieși să-ți cauți mâța pierdută, să vorbești cu toate pisicile pe care le întâlnești în cale. Și nu să vorbești așa oricum, ci să le rogi extrem de frumos, pe un ton îndatoritor și politicos, să-ți aducă pisica acasă. Pe genul: „Salut! Iartă-mă că te deranjez, dar dacă-o vezi pe Cici a mea, te rog s-o trimiți acasă!” (acum e momentul în care puteți să începeți să râdeți, ca să pot să încep și eu să mi se fâlfâie).

N-o să mă convingă nimeni niciodată că Ramona, Brusli sau Criminalul în serie n-au avut o contribuție la întoarcerea lui Vasile acasă. Nu știu cum și în ce fel s-au desfășurat lucrurile, dar sunt convins c-au contribuit cumva. Fashionista râde de câte ori îi spun asta și-mi zice că m-am dilit, dar nu mai e râsul ei când îi spun că Vasile s-a întors după singura vizită pe care ne-a făcut-o în perioada aia Criminalul în serie. A venit, i-am pus bobițe, și în timp ce mânca l-am rugat frumos să-l trimită pe Vasile acasă. A doua zi a venit Vasile. Plm.

Șase. Astea de mai sus sunt cam tot ce poți face ca să contribui real la găsitul sau la întoarcerea pisicii tale. În rest, ca să fii tu cu sufletul împăcat c-ai făcut tot ce ținea de tine, poți să mai lipești afișe și să postezi pe rețelele de socializare. Dar, îți spun foarte sincer că-ți trebuie un munte de noroc, trebuie sa se alinieze astrele într-un mare fel ca să-ți găsești pisica în modul ăsta. Cam care sunt șansele să vadă cineva afișul sau postarea ta, după care să-ți vadă pisica pe stradă, s-o recunoască, să te sune și să stea lângă ea sau chiar s-o prindă și s-o țină, până vii tu și te convingi dacă e a ta sau nu? Îți zic io că sunt spre zero. Dar poți să le faci și p-astea ca să te simți tu împăcat.

Șapte. În schimb, uite ce poți să faci și asta chiar s-ar putea să funcționeze. Înscrie-te în toate grupurile de pisicari posibile. Dacă cineva îți găsește pisica și chiar are de gând să facă ceva pentru ca ea să ajungă la stăpân, va posta pe undeva și sunt șanse destul de mari ca postarea aia să ajungă într-unul dintre grupurile de pisicari. Mai poți să dai search în Facebook, de câteva ori pe zi, după combinațiile de cuvinte „găsit pisică”, „găsit motan”, „pisică pierdută” și „motan pierdut”. Facebook te lasă să pui filtre ca să-ți rafinezi căutarea și să-ți apară doar postările din zilele care te interesează pe tine. Crede-mă, dacă cineva ți-a găsit pisica și face un minim efort de a-i găsi stăpânul, cu șmecheria asta îți cresc șansele să ajungă la tine efortul lui.

Opt. Nu uita niciun moment că pisica ta e pe undeva prin jurul casei. După ce s-a bucurat de cele câteva minute de libertate, când și-a dat seama că e groasă și că nu mai e în mediul unde ea e cea mai șmecheră, a paralizat de frică. Așa că mai mult ca sigur stă în vreo tufă, sub vreo mașină sau pe lângă vreo gură de subsol. Iar dacă e să scoată nasul de pe unde s-a vârât (ca să caute măcar niște apă, că foame nu cred că-i e din cauza fricii), cu siguranță o va face la ore la care străzile sunt pustii. De-aia îți ziceam mai sus s-o cauți la ore la care sunt șanse să iasă. Cu rabdare, chiar dacă ai mai căutat în toate tufele și sub toate mașinile din cartier, mai caută încă o dată.

Nouă. Nu descuraja și nu renunța la niciunul dintre sfaturile de mai sus. Chit că trece o zi, trec două, trei, cinci, opt, cinșpe iar mâța ta nu mai apare și trăiești cu impresia că o cauți degeaba. În zilele în care îl căutam disperat pe Vasile, mi-au scris oameni care și-au găsit pisica după două luni sau cărora li s-a întors mâța acasă după jumătate de an. Așa că nu descuraja, o să vezi că apare ea până la urmă.