Ești agramat și vrei să te iau în serios?

Acum nu ştiu ce să zic, cât de mult contează diacriticele, dar nu e totuna să zici că doamnei Firea i-au găsit o sârmă în cwr, sau o sarma.

Pentru a scrie corect în limba română îți trebuie puțin interes, dorință, respect pentru cititor etc. Acestea sunt acte de voință și presupun un efort minim intelectual, un proces cognitiv: “am lacune, vreau să le elimin”. Trebuie să recunoaștem că nu sunt lucruri la îndemâna multor persoane. A face un efort pentru “mai bine” este greu, considerat inutil, sub demnitatea celui care este sigur pe el și știe tot. A spune “nu știu”, “am greșit”, a cere sau a asculta și alt punct de vedere, sunt inacceptabile. În competiția lui “eu am dreptate” nu trebuie să existe decât învingători. Socrate cu al lui “știu ca nu știu” a fost un bou.

Tocmai ajunsesem în franța, după o călătorie lungă cu trenu prin toată spania, unde am fost tâlhărit într’un parc din malaga de portofelu cu toate actele de identitate, mobil și ochelari
Primu lucru făcut în franța a fost să mă duc la Hotel de Police undeva pe coasta de azur ca să îmi dea o hârtie echivalentă a cărții de identitate
Intru în clădire și dau de 3 polițiști cu ochii cât cepele și foarte stresați, 2 dintre ei cu pistoale mitralieră și al treilea care mi’a făcut controlu corporal și mi’a verificat ranița
După control le spun că am nevoie de un document eliberat de poliție echivalent cu un act de identitate în franceză și imediat polițiștii cu automatele s’au retras în spate la birouri, alți polițiști din secție și’au luat și ei tălpășița imediat și am rămas doar cu cel care mi’a făcut controlu
A început să scrie documentu de mână și din când în când mă întreba pe mine cum se scrie corect în limba franceză 😮
După un sfert de oră în care s’a chinuit să scrie câteva rânduri a apărut un polițist chelios care s’a dus să îl verifice pe ăsta care se scremea să îmi scrie documentu de identitate, a zis că e bun, a scos o ștampilă, s’a semnat și mi’a înmânat hârtia

Deci și în alte țări mult mai spălate sunt agramați și proști unde te aștepți mai puțin
Și eu aveam pretenții de la sărăciile din bucurești și bacău, dar acum am învățat că nu contează cât o femeie e de săracă sau ruptă în cur sau cu dinții stricați, tot are pretenții până la cer 😑

Eu unul recunosc că nu am fost prea prieten cu gramatica. Am înţeles că am probleme acum vreo 20 de ani când aveam ceva dificultăţi pe scara blocului cu curăţenia şi pentru că aveam imprimantă nouă pe care am dat o cârcă de bani şi am zis să scot o foaie cu un text care să-i atingă pe locatari la corason. Şi am scris cu fonturi mari ceva dar am greşit ceva cu “sa-u” în loc de “s-au”… nu mai ştiu, dar important este că un mucios sau o mucioasă care aruncau chiştoace pe jos a corectat cu pixu’ textu’ meu. Băi, a căzut ceru’ pe mine de ruşine când am văzut corectura şi mi-am dat seama că e greşit.
Ce vroiam să zic, de când am început să citesc blogări am încercat să-i respect pe fiecare în parte şi să i-au ce este mai bun de la fiecare. De exemplu, de aici de la Vasilescu, am învăţat că este mai bine să fiu foarte atent la gramatică şi să folosesc diacritice sau cum şi unde să pun virgula şi liniuţa cu toate că nu-mi reuşeşte tot timpul.