Ia fiți atenți aici. Eram la alergat zilele trecute (da, da, aplauze, vă mulțumesc) și cum ascultam io acoloșa niște muzică în căști, dintr-o dată începe piesa asta.

Băi, și dintr-o dată am avut un mare flash. Brusc, am văzut limpede în minte toată scena, cum eram la Pizza Hut (am mai povestit pe-aici c-am lucrat la ei când eram student), era o zi mai slow așa, fără obișnuita aglomerație, iar io mă plimbam agale printre mese învârtind alene tava pe deget, când în instalația de sonorizare începe Sweet Harmony.

Cum îmi plăcea piesa asta de mă pișam pe mine, m-am rezemat de-un perete ca s-o ascult în tihnă. Dar cum toate lucrurile bune au și un sfârșit, până la urmă s-a terminat și melodia mea.

Ei, și cum pe vremea aia nu era cu internet, cu youtube, cu d-astea ca să poți asculta o piesă când vrei și de câte ori ai chef, practic, dacă îți plăcea ceva trebuia să-ți cumperi albumul sau să aștepți s-o dea pe la radio, m-am trezit gândind înciudat cu voce tare:

– Aș fi în stare să dau cu mopul în toată sala doar ca s-o mai ascult o dată.

Aici trebuie să fac o paranteză ca să înțelegeți. Vorbim despre Pizza Hut-ul de la Romană, de altfel și singurul de pe atunci, care e mare spre foarte mare, deci aș fi avut ceva de dat cu mopul în ditamai sala. Am închis paranteza.

Doar că vedeți voi, dragii mei, uneori Universul rânduiește lucrurile în așa fel încât ți se îndeplinesc chiar și dorințele alea pe care parcă nu le-ai vrea neapărat îndeplinite. În sensul că, exact pe când am slobozit eu pe gură minunăția cu ascultatul încă o dată, venea din spatele meu managerul de serviciu, o tipă foarte mișto și cu mult simț al umorului, de altfel (sărumâna, Manuela, știu că mai citeai pe-aici).

Doar că io nu știam că vine, m-am trezit dintr-o dată cum trece pe lângă mine, m-a auzit ce scot pe gură, ș-odată am văzut-o cum o ia la fugă spre birourile managerilor. Mă gândeam că are vreo urgență sau ceva femeia, dar urgența era că în zece secunde a început piesa din nou. În alte cinșpe, a venit ea la mine cu găleata cu mop și mi-a înmânat-o solemn:

– Să te văd cum dai în toată sala.

Păi n-a dat fratele vostru fain frumos de-a ramas lună în urma lui? A dat, că dacă a zis, a zis.

Mno, treaba e că de-a lungul anilor am mai ascultat Sweet Harmony de mii de ori, dar de fiecare dată am același flash, retrăiesc toată faza asta cu mopul. Și voiam să vă întreb dacă voi aveți prin creieraș chestii din astea care vă aduc aminte de un anumit lucru și doar de ăla? O melodie, un miros, un sunet, o ceva care să vă aducă în fața ochilor un crâmpei de imagini păstrate bine de tot și care ies la suprafață doar cu triggerul respectiv.

Că io, de exemplu, oriunde și oricând aș mânca ostropel de pui, de fiecare data mi se va derula prin creier unul și același lucru: ziua aia când mi-a făcut pentru prima oară bunică-mea și-am mâncat cu mămăligă pân-am simțit că mor. Chiar și acum când scriu, am în fața ochilor imaginea cu ostropelul fierbând încet pe lampa de gătit cu petrol din bucătăria bunică-mii de la țară. Avea două lămpi din astea, dar ostropelul fierbea pe aia verde.

Mda, hai c-am luat-o razna, cred că e cazul să nu mă mai duc la alergat sau ceva.