Dacă e să te iei după ce mai scrie lumea pe interneți, s-a format așa un fel de curent de opinie cum că vom ieși mai răi din pandemia asta, mai încrâncenați ca oricând. Drept să vă spun, așa am crezut și eu o perioadă, că s-a înrăit lumea ceva de speriat. Dar ulterior mi-am dat seama că lucrurile s-ar putea să nu stea chiar așa de nasol și cred c-o să ieșim un pic mai mai liniștiți și mai câștigați. Cu puțin noroc, o să fim mai zen decât niște călugări budiști care s-au trezit direct în Nirvana. Vă zic imediat pe ce mă bazez.

Unu. Când lucrurile se vor regla, și virusache se va duce de tot, o să dispară rapid categoria de social media entuziaști care s-au trezit că, dacă tot au rămas blocați în case, trebuie să dea și din taste pe interneți. Îi știți și voi, băieții și fetele alea, dați afară de prin agenții, care au devenit brusc freelanceri și nomazi digitali. Că, na, dacă tot primești pachet săptămânal, pă tren, de la bieții parinți, e mai cool s-o arzi gen „am ales libertatea de a lucra pentru mine” decât să zici că mori de foame.

Ei, toți ăștia or să dispară în secunda doi. Că dacă până acum i-au mai înțeles părinții, că e greu, că pandemie, că izolare, și că trebuie sa le trimită bani și mâncare la București „ca să reziste copilu’ până trece criza”, acu’ o să se cam întoarcă foaia. Și când în loc de bani și pachete cu zacusă, vor primi întrebări de genul „Mamă, dar când te apuci și tu de muncă? Când îți găsești și tu un serviciu serios? Că io cu tac-tu nu mai putem să te ținem din pensie”, s-ar putea să fie prea groasă ca să mai aibă timp de hălăduit pe câmpiile virtualului și de vorbit/scris prostii. Plus că pentru mulți dintre ei salvarea va fi agricultura, muncile câmpului, or e mai dificil cu postatul pă rețele când ți se strică orzul pe tarla.

Doi. Or să dispară foarte rapid și cetățenii ne-nomazi digitali, dar care din cauza joburilor temporar închise și deci cu prea mult timp liber la dispoziție, în perioada asta au devenit pe rând specialiști în epidemiologie, în 5G, în noua ordine mondială, și în tot felul de alte probleme planetare. Și ăștia, când se vor întoarce la muncă, vor redescoperi dintr-o dată că șefii nu prea apreciază nici statul pe Facebook, nici controversele pe tema adopțiilor de câini. Trebuie doar să mai aveți puțină răbdare, și-o să vedeti de prin august încolo ce puțini specialiști în problemele societății americane vor mai avea timp de mâncat rahat pe net.

Și trei. Nu știu cum stau lucrurile la voi, dar eu sigur-sigur voi ieși mai câștigat, măcar pentru faptul c-am eliminat din viața mea virtuală o grămadă de idioți. Serios, înainte de pandemia asta, mi-era foarte greu să dau unfriend doar pentru că-mi apărea vreo postare idioată a vreunui cetățean pe care viața mi-l băgase cumva în lista de prieteni. Acum, după aproape trei luni, am devenit atât de puțin impresionabil, că-mi pleacă mâna singură doar dacă nu-mi place fața cuiva.

De-aia zic, o să fim mai bine după pandemie. Mai aveți puțintică răbdare și-o să se pogoare zen-ul asupra noastră.