Articol scris de Ionuț. Am râs cu zgomot pentru că… De fapt, citiți-l, și-o să vedeți voi de ce.
…
Amintirile mele despre Crăciunul la țară la bunici sunt oleacă diferite. Rar am prins zăpadă în perioada asta pe acolo. Cred că doar o dată, când țin minte că n-a putut să ne ducă la gară băiatul cu Aro, care ne ducea de obicei, din cauza viscolului. În rest, noroi, mocirlă, umezeală. Și porci. În fiecare an se tăiau 6 porci în timp record. Adică în două zile. Pe 20, 21, 22 sau 23, depinde cum pica weekend-ul dinainte de Crăciun. Tăiați, tranșati, pregătit toba, caltaboșii, cârnații, toate făcute pachete pentru a fi luate la oraș, că bunicii nu aveau frigider.
Era un du-te vino de unchi, mătuși, părinți bunici, mirosea de trăznea a vin, țuică, mațe spălate și “pomana porcului”, fum de porc pârlit, se dubla cantitatea de mocirlă din curte, bețivăneală, chef, lumea nervoasă pe copiii (adică noi) care încurcau treaba . Unde te întorceai, cineva avea ceva de zis, în spiritul Crăciunului:
Bă, vorbește cu Vasile, că nu ne ajung paiele!, Bre, unde-i oala aia mare? La unu’ nu v-a trecut prin cap să aduceți bidoane să tragem vinul. În buzunare să vi-l băgați!
‘Tu-ți cristoșii mă-tii de porc!!! Bre, io aci în coteț îl tai că m-a nenorocit!, Tu ce paștele mă-tii te-ai cocoțat pe gard? Dă-te jos că se dărâmă cu tine și du-te și ajut-o pe mă-ta cu mațele alea, că voi mâncați cârnații, nu io!
Mă, nebunilor, stați potoliți cu focul ăla că dați foc la casă! Ia te uită, făi fetică, ăștia vor să pârlească toți porcii de pă uliță!
Hai, Ioane (ăsta era măcelarul, că mie îmi ziceau ”Ionică”), hai, tată, că vine ploaia, ne prinde noaptea, dă-l în soare pe mă-sa, nu-l mai gâdila atât! Lasă-l, bre nea, că n-a băut destul și-i tremură mâna pe bisturiu! Hai, băi, dă-i, uăi!
Printre picături, reușea bunica să trântească vreo doi sau trei cozonaci. Dacă reușea. Pâinea? De la magazin. Cine avea timp de frământat? Mai arunca niște mere pe sobă și gata atmosfera de Crăciun. Povești la gura sobei? Da, d-alea interzise minorilor spuse de bunicul, unchii și prietenii trotilați și cu chef după un sfert de butoi de vin băut.
Nu făceam brad acolo. ”Lasă că aveți acasă. Nouă nu ne trebuie”. Cadouri? Bani. Bunicii dădeau bani pentru noi să ne luăm ce ne trebuie “pentru școală” (muream când auzeam asta), ai mei le luau de banii ăia ulei, orez și ce le mai trebuia și nu puteau găsi sau produce singuri.
Moș Crăciun nu venea la țară, ne lăsa cadourile acasă sub brad. Nici nu ar fi avut pe unde să intre, că la horn se afumau slănina și cârnații și, citez din bunica : “Dacă-l prinde tac-tu mare că-i dărâmă alea p-acolo, îndoaie cazmaua pe spinarea lui!”. Asta era explicația “oficială”. Tradiții românești, deh!
Colindători? Dacă erau copii veniți de la oraș, mai era cum mai era, dar dacă erau din sat: “La poartă, nu le da drumul în curte, că ăștia se uită după furat. Așa a pățit a lu’ Moțoc Crăciunu’ trecut”. Tradiții românești, v-am zis!
Se mai înfunda câte o sobă care nu fusese de mult timp aprinsă și umplea casa de fum, mai începea să sufle vântul ăla uscat de Bărăgan care-ți îngheța și sufletul când mergeai la WC în fundul curții, mai o tăvăleală prin noroi când scoteai apă din puț, mai un câine, mai o oaie, d-astea.
Cam așa era Crăciunul la țară. Chiar dacă nu erau bunicii de poveste și atmosfera de basm, regulamentare de pus pe Facebook, mi-e dor de vremurile alea. Anu’ ăsta se fac 10 ani de când mi-a murit ultimul bunic și de când n-am mai dat p-acolo. ☹️
sursa foto: gettyimages.com
De cand am citit comentariul, stiam ca o sa-l faci articol😉
Comentariu beton!35
Bine, aici sunt două chestii de discutat:
1. Într-adevăr scrierea e bună și merita imortalizată.
2. Procrastinarea proprietarului de blog.
Comentariu beton!48
De când l-am scris, știam că o să-l facă. Dar nu m-am putut abține. 🤣🤣
Comentariu beton!114
Procrastinare, @Victore, așa elegant? Pe vremea mea îi zicea chiul. 😛
Comentariu beton!35
@Victor, cred că MV și-a schimbat…îndeletnicirea. E căutator, culegător si descoperitor de talente (scouter). Parcă vezi că din 20 20, vorba lu’ tanti, vom găsi aici doar texte racolate !
Comentariu beton!34
@Alina, tu ca tu, dar să vezi ce-am știut eu. :))))
@restu’, bine că sunteți voi deștepți. 😛
Da, băi @Mihai, vezi cum au sărit repede? Să nu mă lase să-mi scot și eu de-o bere… Ce oameni! 😜
Comentariu beton!39
Stimabilul are cele mai pertinente si la subiect comentarii!
Trebuia ridicat in rang si comentu’ de aci : https://mihaivasilescublog.ro/2019/12/04/rezultatele-testelor-pisa-sunt-frectie-picior-lemn/
😉
Să nu exagerăm. În majoritatea bat câmpii cu grație. 🤣
Eu n-am râs, da’ am zâmbit și m-am gândit cu drag la copilărie. Pentru acest comentariu, Ionuț merită o traistă de covrigi și de nuci multe😋
Parcă îl și văd pe Vasilescu stând la coadă la Mega🤭
Comentariu beton!61
Și niște mere, ca să atârne mai greu ! @Ionuț, să iei niște foi și o răzătoare, că ai material de plăcintă acum ! 🙂
Frumos scris ! Personal, aștept primăvara că nu prea mă omor cu cărnăretul…vreau povești despre urzici !
Comentariu beton!32
@Ananas, am și d-alea. Cu urzici, cu ștevie, cu usturoi verde.. 🤣
@HM, și petalele de trandafir? Ce să fac cu nucile, că alea se consumă cu vin. 😉
Comentariu beton!24
Sincer, am vrut să pomenesc și de petale de trandafiri da’ m-am abținut.
Long story short.
Aseară vorbesc cu un om drag inimii mele. Înflorise masterchefu’n el. Făcea paste cu somon. Îl întreb, pe un ton grav, de ce face așa ceva. Răspunsul m-a năucit pur și simplu. Se mai certase și cu consoarta pentru că avea mâncare de la soacrii, da’ nu era pe gustul lui 😉 Socrul îl cadorisise cu grătare… prea uscate, prea multe, prea nu știu cum pline de inconveniente și soacra cu …. mâncărică de URZICI.
Pfoaaaii, păi bine măi… bip,bip,bip … urzicile pă vremea asta îs delicatesa maximă. Aș da un porc cu ceafă dublă pe așa ceva… degeaba, el a ales să se umple cu toate otrăvurile din somon și paste😋 de gustibus non disputandum est!
Comentariu beton!26
Ai talent, dă-te-n spanac!
Am râs ieri în hohote.
Și mi-am amintit de bunici, care, da, nu erau cei mai drăguți oameni din lume. Bunicul matern iubea florile. Și avea în curte panseluțe și lăcrămioare. Noi le rupeam ca să le dăm mamei, el rupea coada de mătură pe noi. A murit când aveam 7 ani. A rămas bunica care a crescut vară de vară 14 nepoți la ea în curte. Cum să fie drăguță?!
Bunicii paterni erau din altă poveste. Pe el nu-mi aduc aminte să-l fi văzut mai mult de juma’ de oră treaz. Si asta se întâmpla doar când ajungeam noi acolo. În prima jumătate de ora. Îl suna tata la cabina din poșta satului: tată, stai departe de băutură până venim, să-ți vezi nepoții ca să știi după cine alergi în sat. Bunica, altă nebună, ne ghicea în bobii de fasole. D-ăia pestriți, nu orice bobi. Porci, alte animale sau păsări n-aveau. Bunicu’ ne povestea că pe bunică-mea a scos-o ta-su în sat, a pus zestrea în căruța, pe ea a pus-o pe zestre, și l-a prins odată beat și a luat-o acasă. De nevastă cum ar veni. A luat-o cu avere, dar puturoasă :)))).
Comentariu beton!91
Am, dă-mă! 😜
Comentariu beton!22
Am citit și eu acum,adevărul e că a scris omul,mai avea puțin să îi iasă o cărticică, gen pentru copii,un Ion Creangă veritabil din zilele noastre…altceva voiam să spun: cum unii se dau de pereți cu facebook ăsta, că n-au nevoie,că nu le place,că hai să ne 💩 de sărbători, că noi suntem familie mare și n-avem nevoie de oameni străini. Hai nu zău, unde trăiai, nene ,până acum,Și cum îl cunoșteai pe onor gazda blogului, dacă nu de pe facebook?
Se dezbate încă. Ce zici?12
Mai dă-l în Doamne iartă-mă de fakebuci…
Îl cunoșteai pe „onor gazda blogului” la coadă la Mega, în înghesuială la metrou, la la la, în, în, în…😋
Io, pă persoană fizică, am aflat de MVB citind articol pă print tradițional într-un moment nu tocmai fericit al vieții mele🤗
Comentariu beton!23
@Monica, nu prea ai citit și alte scrieri de-ale mele p-aici, este? Ăsta e unul dintre cele mai scurte comentarii pe care le-am scris la șefu’ pe blog. 🤣🤣 Am primit și plângeri în acest sens.
Comentariu beton!21
@Monica, eu am aflat de Mr. Vasilescu din întâmplare. Căutam un alt Mihai Vasilescu, fost coleg de liceu. Și l-am găsit pe onorabilul vâlcean Vasilescu, deși căutam un dâmboviţean. Și nu, nu pe Facebook l-am găsit. Ci, tradiţional, pe Goagăl.
Prea bun, prea ca… la țară!
O să- l distribui.
Comentariu beton!17
Bag de seamă că discutăm de același gen de Crăciun la ţară ca prin părţile de munte. Și bunică-mea băga minim 2 porci la tăiat. Numai că unul era pentru fraţii ei care stăteau la Brașov. Și care veneau în vizită doar pe toamnă și iarna, când era „de luat”. Până într-un an în care s-au gândit că vor să își vânda părţile de teren ce le „aparţineau” (inclusiv pe ale bunicii, pe care au păcălit-o să semneze niște acte de renunţare, apoi i-au dat și o mamă de bătaie în semn de mulţumire pentru toţi porcii, curcanii, ţuica și bucatele date de-a lungul anilor). Deh, tradiţii românești!
Pe acolo se mergea la colindat de Moș Ajun, cu trăistuţe tradiţionale, iar brazii de Crăciun erau doar în poze. Aveau bunicii un ditamai bradul în curte, lângă fântână. Dar nu ne-a trecut prin minte să-i punem ghirlande luminoase. Bine, nici n-ar fi avut cum să lumineze, că ioc curent electric pe vremea lui nea Nicu Ceașcă.
Ne dădeam toată ziulica pe sanie, că mașinile circulau „cu soţ, fără soţ”. Nu ne deranja nimeni. Iar zăpezile erau generoase. Prin ’88, am făcut tunele prin zăpada de 2 metri înălţime. Dacă te prindea o astfel de ninsoare, acolo rămâneai. Bucuria noastră, a copiilor. Mâncam pâine cu miez de nuci și ziceam că este cozonac. Covrigii tari ca piatra îi încălzeam pe plită încinsă. Nu prea făcea bunica prăjituri, doar gogoși (cu bicarbonat), dar erau cele mai bune.
Au trecut 15 de când bunicul s-a dus primul, apoi bunica l-a urmat după 4 ani. Ajunseseră niște umbre a ceea ce au fost în tinereţile lor. Niște umbre de Crăciun!
Comentariu beton!83
Io tot am zis că ar fi bine să scrie mai mult, dar Ionuţ Batman, Batman.
Comentariu beton!19
Fain tare povestit, inconfundabilul nostru „Ionică” 🙂
Ionuț, ce lipsește din povestirea ta și se întâmpla în a mea, este că după ce se găseau paie suficiente și porcul era perpelit și spălat, apărea de nicăieri o găleată din aia mare, cu sare grunjoasă și se apuca tot neamul să mănânce șorici cald. Beleau porcul ăla cu o viteză de speriat, practic ar fi rămas șorici doar pe ciolane dacă nu boscorodeau și jeleau femeile, să lase șorici măcar de o tablă de slănină.
Și mai era o fază amuzantă, taică-meu bea o țuică fiartă și apoi dispărea din zonă, că se dădea sensibil 🙂 Și apărea de nicăieri când se punea pe masă vestita ciorbă, zamă acră. Tot cu lacrimi în ochi mânca vreo 3 străchini 🙂
Comentariu beton!44
Asta cu săratul șoriciului cald eu am dus-o la alt nivel. Umblam cu un pumn de sare-n buzunar. D’aia grunjoasă.
Comentariu beton!19
@Mona, lipsesc mai multe. Fiind de fapt comentariu la treaba cu Fb-ul, n-am intenționat să-l transform în ceva de genul „cum se taie porcul la români”, dar așa a ieșit fiindcă așa îmi aduc eu aminte de sărbătorile de iarnă de la bunici: cu porcul personaj principal. 🤣 Le corelez cumva în amintirile mele.
Acu’ (asta e valabil și pentru @Constantin mai jos, și pentru alții, probabil), dacă vreți să discutăm doar despre această tradiție în special, pot să mai scriu vreo 5 comentarii kilometrice doar despre tăiatul porcului, tehnici, instrumente, obiceiuri, întâmplări fericite sau mai puțin fericite, circul și panarama care însoțeau această îndeletnicire. 🤣🤣
Eu, oricum, îi aștept și pe alții să mai zică cum erau sărbătorile lor de iarnă (cu sau fără tăiat de porc) la țară, la părinți, bunici, străbunici. Cred că ar fi povești mult mai frumoase decât imaginile idilice și atmosfera de basm fake care apar de obicei în pozele de FB. Până la urmă, suntem încă în viață câteva generații de oameni pentru care viața și întâmplările reale trăite până acum nu se compară cu nici o realitate virtuală, oricât de mișto ar fi realizată.
Comentariu beton!42
Am un unchi (preferatul meu, de altfel), miștocar fără pereche, pe model „tatăl @Monei”. Când venea la tăiatul porcului, dădea indicații până se împărțea șoriciul, apoi dispărea până seara când se adunau toți în casă și începeau să se ocupe de tobă și cârnați. Era și mai haios omul când o lua pe ulei (părerea copiilor, desigur, adulții erau oricum Gică Contra, ziceau că-i ține din treabă), motiv pentru care omul nostru se limita la două pahare de vin.
La un Crăciun, noi, dracii, că așa ne ziceau ăi’ mari, i-am turnat pe ascuns câte un pic în pahar, pân-am văzut că e în parametri și a-nceput dansul. La propriu. Și-a făcut omul „fular” din cârnați și a luat-o pe nevastă-sa la vals, apoi a invitat-o pe o mătușă, dar s-a ofilit rapid când i-a văzut privirea. „Tu ești acră”, i-a zis, „las’ că mă amuz cu barbac-tu”.
L-a așezat pe scaun, l-a afumat bine, că nu vorbeau aceeași limbă, și a-nceput să îl hrănească cu bucățele de fructe, ca pe bebeluși. Un fel de a spune fructe, îi dădea coji de banană, miezul îl mânca el. Apare bunică-miu:
– Ce faceți, tată, aici?
– Hrănesc copilul.
– Apăi nu vezi că e murdar la gură? Ia de șterge-l, zice și îi întinde o bucată de slănină.
Măi, și a ținut distracția pân’ ce-a văzut acritura ce face, apoi a-nceput scandalul. Nu a iertat-o unchi-miu nici pe ea, n-a scăpat femeia de el pân’ ce nu i-a adus o piatră spălată bine cu peria, pe toate părțile. 😂
Comentariu beton!25
@Ionuț, haide, măi, ce naiba, vrei sa creadă lumea că avem familii disfuncționale și că suntem scrântiți la cap? Ne stricăm naibii imaginea de fini ‘telectuali.
Hai cu poveștile, că le zici bine. 😜
Comentariu beton!23
@didina, dacă lumea nu s-a prins până acum că suntem scrântiți la cap…..
D’aia n-are ursu’ coadă și comentatorul vlagă … că sunteți/m scrântiți la cap? Toți suntem puțin luați, pardon, pătrunși de spiritul sărbăutorilor😋
Comentariu beton!17
@Ionut, acele amintiri sunt unice, irepetabile și fără egal. Crăciunurile actuale sunt prea moderne, fără farmec și, cel mai nasol, fără zăpadă. Acum îs 20 de grade afară și ioc chef de tăiat porcu’. Plus că, anu’ aista, ne trag clapa bunicii și taie guiţul mai devreme. Să mai zic că în ultimii ani toţi purceii sacrificaţi au fost din ăia vietnamezi, „fără colesterol”?
Ce Crăciun mai este ăsta? Încet-încet îl transformăm în ceva „made in China”.
Iar ăia micii nici vorbă să mai participe la „sacrificare”. Vin la final, la „pomana porcului”. După ce au stat pe tablete și telefoane.
Să mai zic că înainte se adunau toţi vecinii la „pomană”?
Acum, săracii îs la un loc fără astfel de delicii, dar cu multă verdeaţă.
Iar Crăciunul era de poveste atunci când eram copii. Așa că și noi am devenit parte a unor povești din trecut.
Comentariu beton!30
@HM
🙂 un alt fel de Hansel! Tot din povești ești!
@Ionuț,
da, chiar, te provoc. Mai scrie-ne, cu porcul sau cu ce vrei tu, deși recunosc cinstit că ieri râdeam cu bulbuci la comentariul tău și acum sunt ușor nostalgică, ba chiar îmi tremură ușor vederea 🙂 semăn cu taică-meu, ce naiba, sensibilă! De vină nu e porcul, e mâncarea aia de gogonele de o făcea bunica mea, un fel de tocană usturoiată și scăldată în ulei, o mâncam cu mămăligă rece, nu știu dacă am mâncat vreodată ceva mai gustos. pfff …
„Şi privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri.”
Comentariu beton!33
Mno, @Ioane, ma facusi nostalgic. Bravo. Intr-adevar, la tara, cu bunicii, era o savoare craciunul…
Atunci când se tăia porcul, după ce era pârlit și spălat, nu se găsea vreunul să vă trimită să aduceţi ceva de învelit (gen plapumă ori pătură), ca să se odihnească și el puţin?
Asta era gluma favorită a bărbaţilor participanţi la sacrificatul porcului.
Pe care îl cinsteau al naibii de tare! Un rând înainte de înjunghiere, unul după înjunghiere, unul la ascuţitul cuţitelor, altul la începutul pârlitului, unul după, apoi „fără număr”. Mă și mir cum naiba mai ajungea porcul cârnaţi și piftie.
Comentariu beton!32
@Constantin, plapumă și periuță, porcul nu se putea odihni nespălat pe dinți. 🙂
@Didina, nouă asta ne cereau să aducem.
Ne-au păcălit o singură dată. Pentru farmecul petrecerii, următorii ani ne-am prefăcut că le picăm din nou în plasă.
Ionut ne-a trimis gandurile catre umbrele noastre dragi, bunicii mei au fost ca in povesti, nu am amintiri negative de acolo de pe ulita satului lor, hai, mbine , fie, doar cand a cazut stiva de lemne peste mine nu a fost foarte vesel . Unul dintre bunicii mei crestea si iepuri , ii taia cand noi dormeam , sa nu plangem dupa ei (de asta mi-am dat seama tarziu, cand mai crescusem), la taierea porcului nu am asistat niciodata, ajungeam cand toata treaba era facuta deja.Doamne ce as mai bantui pe scari, prin pivnita, prin pod, doar de vantul care sufla prin scandurile WC-ului nu imi este dor. Casa bunicilor a fost vanduta de catre unchiul meu, multi ani nu am putut sa ma apropii nici macar de ulita, dar acu 2 ani mi-am facut curaj si am fost acolo, am plans ca bleaga la poarta si am fost bucuroasa pt ca noul proprietar a ingrijit bine totul…data viitoare mi-am propus sa intru, sa cer voie sa bantui utin pe urmele copilariei.V-am mai spus ca sunt o plangacioasa, tu-i mama ei de viata…
Comentariu beton!55
Un fel de „Iarna pe uliță”… mai reală.
Mulțumesc, Ionuț!
Bunicii mei erau din Flămânzi, județul Botoșani și Știoborăni, județul Vaslui. Am petrecut câteva Crăciunuri la fiecare dintre ei. La primii atmosfera era foarte similară cu ce povestește Ionuț – agitație, debandadă, lume multă, mâncare asemenea, băutură și mai multă, veselie, snoave, povești și glume deocheate. Din fericire nu prea luam parte la acestea, cu fratele și alți copii din sat mergeam cu colindul, de dimineața până seara, reveneam acasă rupți de oboseală și uneori adormeam îmbrăcați.
La ceilalți altă treabă – mamaie era foarte organizată și un dictator perfect, nu mișca nimeni în front, acțiunile erau planificate milimetric, toată lumea știa ce are de făcut și relaxul se petrecea abia după ce munca era finalizată. Noi, copiii, eram veșnic responsabili cu pusul lemnelor pe foc. Și mamaie făcea cozonaci foarte buni, dar nu se comparau cu pâinea ei. Pufoasă pe interior, cu o crustă groasă și crocantă la exterior, ceva de vis.
Moș Crăciun nu țin minte să fi venit vreodată pe-acolo, împodobit de brad nu se practica, o singură dată am zis să-i fac o bucurie cățelului, așa că i-am aranjat lângă cușcă, cu ceva pișcoturi, bomboane de pom și beteală, niște ramuri înfipte în pământ, tiptil, în seara de ajun. Îmi imaginam cum o să iasă el dimineața, inițial o să se frece cu lăbuțele la ochi de uimire și, după ce va realiza că este aievea, se va servi delicat cu câte un pișcoțel/o bombonică, din când în când, eventual după masă. Avea suficiente cât să-i ajungă pentru o săptămână, chiar două, dacă era cumpătat. A fost prima dată când am asistat nu la un leșin de brad, ci la un tantrum in toată regula… 🙂
Comentariu beton!50
Bine că vă dați voi grozavi!
N-am avut bunici la țară, doar străbunicii la care mergeam foarte rar, vara.
N-am asistat niciodată la tăierea vreunui porc, habar n-am ce-i pomana porcului, decât din poveștile altora.
Dar, recunosc, am mancat carne de porc&preparate la greu. Că tata a lucrat >20 de ani la un abator. Măcar cu asta să mă laud și eu 🙂
Atunci, Laura, zi-ne ceva cu urzici…se acceptă !
Comentariu beton!15
@Ananas,
Nu știu, nu consum. Știu câte ceva despre spanac, de la desenele animate cu Popeye 🙂
@Laura, nici eu n-am avut bunici la țară. Nici la tăiat porcul n-am participat sau asistat vreodată. Nici măcar vreun părinte care să lucreze la abator.
Singura distracție de genul ăsta era cu tranșatul mielului de Paște când tata ne făcea o lecție de biologie cu demonstrații de disecție.
@ionuț are o experiență de viață de neegalat și este comentatoru meu favorit de pe aici
Comentariu beton!21
Si noi petreceam Craciunul la tara…
Ne strangeam vreo 6 copii in bucataria mica.
Cel mai mult imi placea bucataria mica din ziua aia… Ne adunam cu totii, mari si mici, femeile faceau tobe, carnati, caltabosi… Pe noi ori ne puneau sa dam la manivela la masina de tocat ori ne ziceau ‘ mars in pat si sa nu va prind pe jos prin picioarele noastre’
Jucam carti, Macao, Popa Prostu’…intr-un pat mare langa perete, iar focul pocnea in soba si sub plita pe care fierbeau oale cu apa, cu ciorba si sfaraia nelipsita tigaie imensa de tuci cu bucati mari de carne…
Imi placea cand veneau barbatii de afara, mirosind a frig si a ger, imbracati cu pufoaice umede… Hainele alea apareau numai la taiatul porcului si dispareau magic dupa aceea…
Imi placea aburul mamaligii care se impastia pe toata masa si mirosul de friptura cu untura multa.
Nu stiu cat mancam bucati de carne, dar placerea maxima era mamaliga cu zeama aia unsuroasa de la friptura.. Imi puneam separat in farfurie numai uleiul ala…. Mama punea si niste branza sarata in farfurie si amesteca repede cu furculita…maraind printre dinti ca raman nemancata…
Uneori nu aveam atatea farfurii si mancam toti din 2-3 farfurii puse in mijloc…
Imi placea ca eram toti si ca eram calzi… Si cei mari zambeau… Si bunica mica, mica pierduta intre cei mari facea o cruce molcoma inainte sa bage in gura primul dumicat…
Mi-e dor de Craciunul de altadata, care nu era despre cat ai, ci era despre cei cu care imparteai ceea ce aveai….
Comentariu beton!82
Pfuuuii untura aia cu mămăligă.. si brânză sărată peste..plus varza murata… Era deliciul suprem 😁 si primeam sorici din frunte ca sa fim fruntași la școală, așa zicea tataie.. noua ne plăcea coada dar nu ne lasa sa mâncăm ha ha ha
Îţi place sau nu:
0
0
Comentariu beton!16
Exista un baiat cu Aro care ii ducea de la gara in sat.
Ce idilic.
Sa nu-mi spui ca cel cu Aro era doar nepotul unei rude ca nu cred o iota.
Si sase porci taiati odata ? Era cumva miniabatorul CAP -ului in varianta proprietate privata ?
Nu prea știi cum stăteau lucrurile pe vremea aia, este? Pai hai să-ți spun io. Și eu am fost la țară, la tăiat de porc. Ai mei au cumpărat un porc pe care, evident, nu-l puteau crește în balcon la bloc. Prin urmare l-a crescut tot țăranul de la care l-au cumpărat. Când a venit timpul să fie taiat, ne-am dus la fața locului, într-un sat de lângă Vâlcea, unde atmosfera era exact precum cea descrisă de Ionuț în articol. Pentru că omul ăla creștea în curte vreo 10-15 porci cumpărati pe același sistem cum îl cumpăraseră ai mei.
Cât ddespre baiatul cu Aro, n-am vorbit cu Ionuț, dar sunt în stare să pun pariu că ăla era Aro-ul de la CAP-ul din sat și șoferul mai făcea și el un ban ducând orășenii la gară. Cam așa stăteau lucrurile.
Pfff, nea’ Vancea care era şoferu’ de pe Aro-ul ceapeului de pe la noi din sat. Bun băiat, presta servicii la orice oră. Era cam cum este Uberu acuma numa’ că plata era în bidoane cu vin. Păcat de el că a murit de tinerel atunci când a încercat să îndrepte o curbă şi a intrat într-un cap de pod.
@Mihai, ai nimerit-o cumva. Băiatul cu Aro era șofer la CAP și exact asta făcea. Iar după ’89, când s-au împărțit, cumpărat, traz la sorți bunurile CAP-ului, el a făcut niște manevre, a dat bani, și a rămas cu mașina. Și era vecin cu bunicii.
Cât despre porci, într-adevăr, bunicii creșteau câte unul pentru fiecare dintre copii, 4 la număr, pentru ei și pentru un văr din sat. Eu știu cam unde bate @Sorin, și da, bunicii erau oleacă mai răsăriți p-acolo, bunicul a fost chiar primar în sat o perioadă scurtă în Epoca de Aur (n-aș ști să zic când exact), apoi a avut ceva funcții prin CAP. „Bogăția” lor în sat din perioada de tristă amintire compensa cumva cu sărăcia și lipsurile prin care treceam noi la oraș, mai ales după ce ne-am mutat la București. Aia e, @Sorine, niciodată n-am susținut că aș fi dus-o foarte răi pe vremea lu’ Împușcatu’. Din punct de vedere material.
Comentariu beton!18
@Ionuț-excelent! Un text savuros.
Cea mai pregnanta amintire din copilarie legata de taierea porcului:
Decembrie 1986, Buftea, S.A.I.
Vasilica nu era un porc oarecare. In vara precedenta Vasilica se transformase intr-un monstru, se faceau pronosticuri cate kg va avea Vasilica in Decembrie. Numai barbatii familiei puteau intra la Vasilica pentru ca Vasilica nu era doar urias, dar avea si o personalitate colerica.
A venit si ziua sorocita pentru Vasilica. A baut Vasilica juma’ de litru de tuica inainte de patanie(antrenat de peste an) Doi unchi il trag din cotet pe Vasilica cu lantul agatat de belciug, tata deja țuicat bine,transpirat tot, cu un cuțitoi urias in mana. Vasilica nu se lasa dus la locul de sacrificare asa ca tata nici mai mult, nici mai putin se urca pe Vasilica si incearca sa-i dea o singura lovitura fatala la jugulara…Numai ca Vasilica surescitat de adrenalina trage violent lantul, unchii pierd lantul din mana si Vasilica cu tata calare o ia la goana prin curte …O cavalcada apocaliptica s-a dezlantuit instant, unchii incercand sa prinda porcul sau pe tata, sa blocheze porcul cumva prin tipete si hauliri…O scena demna de batalia de la Kursk se desfasura inaintea ochilor nostri-garduri rupte, pasari innebunite, afumatoarea culcata la pamant. Totul a durat maxim un minut pana cand Vasilica s-a oprit o secunda pentru orientare, moment in care tata i-a infipt cutitul direct in gurmaz, fix cum imi inchipuiam scena din „El Zorab” de George Cosbuc.
Dupa patanie mamaie s-a jelit(geografia curtii se schimbase complet), femeile au plans,copiii erau inspaimantati, iar barbatii l-au bandajat pe tata care se alesese cu capul spart si taieturi destul de serioase. Numai tataie, cherchelit bine, era senin. Tataie scapase de la Cotul Donului si nimic nu era grozav pentru el.
Nu am ramas marcat de intamplare, nu am avut nevoie de sedinte de consiliere psihologica dupa aceea, chit ca aveam 8 ani atunci.
Craciunul insemna mai ales neamul strans laolalta cu prilejul sacrificarii porcului, procesarea maiastra a bucatilor, apoi imbuibarea zilnica pana dupa revelion.
Dupa ce bunicii s-au stins, neamul s-a dezintegrat incet si sigur, parte din unchi si matusi au plecat la cele vesnice, ramanand acum doar cu amintirile. In plus, am petrecut numai cinci Craciunuri acasa din viata de adult-marinaria e cea mai a dracu’ amanta…
Comentariu beton!49
Ionuț, chapeau!
Crăciun fericit to all! De fapt mi-am amintit că nu Crăciunul trebuie să fie fericit ci omul respectiv!
Vă reamintesc că pe 25 decembrie se sărbătorește nașterea lui Iisus Hristos!
Sunt o colindătoare grăbită așa că vă urez la tot blogul Sărbători fericite și La mulți ani!
În ceea ce mă privește, anul ăsta sunt foarte fericită de Crăciun.
Semnat: femeia de la lumânări. 🙂
Amin!
Comentariu beton!19
Pfuuuii untura aia cu mămăligă.. si brânză sărată peste..plus varza murata… Era deliciul suprem 😁 si primeam sorici din frunte ca sa fim fruntași la școală, așa zicea tataie.. noua ne plăcea coada dar nu ne lasa sa mâncăm ha ha ha
Bună şi haioasă povestirea lui Ionuţ.
Am oftat umpic pentru că ţara mea a fost umpic prea departe pe vremea aia şi nu am avut parte de Crăciunuri la ţară, dăcât vacanţe de vară.
Dar, mai încoace umpic am experimentat din plin ce înseamnă viaţa la ţară, iarna, şi mi-am zis că NU, în nici-un caz, NU. Stiu ce zice Ionuţ despre vântu’ ăla păcătos care sufla la -20 care te seca pur şi simplu dar trebuia să ieşi din casă.
Dar, cu ajutorul încălzirii globale poate că în 10-20 de ani o să facem cârnaţi şi caltaboşi de cămilă şi ţuică din mandarine.
Comentariu beton!17
Buna, nu exista in limba romana cuvantul ‘umpic’. Sunt doua cuvinte: un pic. (Ca in ‘picatura’).
Un pic de vin (o picatura de vin). Pic inseamna putin. ‘Umpic’ nu exista.
Doamne, cât de proastă ești. Înfiorător de proastă.
În Ajun, seara, colinde prin sat, în grupuri, apoi brad împodobit, foc cu lemne în fiecare cameră, cadouri sub brad, miros de portocale, pălincă, cozonaci, colinde spuse în camera unde era cald şi era bradul.
În ziua de Craciun, masă întinsă pentru pomană cu colaci cu lumânări aprinse, bucăţi de cârnaţi afumaţi care apoi erau fripţi in sobă, pe jar, infipţi în furculiţe, băutură, nuci, prăjituri, fructe.
Apoi, biserică!
Prânz., carne friptă, cărnaţi proaspeţi fripţi, muşchiuleţ umplut, hrean mărunţit şi dat prin iaurt, palincă, vin, bere, prăjituri, fructe.
Somn. Apoi, seara, jucat câte ceva, cruce, 66, etc. Şi iar mâncat, băut.
Cam aşa era Crăciunul aici, la sat. Cam aşa l-au prins fetele mele.
Eu l-am prins altfel, la Deva. Colinde, brad plin de globuri şi bomboane, cadouri, miros dumnezeiesc de cozonaci şi prăjituri la facerea cărora contribuiam din plin, etc.
Nu l-am prins niciodată pe Moş Crăciun. Eram în Oraşul copiilor deschis in parc, cu sania şi o dată am fost cu ai mei cu cârnaţii la afumătoare. Tot cu sania. Nu a existat iarnă fără zăpadă în Deva! Am avut copilărie frumoasă, la fel şi fetele mele.
Comentariu beton!20
Eu as manca un cozonac!🤗❤
De ce unul și nu doi ?
Ca bine zici!
Sunt foarte suprinsa sa vad ca fotografia mea apare in articol…. Nu am stiut ca e folosita (din 2012 chiar)… Interesant ca autorul articolului din 2012 a uitat sa mentioneze si sursa foto…
Bun, chiar bun rău. Cam așa erau sărbătorile pe la țară.
Am copilarit in Maramures, pe Valea Izei.La taiatul porcului treaba mea era sa intep carnatii si sa torn apa fierbinte la spalatul matelor😂
Dar Craciunul era …de vis. Grupuri de copii colindau pana seara iar noaptea umblau a colinda grupuri de femei si barbati, Doamne cum se auzeau colindele pana in zori.
Frumos!
Dar e din perspectiva băiatului de la oraș. Eu, de la țară fiind, abia așteptam Crăciunul, să vină Moș Gerilă (un vecin de-o casă mai încolo, îmbrăcat într-un cojoc de oaie întors pe dos) și să ne-aducă două portocale și o ciocolată (nici acum nu știu de unde le găsea tata).
Da, era noroi la juma’ de metru pe unde treceau tractoarele, dat tot mergeam de Crăciun cu Ajunul sau cu Steaua, iar de Anul Nou cu sorcova.
Tăia tata un porc și veneau neamurile toate și se scotea mobila dintr-o cameră transformată ad-hoc în sală de festivități și ring de dans și venea și-un fin cu plocon (trei sate mai încolo) lăutar de meserie, și să te ții distracție pe zile întregi!
Iar eu pierdem ore întregi scriind sau așteptând scrisori de la gagici, că de, la vremea aia se inventaseră doar Poșta Română, cuvântul scris și timbrele lipite de suflet!
A! Să nu uit! Ca un făcut, în prag de sărbători se strica tv-ul Opera H2. Se ardea ba PL500 (clasic!), ba PCL85 (de sunet- pentru cunoscători!) și venea un văr de la Râșnov de le repara pe toate. Și-l așteptam pe nea Marci mai tare ca pe Moș Crăciun.
Și-acum stau și mă minunez de unde găseau atâta voie bună și cum reușeau să pună deoparte toate neajunsurile vieții!
Eu nu am avut bunici la tara. Au ars in crematoriile de la Auschwitz. Deci am crescut fara bunici. Dar o poveste cu porcul tot am. In ultmii ani a lui Ceausescu, eram profesoara cauata pentru meditatii. Si cum s- a mai spus in acest blog, nu prea aveai ce face cu banii. Asa ca am maditat o fetita, care tatal ei sa imi creasca un porc, si o alta fetita a carui tata era macelar. Spun in paranteza ca porcul e interzis de religia mozaica, dar pe vremea aceea te bucurai ca ai o bucata de carne, nu conteaza ce. A venit luna dembrie, cam pe la mijlocul lunii am taiat porcul. In ziua in care am adus cirnatii si cartabosii acasa, am primit anunt ca am primit aprobare sa imigram in Israel si avem bilet de avion peste 6 saptamini(impreuna cu parintii). La alimtera din colt aveau numai vin spumant roz, am cumparat toata provizia. Si pina am plecat am tinut tot intr- un chef cu prietrnii. Am reusit sa terminam porcul. Nu a ramas nimic .
Daca am facut gresli ortografice, imi cer scuze. Postea cu plecarea se intimpla acum 33 de ani
Țin minte iernile geroase, cu zăpezi adevărate, cu ger de Boboteaza, cu vacanțe de iarnă , cu derdeluș făcut de bunicul pe care zbura sania din lemn, țin minte pantalonii de lână tricotați de bunica care absorbeau ca un burete apa din zăpadă și se transformau în burlane înghețate pe picioarele mele. Nimic nu mă împiedică să stau în casa, nici gerul, nici vântul. Îmi aduc aminte atât de clar diminețile de iarnă și mirosul de ouă și cârnați prăjite pe jar în sobă, cu care bunica mă trezea, mâncatul pe masa trasă lângă pat. Mielul nou născut adus de bunicul din iesle în casă la căldură, că altfel murea, scroafa care tocmai ce fătase și cum bunicul mă lua cu el sa numărăm purceii, piei roz, grămadă unii peste alții. Moș Crăciun era Moș Gerilă, era bunicul îmbrăcat într-o haină ponosită cu o masca înfricoșătoare din plastic, îmi cerea carnetul de note și obligatoriu să spun o poezie.. Mirosea a brad, a cârnați, a lemne arse în sobă și a țuică fiartă. Off, m-a cuprins nostalgia!