Moș Crăciun nu venea la țară

@Ionuț-excelent! Un text savuros.
Cea mai pregnanta amintire din copilarie legata de taierea porcului:
Decembrie 1986, Buftea, S.A.I.
Vasilica nu era un porc oarecare. In vara precedenta Vasilica se transformase intr-un monstru, se faceau pronosticuri cate kg va avea Vasilica in Decembrie. Numai barbatii familiei puteau intra la Vasilica pentru ca Vasilica nu era doar urias, dar avea si o personalitate colerica.
A venit si ziua sorocita pentru Vasilica. A baut Vasilica juma’ de litru de tuica inainte de patanie(antrenat de peste an) Doi unchi il trag din cotet pe Vasilica cu lantul agatat de belciug, tata deja țuicat bine,transpirat tot, cu un cuțitoi urias in mana. Vasilica nu se lasa dus la locul de sacrificare asa ca tata nici mai mult, nici mai putin se urca pe Vasilica si incearca sa-i dea o singura lovitura fatala la jugulara…Numai ca Vasilica surescitat de adrenalina trage violent lantul, unchii pierd lantul din mana si Vasilica cu tata calare o ia la goana prin curte …O cavalcada apocaliptica s-a dezlantuit instant, unchii incercand sa prinda porcul sau pe tata, sa blocheze porcul cumva prin tipete si hauliri…O scena demna de batalia de la Kursk se desfasura inaintea ochilor nostri-garduri rupte, pasari innebunite, afumatoarea culcata la pamant. Totul a durat maxim un minut pana cand Vasilica s-a oprit o secunda pentru orientare, moment in care tata i-a infipt cutitul direct in gurmaz, fix cum imi inchipuiam scena din „El Zorab” de George Cosbuc.
Dupa patanie mamaie s-a jelit(geografia curtii se schimbase complet), femeile au plans,copiii erau inspaimantati, iar barbatii l-au bandajat pe tata care se alesese cu capul spart si taieturi destul de serioase. Numai tataie, cherchelit bine, era senin. Tataie scapase de la Cotul Donului si nimic nu era grozav pentru el.
Nu am ramas marcat de intamplare, nu am avut nevoie de sedinte de consiliere psihologica dupa aceea, chit ca aveam 8 ani atunci.
Craciunul insemna mai ales neamul strans laolalta cu prilejul sacrificarii porcului, procesarea maiastra a bucatilor, apoi imbuibarea zilnica pana dupa revelion.
Dupa ce bunicii s-au stins, neamul s-a dezintegrat incet si sigur, parte din unchi si matusi au plecat la cele vesnice, ramanand acum doar cu amintirile. In plus, am petrecut numai cinci Craciunuri acasa din viata de adult-marinaria e cea mai a dracu’ amanta…

În Ajun, seara, colinde prin sat, în grupuri, apoi brad împodobit, foc cu lemne în fiecare cameră, cadouri sub brad, miros de portocale, pălincă, cozonaci, colinde spuse în camera unde era cald şi era bradul.
În ziua de Craciun, masă întinsă pentru pomană cu colaci cu lumânări aprinse, bucăţi de cârnaţi afumaţi care apoi erau fripţi in sobă, pe jar, infipţi în furculiţe, băutură, nuci, prăjituri, fructe.
Apoi, biserică!
Prânz., carne friptă, cărnaţi proaspeţi fripţi, muşchiuleţ umplut, hrean mărunţit şi dat prin iaurt, palincă, vin, bere, prăjituri, fructe.
Somn. Apoi, seara, jucat câte ceva, cruce, 66, etc. Şi iar mâncat, băut.
Cam aşa era Crăciunul aici, la sat. Cam aşa l-au prins fetele mele.
Eu l-am prins altfel, la Deva. Colinde, brad plin de globuri şi bomboane, cadouri, miros dumnezeiesc de cozonaci şi prăjituri la facerea cărora contribuiam din plin, etc.
Nu l-am prins niciodată pe Moş Crăciun. Eram în Oraşul copiilor deschis in parc, cu sania şi o dată am fost cu ai mei cu cârnaţii la afumătoare. Tot cu sania. Nu a existat iarnă fără zăpadă în Deva! Am avut copilărie frumoasă, la fel şi fetele mele.