Cam o săptămână mai avem și începe.

O să asistăm la râuri de lacrimi de fericire, de la bucuria revederii cu cei dragi, la adevărate efluvii emoționale și la munți de înțelepciune spirituală. O să vedem cum magia sărbătorilor va rupe orice zăgaz și va revărsa aspura noastră fluvii de lumină și de bunătate sufletească. Din toate piepturile, inimile și simțirile o să auzim același îndemn mobilizator: să fim mai buni, de Crăciun.

Iar pe măsură ce se apropie data de 24 și Bucureștiul se va goli, wall-urile ni se vor umple de poze cu bunici cu părul dalb (sau cu plete argintii pe care timpul și-a așternut zăpada, în funcție de imaginația povestitorului) și mâini aspre. Bunici care, în timp ce frământă cozonacii ce umplu casa de mirosul amintirilor năzdrăvane din copilărie, ne dezvăluie adevărate pilde de înțelepciune populară.

Pentru că bunicii de pe Facebook nu sunt niște bunici obișnuiți, ca toți bunicii ăia care, deși nici n-ai intrat bine în casă, te iau la rost: „n-ai mai trecut pe la noi de Paști, un telefon n-ai fost în stare să mai dai și tu, da’ bani din pensie ai știut să ne ceri”. Nuuu, bunicii de pe Facebook îți prind mâna în mâinile lor bătătorite de trecerea anilor și când deschid gura pare că întreaga înțelpciune a omenirii se prăvălește peste norocoasa sau norocosul care le e nepot și care le sorb spusele, transfigurați de emoția revederii. Și, prin intermediul lor și asupra noastră, norocoșii prin asociere.

După care, de pe 27-28 încolo, magia sărbătorilor dispare ca prin farmec și bunicii, cu părul pe care timpul și-a așternut zăpada și cu har divin de povestitori, vor redeveni „baba aia care s-a uitat urât la mine că n-am vrut să mă ridic de pe scaun în autobuz”, se vor transorma la loc în „moșul care m-a înjurat la coadă la lidl”.

Nfine, ce voiam să zic, pregătiți-vă că începe Crăciunul de Facebook, cea mai a dracu’ formă de Crăciun de la nașterea lui Iisus încoace.

sursa foto