Țineți-vă bine, începe Crăciunul de Facebook

De obicei în perioada asta fac şi io curat în lista de prieteni.

Ce bine că io-s scutit de Crăciunul feisbucian. Hooray! 😀

Inchide facebook ul de sarbatori si gata ….no stress .In fond,fiecare face ce vrea pe pagina lui de fcb la fel ca tine pe blog .Mie enervante mi se par mesajele primite in privat cu indemnuri gen ,de craciun nu fii capcaun si….daca ma consideri prietena ta trimite si la altii dar si mie inapoi mesajul.WTF….parca am fi la gradinita si jur am primit mesaje de gen de la oameni de 50 de ani ,nu de la copii

Și pe mine mă fascinează în perioada asta pozele cu bunici „cu cu părul pe care timpul și-a așternut zăpada și cu har divin de povestitori”, care frământă cozonaci și fac ce mai zici tu pe acolo.
Amintirile mele despre Crăciunul la țară la bunici sunt oleacă diferite. Rar am prins zăpadă în perioada asta pe acolo. Cred că doar o dată, când țin minte că n-a putut să ne ducă la gară băiatul cu Aro, care ne ducea de obicei, din cauza viscolului. În rest….noroi, mocirlă, umezeală. Și porci. În fiecare an se tăiau 6 porci în timp record. Adică în două zile. Pe 20, 21, 22, 23, depinde cum pica weekend-ul dinainte de Crăciun. Tăiați, tranșati, pregătite toba, caltaboșii, cârnații, făcute pachete pentru a fi luate la oraș, că bunicii nu aveau frigider. Era un du-te vino de unchi, mătuși, părinți bunici, mirosea de trăznea a vin, țuică, mațe spălate și „pomana porcului”, fum de porc pârlit, se dubla cantitatea de mocirlă din curte, bețivăneală, chef, lumea nervoasă pe copiii (adică noi🤣) care încurcau treaba, vecini, „Bă, vorbește cu Vasile, că nu ne ajung paiele!”, „Bre, unde-i oala aia mare..?”, „La unu’ nu v-a trecut prin cap să aduceți bidoane să tragem vinul. În buzunare să vi-l băgați!”, „‘Tu-ți cristoșii mă-tii de porc..!! Bre, io aci în coteț îl tai că m-a nenorocit!”, „Tu ce, paștele mă-tii, te-ai cocoțat pe gard? Dă-te jos că se dărâmă cu tine și du-te și ajut-o pe mă-ta cu mațele alea, că voi mâncați cârnații, nu io!”, „Mă, nebunilor, stați potoliți cu focul ăla că dați foc la casă! Ia te uită, făi fetică, ăștia vor să pârlească toți porcii de pă uliță! „, „Hai, Ioane (ăsta era măcelarul, că mie îmi ziceau” Ionică”🤣), hai, tată, că vine ploaia, ne prinde noaptea, dă-l în soare pe mă-sa, nu-l mai gâdila atât!” „Lasă-l, bre nea.., că n-a băut destul și-i tremură mâna pe bisturiu!” hăi, băi, dă-i, uăi!🤣🤣
Printre picături, reușea bunica să trântească vreo 2 sau 3 cozonaci. Dacă reușea.. Pâinea? De la magazin. Cine avea timp de frământat? Mai arunca niște mere pe sobă și gata atmosfera de Crăciun. Povești la gura sobei? Da, d-alea interzise minorilor spuse de bunicul, unchii și prietenii trotilați și cu chef după un sfert de butoi de vin băut. 🤣 Nu făceam brad acolo.” Lasă că aveți acasă. Nouă nu ne trebuie.” Cadouri? Bani. Bunicii dădeau bani pentru noi să ne luăm ce ne trebuie „pentru școală” (muream când auzeam asta! 🤣), ai mei le luau cu banii ăia ulei, orez și ce le mai trebuia și nu puteau găsi sau produce singuri. Moș Crăciun nu venea la țară, ne lăsa cadourile acasă sub brad. Nici nu ar fi avut pe unde să intre, că la horn se afumau slănina și cârnații și, citez din bunica : „Dacă-l prinde tac-tu mare că-i dărâmă alea p-acolo, îndoaie cazmaua pe spinarea lui!” Asta era explicația „oficială”. Tradiții românești, deh! 🤣🤣
Colindători? Dacă erau copii veniți de la oraș mai era cum mai era, dar dacă erau din sat… „La poartă, nu le da drumul în curte, că ăștia se uită după furat. Așa a pățit a lu’ Motoc Crăciunu’ trecut.” Tradiții românești, v-am zis! 🤣
Se mai înfunda câte o sobă care nu fusese de mult timp aprinsă și umplea casa de fum, mai începea să sufle vântul ăla uscat de Bărăgan care-ți îngheța și sufletul când mergeai la WC în fundul curții, mai o tăvăleală prin noroi când scoteai apă din puț, mai un câine, mai o oaie… D-astea!🤣
Chiar dacă nu erau bunicii de poveste și atmosfera de basm regulamentare de pus pe Fb, mi-e dor de vremurile alea. Anu’ ăsta se fac 10 ani de când a murit ultimul bunic și de când n-am mai dat p-acolo. ☹️

La mine Crăciunul a fost, de când mă știu, cu restricții de toate felurile. Copil fiind, nu mi se dădea voie să gust din nimic pentru că toate erau adunate cu greu timp de un an întreg. Abia o înduplecam pe mama să mă lase într-un colt de bucătărie să mă uit la ce face. Mai târziu am fost ajutorul ei de nădejde și apoi am preluat sarcinile pregătirilor din bucătărie.
Aranjatul bradului în Ajun era întotdeauna o distracție ca mai toate îndeletnicirile de care era responsabil tata.
Mi-am dorit să fac din Crăciun o sărbătoare în care toată lumea să se bucure. Ani la rând am adunat la mine toată familia și m-am bucurat de bucuria lor. Dar abia mai reușeam să rezist trează după toată munca și balamucul din casă.
Am ajuns să-mi doresc să plec de Crăciun undeva unde să nu mai muncesc, doar să mă bucur.
Pe facebook sunt copil încă. Așa că sunt foarte circumspectă în alegerea celor pe care îi am în lista de prieteni sau pe care îi urmăresc. Așa că nu mă aștept la vieți date cu sclipici de sărbători.