Textul de astăzi este scris de colegul Marius care l-a lăsat sub formă de comentariu la articolul de ieri.

Dar, pentru că este un soi de bijuterie la care am râs cu zgomot și muci, mi-am zis că merită o soartă mult mai bună. Așa că l-am lăsat aici să se bucure și ochii voștri. Nu de alta, dar cine zice că n-a pățit asta niciodată sau atunci când i se întâmplă nu-i vine să-și tragă un glonț în cap, minte cu nerușinare.

Am prins și eu de câteva ori în fața mea niște persoane mai speciale, de obicei doamnele fac chestia asta. Nu de mâncat zic, ci de exasperat pe ăia care așteaptă.

– Două feliuțe de salam din ăla uscat, trei feliuțe de parizer de pui, nu, nu din ăla, din celălalt. Cașcaval aveți? Care e mai bun? Bine, puneți-mi 100 grame. Da, dați-mi și doi cârnăciori uscați, sunt proaspeți? Mai vreau 100 grame de măsline. Puneți-mi și patru feliuțe de de șuncă, nu, nu din aceea, e prea grasă, cealaltă. Așa, cât e totalul? Ok, mai vreau niște tobă, dar să nu fie grasă. Doar pe aceea o aveți? Lăsăți, nu mai iau. Dar dați-mi niște slăninuță afumată. Și niște pâine. E de astăzi? Sigur? Bine, cât e totalul?Poftim banii. A, am uitat, vreau și niște brânzică de vaci, dar să fie dietetică, aveți? De cine e făcută? Puneți-mi o caserolă, mică. Aia e prea mică, băgați în una mai mare. Țigări kent superlong cu foița verde? Două pachete. Cât trebuie să vă mai dau? Mulțumesc, la revedere. Am uitat să vă întreb, când mai primiți salam din ăla bun, de la …? Și vă aduce mai mult? Dacă vin după masă mai găsesc? În regulă, trec atunci, pa-pa.

Da’ pleacă în mmt odată că ne apucă seara la coadă.