Știu că o să comit un sacrilegiu de neiertat astăzi, în sensul că, în sfântă zi de campanie electorală, n-o să pomenesc nimic despre cei doi candidați la funcția de președinte, dar cred am o chestiune care bate la fund orice lucru legat de doamna Veo sau de Președintele ficus.

Așa, să purcedem, zic.

Să presupunem că într-o zi ca oricare alta, în care foamea mi se îmbină armonios cu lenea, hotărăsc să beneficez de avantajele tehnologiei moderne și să-mi comand câte ceva de mâncare. N-are importanță ce. Pizza, paste, hamburger, sarmale, d-astea de care mai mănâncă dacii liberi când le chiorăie mațele, dar îi doboară procrastinarea.

Odată ce-am luat această înțeleaptă hotărâre, am două posibilități mari și late: să comand direct de la ăia care fac mâncarea (dacă au și sistem de livrări, evident) sau să comand printr-un livrator sau printr-o aplicație de genul glovo, uber eats, bringo etc.

O oră și ceva mai târziu (să nu credeți vrăjelile alea cu „comanda dumneavoastră va ajunge în 30 de minute”, în București în 30 de minute nu treci nici de primul semafor care-ți iese în drum) sună la ușă băiatul cu mâncarea. Ce facem noi după ce-am preluat de la el prețiosul conținut, lăsăm bacșiș sau nu?

Eu, în primul caz, las întotdeauna. În cel de-al doilea nu las niciodată, consider că am plătit deja acest serviciu, odată cu taxa de livrare, atunci când am comandat prin aplicație.

Ah, să nu uit, mai există și cazul curierilor pentru produse nealimentare, caz în care las bacșiș de fiecare dată, doar adaptez suma în funcție de ce trebuie să-mi livreze. Pentru că una e să-mi aducă un plic și alta e să care un frigider.

Bun, acum e rândul vostru, când lăsați și când nu? M-ar interesa cum stă treaba și la cei care au părăsit spațiul carpato-danubiano-pontic și acum adăstează prin cele negre străinătăți.