Ah, de când voiam să scriu despre treaba asta și-am tot amânat.

De ceva vreme încoace există un trend care mă scoate din minți. Au apărut pe interneți o serie de făpturi diafane care au făcut două ședințe de terapie, au citit jumătate de carte motivațională sau au fumat două țigări în fața unei săli de yoga și-acum brusc revarsă în jurul lor numai puhoaie de zen d-ăla bunu și puritate sufletească. Practic, peste noapte, au devenit adevărate experte în mindfulness, regăsirea sinelui, curățarea cheakrelor, privit viața doar prin latura ei pozitivă și alte căcaturi de același gen.

Dar nu asta ar fi problema, că mi se fâlfâie mie cum fac ele câmpuri energetice din rahat sau în ce se cred experte, problema apare abia în momentul în care interacționezi cu vreuna dintre fapturile astea aproape ezoterice și, jbam, te trezești cu o bucată mare de zen peste față. În sensul că, dacă nu ești de acord cu aberațiile pe care le debitează voios, o să primești una dintre vestitele replici:

👉 Nu ești bine cu tine, de-aia nu ești bine nici cu cei din jur.

👉 Ești plin de ură, venin și înverșunare, se vede că mai ai de lucrat pe interior.

👉 Știi că doar proiectezi problemele tale, cu tine, nerezolvate, da?

👉 Ar trebui să-ți tratezi furia, că sigur are legătură cu ceva petrecut în copilăria ta.

👉 Vrei să-ți dau numărul de telefon al unui terapeut bun?

👉 Cred că nu te iubești suficient.

Și alte platitudini pe aceeași temă, cu care iar n-aș avea nimic, dacă n-ar fi evident din cosmos că multe dintre mindfulnesărițele astea, dacă e să le iei la bani mărunți, o să constați că nu știu cum să se șteargă corect la fund, din față spre în spate sau invers.

Ce mă sparge pe mine este că mai toate au un set de maximum zece-cinșpe lăbăreli de genul ăsta în repertoriu, pe care le învârt și le răsucesc la nesfârșit și ți le servesc în momentul în care este evident că nu mai au ce spune.

Aș cam vrea, pe această cale, să le transmit niște chestii. Sunt foarte bine cu mine. Dacă am vrut să-ți explic că mănânci rahat cu polonicul, am făcut-o fix pentru că mănânci rahat cu polonicul, fără să am vreo problemă interioară nerezolvată. Serios, sunt extrem de bine cu mine și-mi curăț ciacrele conștiincios în fiecare dimineață, doar că nu mai suport să vă văd mâncând atâta căcat fără să vă spună nimeni nimic. Uite că v-am spus io, fără ură, venin și înverșunare.

Gata. M-am răcorit.

Altfel, voi ce mai ziceți? Sunteți bine cu voi sau mai aveți de lucrat pe interior?

P.S. Nu vreau să aud niciun cuvânt despre discriminare, am folosit în articol doar genul feminin pentru că toate persoanele pe care le-am întâlnit eu, delirând mindfulnesian, au fost exclusiv femei. Încă n-am întâlnit vreun barbat care să-mi spună „coaie, nu ești bine cu tine” sau „boss, ești plin de venin și înverșunare, mai ai de lucrat pe interior, în plm”. Nu zic, e posibil să existe și d-ăștia, dar nu în bula mea de interneți.