Joia trecută m-am plimbat destul de multișor prin urbea lui Bucur cu două buchete imense de flori în brațe. M-am dus cu ele de la metrou în firmă, de la firmă le-am dus, tot cu metroul, acasă. Cum ziceam, am cam plimbat florile alea vreo oră și jumătate prin diverse zone din capitală. Nu, nu am vreun hobby ciudat, pur și simplu așa s-a întâmplat.

Treaba e că n-a existat persoană de sex feminin pe lângă care să trec și care să nu-mi zâmbească sau măcar să nu se uite admirativ la mine. Mă rog, nu musai la mine, ci la ce duceam în brațe. Iar asta mi-a întârit încă o dată convingerea că florile sunt una dintre cele mai ușoare modalități să faci o femeie să se bucure. Problema e că ori uităm asta, ori considerăm că e sub demnitatea noastră să ne plimbăm cu „iarbă” în mână”, ori știm noi sigur că nu le plac florile. Ceea ce, după umila mea părere, este COMPLET fals. Nu există femeie care să nu iubească florile sau măcar să-i placă să le primească.

Acestea fiind zise, ce voiam să întreb, când v-ați dus ultima oară cu flori la ea, fără să fie 14 februarie, 1 sau 8 Martie, ziua ei, sau vreo altă ocazie din asta în care oricum florăriile sunt luate cu asalt? Pur și simplu să intrați pe ușă cu un buchet de flori în mână, doar așa pentru că vreți s-o faceți să zâmbească.

Doamnelor, când ați primit ultima oară flori fără să fie vreo ocazie specială? Și dacă s-a întâmplat, ați zâmbit sau v-a făcut să vă simțiți altfel?