Eram la volan, mă duceam spre Munchen, și-i dădeam tare că n-aveam de gând să mă opresc nicăieri. Nu că n-aș fi vrut, dar singurii bani pe care i-ai fi găsit pe la mine prin buzunare de-abia îmi ajungeau să mănânc și să bag benzină. Așa că, între să dorm în vreo parcare de prin Austria sau să ajung dintr-o bucată la Munchen, am ales a doua variantă.

Aproape se înserase, trecusem și de Sibiu de ceva vreme, mă îndreptam vertiginos spre Nădlac când am observat că nu nu-mi merge un far pe faza scurtă. Hai s-o rezolv la vreun service până trec granița, zic, ca să nu mă potcovească vecinii unguri cu vreo amendă pe care oricum n-aveam cu ce s-o plătesc.

Am oprit la primul service care mi-a ieșit în drum. I-am zis unui cetățean de p-acolo despre ce e vorba și-acu’ așteptam să-mi rezolve problema. Ți-ai găsit, a oftat ăla, s-a scărpinat în cap, până la urmă s-a întors spre mine și mi-a dat-o sec: dom’le, n-am cum, trebuie să vă dau bara jos ca să pot umbla la faruri și e târziu, nu mai am timp.

N-a fost chip să-l conving și pace. M-am urcat la volan și m-am oprit la următorul service care mi-a ieșit în drum. Aceeași poveste. Nu vă schimbăm becul, că e complicat și e târziu. La al treilea la fel. Băejnebun, în țara unde orice se poate repara cu o sârmă și-un patent, eu nu puteam să schimb un bec nici la service.

Deja intrasem în panică. Mă și vedeam luând amendă după amendă de la frații unguri, după care și de la austrieci, și de la verișorii lor, nemții. Calculele mele mentale îmi spuneau că becul ăla putea să strângă o preafrumoasă recoltă de peste o mie de euro în amenzi, doar așa la o primă strigare.

Între timp, deja treceam și de Arad, mai aveam câtiva kilometri până să ies din țară și farul meu tot stins era. Pe ultima sută de metri, am de un service Peugeot. Cu groază în suflet, am intrat la ei în curte chiar pe când se pregăteau să închidă. Și după cum se uitau cetățenii mecanici la mine, eram convins c-am intrat doar ca să am de unde ieși.

Cobor. Mă duc la ăla care părea mai șeful lor, îl iau la sentiment, îi zic despre ce e vorba, îi povestesc și c-am oprit la trei service-uri și toate au binevoit să facă pipi pe mine, ce să mai, i-am explicat cu lacrimi în ochi că e cam ultima mea speranță înainte să înceapă să ma amendeze asupritorii ăia de unguri.

Omu’ se scarpină în barbă, se uită roată în jur, parcă căutând ceva cu privirea, și-l întreabă pe unul dintre mecanici:

– Mai e, mă, dulie?

Io am înghițit în sec, mă gândeam c-o fi înțeles omul greșit ce mă doare și deja mă pregăteam să-i explic că n-am nevoie de nicio dulie.

– Nu știu, șefu’, parcă mai era.

Șefu’ mai aruncă o privire iute în jur, după care parcă ușor nemulțumit așa, duce două degete la gură și trage un fluierat d-ăla prelung, de-au început să-mi țiuie urechile cum țiuia oala minune în care făcea maică-mea fasole cu ciolan când eram copil. Da’ n-am apucat să mă obișnuiesc cu țiuitul, c-a tras și-un raget:

– Dulieeeee…

În momentul ăla, de undeva, ca din pământ, a apărut un ceva, o chestie, un individ atât de slab că din profil practic era imposibil să-l vezi.

– Hai, c-aveți noroc că n-a plecat Dulie, dacă nici el nu poate să vă schimbe becul, nu mai poate nimeni.

Io deja îl priveam cu respect pe Dulie și mă gândeam că e o șmecherie să fii atât de bun că un service întreg se bazează pe tine. Da’ a continuat șefu’:

– Dacă nici mâna lu’ Dulie nu încape, nu mai avem ce să vă facem.

M-am uitat la mâinile lui Dulie și-am înțeles exact ce vrea să spună. Omulețul avea antebrațele cât picioarele de pui de Crevedia de pe vremuri.

Dar, da, fraților, mi-a schimbat Dulie becul. A putut să bage mâna nu știu cum pe dedesubt, pe lângă roată, să-l scoata p-ăla ars și să-mi monteze unul bun. Iar băieții ăia de la service nici măcar n-au vrut să-mi ia bani, i-am băgat eu ceva lui Dulie în buzunarul de la salopetă, că mi-era și jenă să plec așa.

Și să vezi ce, nu făcusem nici douăzeci de kilometri prin Ungaria când m-a oprit o mașină pe care scria mare „Rendőrség”. Așa, fără motiv, doar pentru că treceam prin zonă. Păi dacă nu era Dulie, cu mânuțele alea subțiri ale lui, nu cotizam eu la poliția din trei state?