8,502 cititori

Prima zi de școală în alte vremuri

Norocul meu a fost că orașul era relativ mic și că, probabil, simțul meu de orientare este înnăscut, altfel prima mea zi de școală s-ar fi putut lăsa cu niscaiva urmări.

Nu știu dacă mai e cazul să precizez că prima mea zi de școală s-a petrecut pe vremea când în spațiul carpato-danubiano-pontic dacii liberi încă nu erau așa de liberi, nici măcar nu terminaseră tunelul pe sub Bucegi, în schimb se construia de zor socialismul revoluționar. Iar asta mai mult ca sigur trebuie să aibă legătură cu faptul că ai mei nu s-au gândit niciun moment să vină cu mine la școală în prima zi. Nu că nu și-ar fi dorit, dar n-ar fi avut cum.

Maică-mea era profesoară, deci și pentru ea începea școala, iar taică-meu era inginer în combinat. Ori din combinat nu puteai să-ți iei tu liber doar așa pentru că începea fiu-tău școala, că doar aveam de construit ditamai socialsmul, iar ăla nu se construia cu zile libere și alte rahaturi din astea imperialiste și antirevoluționare. Așa că soluția a fost să merg cu Nicu, care Nicu stătea la mine pe scară și învăța la aceeași școală, doar că era în clasa a patra. Ceea ce am și executat.

Dar nimeni nu luase în calcul un amănunt care avea să se dovedească semnificativ: tocmai pentru că Nicu era în clasa a patra, avea ceva mai multă treabă la școală în prima zi.

Prin urmare, jumătate de oră mai târziu, când proaspăta mea învățătoare ne-a expediat acasă și-am ieșit din nou în curtea școlii, m-am pomenit singur-singurel, fără să știu exact cam cât ar trebui să aștept. Am stat ce-am stat, dar dacă am văzut că nu se întâmplă nimic, am luat decizia să plec singur spre casă. N-are rost să vă explic topografia Vâlcii, dar pot să vă spun că școala nu era nicidecum aproape, chiar și astăzi drumul ăla mi-ar lua cam pe la un sfert de oră spre douăzeci de minute.

Dar, după cum spuneam, am un simț al orientării înnăscut sau ceva. Târâș-grăpiș, scurgându-mă pe lângă ziduri, blocuri și garduri, am luat-o cătinel spre casă. Habar nu am cât a durat toată expediția și cum naiba am reușit, cert este că, până la urmă, m-am văzut triumfător în fața blocului. Noroc cu cheia de la gât, de-am putut să intru și-n casă. De prisos să mai spun că maică-mea n-a aflat niciodată c-am făcut drumul ăla singur.

Chestia e că dacă ar fi fost ai mei singurii părinți care n-au venit cu copilul în prima zi de școală, probabil astăzi aș fi mers regulat la un psiholog care să se chinuie să înlăture sechelele traumei. Dar nu, nu mai era niciun picior de părinte în toată școala aia, deși, la cât de speriați și căcați pe noi eram (cel puțin noi cei de clasa întâi), prezența părinților ar fi fost mai mult decât binevenită.

Și mă bucur că azi nu mai e așa. Mă bucur că azi prima zi de școală e aproape sărbătoare națională. Mă bucur că ăștia mici nu mai trebuie să meargă cu Nicu și că părinții pot să fie de față când fac pasul ăsta destul de important pentru viețile lor. Mă bucur că măcar are cine să-i îmbrățișeze dacă-i umflă plânsul și mă bucur că nu mai sunt nevoiți să plece singuri spre casă.

Acestea fiind zise, să înceapă școala, zic.

sursa foto

102 de păreri la “Prima zi de școală în alte vremuri

  1. În prima zi de grădiniţă prelungită, cămin cum spuneam pe atunci pentru că era de dimineaţă până pe la 17, am mers cu mama. La fel în prima zi de şcoală. După, singur! Nu era aproape, era în centrul Devei, dar nu mi-a fost teamă că mă pierd. Bucuria mea cea mare era că treceam prin piaţă şi era o plăcere să mă plimb printre mesele încărcate.
    Deva e frumoasă şi de mic am iubit-o. Cetatea şi parcul au fost locurile mele de joacă, astfel că dacă voia cineva să mă găsească, mă căuta acolo şi prin piaţă. De aceea nu-mi plăcea să fiu dus şi adus!
    Plus că pe strada mea mai erau copii care mergeau încolo.

    Comentariu beton! Thumb up 24 Thumb down 6

    • Degeaba dacă nu te-ai făcut piețar. 😀

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 12 Thumb down 7

    • Hidden due to lowcomment rating. Click here to see.

      Lumea zice că aberezi. Thumb up 14 Thumb down 38

    • @Miclovan, boss, dacă asta ai înteles tu din textul meu de azi, mă întreb foarte serios ce naiba cauți pe-aici? Nu glumesc, în capul meu e că scriu pentru oameni care pot înțelege mai mult de atât. Nu ma înțelege greșit, e treaba ta pe ce bloguri vrei să intri, dar nu înțeleg ce te mână. Să mor io dacă m-aș chinui vreun moment pe blogul unuia, citind texte din care nu înțeleg nimic. Mai voiam să te întreb dacă ai copii.

      Comentariu beton! Thumb up 27 Thumb down 8

    • Mihai, de unde ştii tu ca nu am fost? Ba am fost, în vacanţe vindeam tot ce poate creşte într-o grădină căt un stadion de fotbal aproape, îmi plăcea dar îmi făceam şi banii mei că dijmuiam marfa! Aşa mi-am luat o grămadă de viniluri.
      Făceam bişniţă împreună cu bunică-mea mai târziu cu helănci, cămăşi de nylon, fâşuri, ceasuri ATLANTIC, carpete cu rapirea, etc.
      Mi-a prins bine ucenicia asta, în facultate cu PALL MALL, KENT şi MARLBORO scurt, după, cu marfă de la sârbi şi unguri şi de la moşi şi babe care primeau pachete de la copiii lor plecaţi prin Germania ori SUAi!
      Deci, pieţar pe scară largă!

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 10 Thumb down 5

    • @Miclovan, da, e mai bine acum. Iar pe tovarășul Nicolae Ceaușescu să vi-l băgați în cwr cu laminoarele, transfăgărășanele și centralele lui nucleare cu tot.

      Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 8

    • Sheriff, parca erai adeptul zicerii “unitate in diversitate”, deci hai sa fie sa fim toleranti cu ideile altora, chiar daca sunt complet opuse alor noastre!
      Ti se pare ca nu inteleg postarile tale, greseala de eroare, chiar le disec, le mursec pur si simplu, si-apoi comentez asa cum ma duce capul cat si educatia&experienta de viata. Ca nu sunt din bula asta extremista gen: ce-a fost pana-n ’89 e de kakat, acuma e toata treaba, noi suntem miezul! e adevarat, nu sunt nici ueb-dizainăr, nici asistănt-manager, nici puitor de unghii false, nici digital-editor,nici alte rahaturi corporatiste care nu produc absolut nimic pt. țară ci doar pt. niste venetici imbuibati, doar imi place sa tachinez si sa persiflez ipocrizia, boala cea mai raspandita in Romania!
      Si, da, am copil, si chiar n-am putut sa-l insotesc in prima zi de scoala din pricina de distanta, eram la 80 km. in larg, pe Jupiter(pt. mileniali, aia este o platforma marina de exploatare a titeiului) dar n-a ramas traumatizat pe viata( probabil nu era așea de sensibil cum iereai tu) ci s-a realizat cu brio!
      Un simplu sfat: traumele din copilarie dauneaza grav sanatatii mintale , un control de specialitate e oricand salutar! Macar te poate scapa de ideea ca esti singurul detinator al adevarului din galaxie! Sau din intreg Universul…..
      Oricum, trebuie sa recunosti ca propozitia cu Waze-ul si Google Map e de colectie, ar trebui s-o tiparesti si s-o inramezi!
      Rusine, tovarase Nicolae Ceausescu!

      Comentariu beton! Thumb up 26 Thumb down 8

    • Am dat comandă de ramă deja.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 7

  2. He he.. ai dreptate! sunt vremuri mai bune pentru copii… cred ca din multe puncte de vedere…

    si, in cu totul alt registru, sunt foarte mandra da „baietii nostri” care au spulberat Malta pe teren propriu cu 1-0. Chiar, are cineva idee cam ce populatie are Malta? O avea mai mult de 5-6 cetateni cu tot cu diaspora??? 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 5

    • Cică cele trei puncte contează.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 8 Thumb down 6

  3. Ce norocos, dom’le, ce norocos!
    Blocul meu era peste drum de școală, băi da’ peste drum. Îmi imaginez ce traume au trăit ai mei părinți când a trebuit să trec strada.
    P.S. Nu contează că-n curtea școlii se adunau toți plozii din cartier, că era singurul loc unde puteam bate mingea liniștiți, fără să strige vecinii că foloseam drumul pe post de teren de fotbal.
    P.S2: cu cheia-n gât și pe sub tricou „să nu se vadă”, zicea maică-mea. 😀

    Comentariu beton! Thumb up 30 Thumb down 5

    • Noroc că azi nu mai bate nimeni nicio minge.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 11 Thumb down 6

    • si dc ar mai bate cineva vreo minge, nu ar mai avea in ce gradina sa ajunga sa o strice… cum era atunci… au disparut si mingile si gradinile ingrijite….

      Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 6

    • Well…

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 5

    • @MV: azi, în clădirea respectivă funcționează un azil de bătrâni, pentru că s-a făcut o altă clădire, mai mare.
      Încă se mai adună copiii în curtea școlii la un baschet și fotbal, dar parcă nu așa mulți ca altă dată.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 5

  4. Modul in care ai povestit prima zi de scoala e pe cat de haios pe atat de emotionant… e tare ca mai ai amintiri de atunci… la mine e complet blanc… 🙁

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 7

    • Păi mai aveam io ce povesti dacă nu mergeam cu Nicu?

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 11 Thumb down 6

    • Aici ai dreptate… 🙂

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 5

  5. In prima zi de scoala, am mers cu amandoi parintii, tot pe vremea trecuta. Locuiam vis-a-vis de scoala 😉😉. Tovarasa invatatoare Lis Florentina. Am aflat dupa revolutie ca este sora primarului Lis. Cum sa zic … varianta feminina a primarului. Am ajuns acasa “mami, am cea mai frumoasa invatatoare din scoala!” 😜😜
    Succes tuturor parintilor care au copii la scoala! Copii se descurca ei cumva 🤫🤫🤫

    Comentariu beton! Thumb up 22 Thumb down 5

    • Mami, am cea mai frumoasa invatatoare din scoala!
      Dacă o fi semanand cu frate-su, sigur era cea mai misto din sector, nu din scoala.

      Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 4

  6. EU nu am avut nici un Nicu pe scara blocului asa ca am mers singur, din cam aceleasi motive ca si la tine parintii nu au putut veni. Asa ca am stat in careu singur, am mers in clasa singur si m-am intors singur. Alte amintiri nu am despre acea zi. A fost una ca multe altele care au urmat.

    Poate ca e mai bine azi cand marcam prima zi de scoala, si a doua zi de scoala si cam toate zilele de scoala pentru ca nu mai poti lasa copilul sa mearga singur daca scoala e departe ( cel putin nu in clasele mici) si de altfel sunt multe diferente data de acum 30 de ani. Totusi o chestie care imi da de gandit este ca pe vremea aceea invatai sa te descurci singur pentru ca nu aveai de ales. asa erau vremurile. Te descurcai singur cu mersul acasa, cu temele, cu baietii mai mari in curtea scolii, cu fetele , cu profesorii si cu ce se mai arata.

    Comentariu beton! Thumb up 25 Thumb down 5

  7. Eu am fost mereu o plângăcioasă și evident am plâns și în prima zi de școală. Mama a reușit cumva să își ia liber de la uzină și să vină cu noi. A fost totul bine și frumos până m-a lăsat singură în clasă cu doamna, pardon, tovarășa învățătoare ca să meargă puțin și în clasă la soră-mea cea mare. Plângeam de sărea cămeșa pe mine, de ziceai că m-a abandonat în mijlocul pădurii. Cam același stil e și fii-mea. Azi începe clasa 0, de câteva zile mă avertizează că o să îi fie dor de mine și să nu cumva să o las singură cu doamna de azi! Am pregătit șervețele, pun pariu că și taică-su o să fie emoționat. Bine, eu o să plâng puțin și de fericire că s-a terminat vara, dar n-o să știe nimeni!

    Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 5

    • De fericire că s-a terminat vara???

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 7

    • Să recapitulez: doi copii de 4 și 6 ani, scoși afară de două ori pe zi cate 3-4 ore, intrat seara la zece, făcut baie, mami în sus, mami în jos tătă ziulica. Niciun bunic, nicio mătușă prin preajmă. Consortul e aproape la fel de obosit ca mine, deși recunoaște că la serviciu e mai ușor. Ne revenim amândoi pe la 1 octombrie. 😆

      Comentariu beton! Thumb up 35 Thumb down 6

    • @Blanche, ce bine te inteleg! si eu ma bucur ca s-a terminat vara!

      Tata m-a dus in prima zi, nici nu stiu cum de s-a intamplat asta, ca el nu prea s-a amestecat in viata noastra de scolari.
      Scoala era cam departe, doar ca fiind un cartier de case si circulatie putina,ma simteam ca-ntre vecini, ca si-asa ma cunosteau toti.
      Mi-amintesc ca invatatoarea, ca sa ne faca sa vorbim, ne-a intrebat pe fiecare ce-am mancat la micul-dejun.
      Eu, care eram o schija de copchil pe vremea aia, am inflorit la greu: oua ochiuri – ca facuse taica-miu dimineata, dar io n-am vrut sa gust – asa ca balotase el, o cana cu cacao cu lapte, pe care o uram din tot sufletul, dar bunica-mea tot insista cu ea, plus biscuiti zaharosi Venus – parca-i vad! – pe care trebuia sa-i iau la pachetel, dar ii uitasem.
      Mi s-a parut f ok sa mint, ptr ca acasa eram indopata constant si mi se ierta orice obraznicie daca mancam tot, asa ca…

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 11 Thumb down 5

  8. Am așteptat cu mare nerăbdare prima zi de școală, toată vara de dinainte am avut flash-uri cu mine in uniformă, cu bentiță si mergând cu ghiozdanul in spate. Singură, că doar eram deja suficient de mare. Însă având fratele și alți doi copii mai mari din bloc la aceeași scoală, partea cu ”singură” din scenariu s-a modificat, spre ușoara mea dezamăgire inițial. Transformată in recunoștință ulterior, că odată ajunsă în curtea școlii, de la toată forfota, agitația și gălăgia net superioare celei experimentate la grădiniță, am avut un impuls să fac stânga-mprejur și să mă întorc acasă. M-au ajutat însoțitorii seniori să-mi păstrez firea și să-mi găsesc clasa, țin minte că am mai avut o dezamăgire când mi-am cunoscut învățătoarea (că mi-o imaginasem cu totul altfel), dar în ansamblu îmi amintesc cu drag acea zi.

    Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 5

    • Da’ ce-avea învățătoarea?

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 4

    • Era bătrână, urâtă și încruntată . Nu că era ceva in neregulă cu asta, dar eu mi-o imaginasem tânără, frumoasă și zâmbitoare.

      Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 5

    • Eu zic că era ceva în neregulă cu asta.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 11 Thumb down 5

    • Ce anume în neregulă, că era așa cum am descris-o, sau că mi-o imaginasem eu complet diferit?

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 9 Thumb down 4

    • Prima variantă.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 5

  9. Nici io n-am avut parte de bunăciuni în școala primară, în schimb educatoarele de la grădiniță Elena și Sabina au fost…de nota 20. Am fost cuminte doar de dragul lor. 😛

    Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 6

  10. …și uite așa ai învățat din prima zi de școală o lecție importantă despre viață, lecție pe care tata mi-o rezuma astfel: când nu te ajută nimeni, ajută-te singur! 🤗

    Comentariu beton! Thumb up 26 Thumb down 4

    • Exaaaaaaaact.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 4

    • Sau să faci ce-o făcut tata.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 8 Thumb down 4

    • Shoric :)))))
      Recomand doamnelor sa-l intrebe ce-a facut tatal lui :)))

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 4

  11. Acum câteva luni îmi sună telefonul la 7 dimineaţa şi buimac de somn răspund şi aud o voce răstită :- Bă, tu nu mergi la şcoală azi ?!? Speriat îmi zic, pfoai să-mi bag… iar o să întârzii la prima oră şi dau să sar din pat după care îmi pică fisa că am terminat-o cu şcoala cam de mulţi ani. Era un amic care vroia să-l trezească pe fii-su’ şi din greşeală m-a sunat pe mine. I-am şi zis să nu mai facă glume din astea cu mine că io sunt traumatizat de mic cu mersu’ la şcoală cu nopatea-n cap şi mai şi sufăr de toate boalili de inimă.
    Azi este ultima noapte de netflix, întâia zi de şcoală 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 47 Thumb down 5

    • Păi până la urmă te mai duci sau nu? 😀

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 4

    • Io am visat cu ceva timp in urma ca trebuia sa dau bacul si nu mai stiam boaba de materie.Cred ca e printre putinele dati cand m-am dezmeticit si m-am bucurat ca nu mai am 18 ani.

      Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 5

    • Dacă tot o să insiste cu telefoanele o să mă duc, ce naiba să fac 🙂
      PS Ăia cu netflixu încep la 1 octombrie, azi îs cei cu xboxurile

      Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 4

  12. Pfoaa cred ca sunt baba cea mai baba de pe aici ca eu fac parte dintre aia adusi la scoala de bunici.Invatatoarea mea era o moldoveanca care si pastrase accentul desi locuia de ani buni in Oltenia,in pragul pensiei isi cam pierduse rabdarea si ne cam altoia.Amintirea primei zile de scoala…..bunicul,un om la aproape doi metri indreptandu se spre invatatoarea cu care era prieten de altfel si spunandu i pe un ton deloc amical:Mariuca…sa nu cumva sa te puna dracu sa dai in fata mea ca vin la tine si te omor.Logic ca am devenit brusc foarte increzatoare si mi a disparut orice urma de teama.Nu sunt genul plangacios si nu mi amintesc sa fi plans ptr mine nici in prima zi de scoala nici in alte zile de rascruce dar am plans ptr fie mea de a sarit camasa de pe mine si cand am dus o la gradinita,si la scoala si mai rau cand am lasat o la internat in facultate…..mereu aveam senzatia ca lasand o acolo i se duce din viata fara griji si fara responsabilitati si inainteaza pe un drum necunoscut unde posibilitatea mea de a o proteja devine mai limitata

    Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 7

  13. Am facut prima zi de scoala o ora la scoala si patru la Grigore Alexandrescu – spitalul.
    Au ancorat / nu au ancorat aia la scoala o pancarda pe care scria fix “Bine ati venit”.
    A venit o rafala de vant si ” ghici” am oprit pancarda aia cu capul.
    Doar 6 copci si gata prima zi de scoala.

    Comentariu beton! Thumb up 35 Thumb down 4

    • Cât noroc pe capu’ tău sau cum să scapi de şcoală chiar din prima zi :))

      Comentariu beton! Thumb up 23 Thumb down 5

  14. Și eu tot singură doar că școala era aproape, cam 5-7 minute de mers normal. Cheia la gât, sigur…
    Din anii aceia îmi amintesc că se inunda des apartamentul și că mă aștepta mereu vecina la 12 și un pic, hai vino repede și deschide că iese apă de la voi. Coșmar pur.
    Într-o zi m-am făcut de râs, într-o zi de iarnă. M-am dus în izmene la școală, pur și simplu am uitat să-mi pun pantalonii. Eram ca un ostaș ce merge la luptă, așa îmi amintesc de mine…
    Lucrurile s-au schimbat mult, foarte mult! Să sperăm că în bine!
    Spor la învățătură elevilor și multă răbdare și competență învățătorilor și profesorilor!

    Comentariu beton! Thumb up 29 Thumb down 0

  15. Nu se putea fără să strecori și oleacă de acid, @Vasilescule? 😂

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 3 Thumb down 6

    • Aoleu. Da’ unde e acidul ăla?

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 4

    • La psiholog. 🙂

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 2 Thumb down 6

    • Mno, mă iertață, rogu-vă, deși am zis că nu mai scriu două vorbe în fugă, am recidivat iar. Explic de ce mi s-a părut o exagerare treaba cu mersul la psiholog pe subiectul ăsta:

      1. Unii părinți chiar nu au cum să își însoțească copiii la astfel de activități, cunosc cazuri, nu vreți să știți ce e în sufletele oamenilor ălora. Ai mei n-au avut cum, prin natura meseriei. Neplăcut? Da, cu siguranță, mai ales când alți copii sunt însoțiți. Traumatizant? Nu atâta vreme cât copilul este iubit și nu este neglijat prea mult în restul timpului (sau nu pe termen lung, cât să se lase cu răni pe suflet).

      2. Am observat în ultima vreme o tendință din ce în ce mai mare (și ușor îngrijorătoare, aș zice?) a unora dintre adulți, din categoria celor care au o viață decentă, peste medie, de a săpa în urmă pentru a scoate la iveală tot soiul de amintiri neplăcute și de a le cataloga drept traume. Unele sunt justificate, dar multe sunt exagerări.

      3. Din cauză că noi, părinții, am avut lipsuri, avem tendința să exagerăm și să ducem lucrurile în extrema cealaltă. Cum procedează fiecare cu copiii lui nu mă privește, pe mine mă interesează să ajung la un punct de echilibru, undeva la mijloc între “cheia de gât” și “dă să-ți lege mama șireturile”.

      În concluzie, m-a afectat pe moment faptul că ai mei au lipsit de la deschiderea anului școlar și de la alte activități de genul, dar nu pot spune că m-a marcat atât de tare încât să am nevoie de terapie la maturitate. Dacă nu-i clar nici de data asta ce-am vrut să spun mă las păgubașă, nu sunt prietenă prea bună cu vorbele azi.

      Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 3

    • Ce te mai alinți. 😀

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 3

    • În general da, dar acum nu mă prind la ce te referi.

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 3

    • Că nu ești prietenă cu scrisul.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 3

    • “Iertață”, “recidivat iar”. 😂 Și astea numai în primul paragraf. Mai găsesc sigur și altele dacă e. 😜

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 3

  16. Cred ca mama a fost cu noi in prima zi. Tin minte ca invatatoarea ne pusese la toti pe banca o garoafa. Tin minte ce emotionate eram noi dar si invatatoarea. Nu imi mai aduc aminte cum am ajuns acasa.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 4

    • Băi, acum îmi aduc aminte, și noi aveam câte o floare pe bancă. Și ne-au făcut cei de la a 8-a tunel de flori pe sub care am trecut când am intrat în școală.

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 4

  17. Eu abia așteptam să încep școala. Eram foarte mândră chiar și de uniformă deși mai târziu am urât-o.
    A fost mama cu mine. Cred că și-a luat concediu. Iar festivitatea de deschidere la Caragiale (în Ploiești) se ținea în “groapă” (terenul de sport care era sub nivelul solului și avea tribune ca de stadion) și avea un aer deosebit de elegant și stilat.
    Când am intrat în clasă am găsit pe bănci cărți noi și câte o floare din partea învățătoarei. Învățătoare pe care am iubit-o din prima zi și pe care am vizitat-o și după ce am terminat școala primară.
    …Așa că pentru mine măcar prima zi a rămas ca o amintire frumoasă.

    Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 5

    • Imi aduc aminte prima zi de scoala, ca mai bine de o saptamana, in fiecare seara ma uitam la uniforma si de abia asteptam sa o imbrac. Am mers cu mama si tataie, tata era la munca. Cumparase mama cateva gladiole si de abia asteptam sa le dau invatatoarei. Norocul a fost sa fie o doamna extraordinara, asa cum de multe ori sunt descrise in poezii: tanara, blanda, frumoasa si corecta. Se numea Mladenovici Gabriela si am fost preferata ei, fiindca fata silitoare, invatasem demult sa citesc si nu oricum, cu intonatie si toate cele asa ca ghici cine era ales sa citeasca pentru colegi… O singura palma am primit de la ea, in momentul in care am inceput sa mi-o iau in cap si nu mai tin minte ce am raspuns, insa am facut-o urat si atunci mi-am luat-o. Nu m-a durut, ca mi-a dat asa..de forma. Dar tocmai “de forma” aia m-a afectat fiindca mi-am dat seama ca am suparat-o rau… In rest, tin minte ca am nimerit in banca alaturi de Silvia, o fetita cu mutra de soarece, cu codite prinse in varful capului, dar care vorbea foarte gros si tafnos :)). Lucru care a facut sa nu imi placa de ea. Asa ca am ajuns sa ma mut cu doua banci mai in fata si sa stau cu Oana, o fata care mi-a fost tare draga si la care mai tarziu mergeam sa ne jucam, fiindca ea statea tot in Giulesti, dar la curte. Bine, toti colegii locuiau in cartier…insa la bloc. Am poze de la serbarea abecedarului unde eu am fost abecedarul, evident :)) si mai stiu ce ciuda aveau gemenele Georgiana si Elena, impreuna cu o alta acritura pe nume Alina, ca eu mereu aveam doar nota 10 la toate materiile… Am multe amintiri din primara si toti anii de scoala mi-au fost dragi fiindca am facut o gramada de prostii, alea incepand din generala…

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 4

  18. În prima zi de școală, m-a dus mama. Mergeam mândră, aveam codițe cu fundițe, ciorapi 3/4 croșetați din ață albă, uniformă apretată, ghiozdan și un buchet imens de gladiole. Imens în sensul că erau luuungi, altfel ele erau doar 3 în buchet.
    Aveam și ceva emoții că venise mătușă-mea cu o seară înainte să mă încurajeze și la plecare mi-a spus plină de încredere: succes, o să fii vioara întâi! Chestie care nu mi-a dat pace toată noaptea, ce aia fac io, dacă mă pun ăștia să cânt la vioară? S-a dovedit că nu mi-am făcut griji degeaba, nu a trebuit să cânt la vioară dar m-au dat afară din cor în clasa a 8-a !!! Pe motiv că nu aveam voce, auzi … Și eu care mimasem excelent 4 ani … 🤣

    Comentariu beton! Thumb up 26 Thumb down 3

    • Ați incercat sa cantati la harpa? Harpa e chestia aceea cu corzi lungi dispuse pe verticala, seamăna cu o simulare de paravan facut din sfoara.

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 3

    • 😂😂😂 Și tu, @Mona? Eu zic să ne facem cor, că și la mine e la fel de roz situația, și să-i încântăm pe cei care ne supără.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 8 Thumb down 3

    • @Marius M,
      Eh, nu mă bag la instrumente, las pe alții. La cântat nu am renunțat 😀 dar am grijă să îi stresez doar pe ai mei, îi agit rău, până nu urlă lasă-neeee, iartă-neeee, nu mă las.

      Cât despre paravanul de sfoară, nu înțeleg ce vreți să spuneți stimate domn! Dar risc și o arunc pe aia cu frumusețea stă în ochii privitorului! Oare am nimerit-o? 🤓

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 3

    • Si eu am fost in cor in generala, vocea intai si la un momentdat trebuia sa mergem la nu mai stiu ce spectacol si doamna m-a scos ca as fi cantat fals si nu invatasem cantecul bine… Vai ce bocete am tras si in clasa si pe coridor si cat m-am rugat de ea sa ma ia si pe mine.. Ea nu si nu… Dar aparent in rest n-am mai cantat fals si am mers la tot felul de concerte, printre care la Muzeul Militar, unde cele mai multe fete, de emotie au cantat asa fals ca nu stiam cum sa ma ascund de rusine…noroc cu nenea ce ne acompania si care era cantaret la opera ca a mai acoperit dezastrul.. El saracul ii dadea cu “funiculi, funiculaaaaar, el ne duce sus” si pe fundal era un cor de mieunaturi de sa se sparga ferestrele :))

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 3

    • Aoleu, @didina, ne facem un band și rupem tot!!! Începem cu o curățenie pe plajă? Stăm ca belferele, fără înghesuială 😀

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 3

    • aceeasi tagma, #partikip!

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 8 Thumb down 3

    • Doar de curios, voce am înteles ca n-aveti, dar macar un ou sa fierbeti fara sa ardeti apa, puteti?
      Stimata doamna Mona, se pare ca stau prost cu okii, asta e.
      Bai, asta sta si cum apare o postare, da manuta rosie,abia am postat si deja o am.Cât plm de tampit trebuie sa fii sa faci asa ceva? :)))))))))))

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 3

    • @Marius M,
      Din clasa a 5-a, chiar. Aveam ore de lucru manual, făceam în clasă salată orientală, bombe cu vișine, mmmm!
      Iar acum fac o papară exceptională, vrei?

      Cât despre haterii de serviciu, zic să îi lăsăm să se hrănească și ei, săracii, or fi flămânzi 😜

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 3

    • @Marius M, de la doua-n sus ne pricepem mai bine!

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 9 Thumb down 3

    • @Mona, bună idee, mă bag. Pentru cei de pe blog dăm invitații gratuite la concert, da? @Marius Mî e invitat de onoare, îi păstrăm un loc în față să ne audă mai bine. 😈

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 3

    • Cu toate ca sunt in domn ( dupa cum bine stiti ), nu pot sa spun altceva decat:
      Huooooo , sadicelor!
      :))))

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 8 Thumb down 3

  19. Off topic, bai nene care e ala de tot da cu manuta rosie?? Asta zau ca e cineva cu ciuda din aia de om prost pe el…ca altfel la multe din comentariile de mai jos chiar nu vad ce naiba sa fie neplacut.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 4

    • Stai liniștită că nu e unul singur. Mi-am făcut mulți prieteni și admiratori în aproape șapte ani.

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 3

  20. Din prima zi de școală îmi amintesc puține lucruri. Știu că m-a dus tata, fiindcă mama era învățătoare (la altă școală, spre norocul meu 😜), m-a lăsat la careu și a plecat. Urmând cu sfințenie sfaturile mamei (“Să te așezi cât mai în față, în prima bancă dacă se poate!” ) m-am așezat în ultima bancă, lângă repetentul celebru al școlii, un băiat deosebit, puțin negricios, pe nume Dinu, a cărui unică aptitudine pe parte școlară era să ducă coșul de gunoi folosindu-l pe post de volan la un tractor imaginar, tractor care făcea și zgomot, bineînțeles.🤣 Am fost buni prieteni în clasa I. Acasă a ieșit un scandal monstru, fiindcă mama ajunsese mai devreme să mă ia și, fiind prietenă cu tovarășa învățătoare, intrase în clasă și văzuse unde s-a campat odorul. 🤣🤣A dat vina pe tata că de ce nu m-a urmărit până în clasă să vadă unde mă așez, pe mine că sunt bleg, pe școală și pe învățătoare etc. Am fost apoi mutat, bineînțeles, spre marea mea dezamăgire, dar menționez că niciodată în școală nu am fost pus în prima bancă. Multă vreme am considerat asta o victorie personală a mea împotriva sistemului. 🤣🤣🤣🤣🤣
    A fost singura dată când am mers cu vreun părinte la școală în prima zi. E drept că, pentru a ajunge la școală, ieșeam din bloc, făceam 10 pași, săream un gard și eram în curtea școlii. Nu pot să zic că am simțit lipsa părinților la acest gen de evenimente, dar…..
    Haideți să vă povestesc ce am văzut azi.
    La 8 am avut începutul de an la grădiniță la cel mic. Vorba vine, început, că e privată și a funcționat toată vara, dar așa se face. Bun. Când am ajuns acolo era una mică de vreo 3 ani care plângea de mână cu una dintre educatoare. Părinții au venit, au lăsat-o (era să zic “aruncat-o”) acolo și au plecat. Educatoarea era nouă, cam pierdută în spațiu, nici nu știa cum o cheamă pe cea mică. Ți se rupea sufletul. Nevastă-mea a luat-o în brațe, a vorbit cu ea, a mai calmat-o. Acu’, știu că nu e bine să fie cocoloșiți, dar să nu stai lângă copil fix în ziua în care toți ceilalți copii au părinții lângă ei mi se pare un fel de cinism d-ăla grav.
    La fel la școală la cel mare, o oră mai târziu. Am avut una dintre extreme în care, pentru un singur copil au venit 7 rânduri de bunici, mătuși, vecinii de bloc și vărul de la Făurei, de s-au blocat instant 3 străzi în jurul școlii spre disperarea unui polițist care căuta disperat un copac de care să se spânzure, și varianta cealaltă în care copiii au fost aduși și lăsați acolo stingheri și ai nimănui, eventual cu vreo bunică bătrână, cu vreo bonă sau șofer. Ai zice că nu e o chestie tragică, dar în fiecare an, în prima zi, s-a întâmplat la fel. Iar învățătoarea are prostul obicei să pregătească o activitate scurtă pe care copiii să o facă cu părinții în prima zi, gen să-și scrie pe nu știu ce așteptările de la noul an școlar, să facă un obiect, lucru manual gen, pe care să îl aibă afișat tot timpul anului nu știu unde, poză cu părinții în prima zi de școală pe care să o decupeze nu știu cum și să o lipească pe perete, chestii de genul ăsta. Ei, gândiți-vă cam ce se citea în privirea acelor copii care trebuiau să facă chestiile astea cu șoferul, bona sau mătușa, fiindcă părinții aveau o mare durere-n cwr față de o anumită zi, una singură din an.
    Ai mei regretă acum că nu prea au participat la asemenea evenimente (tata cu armata, detașările și misiunile lui, mama cu școala și ceilalți copii ai ei). Eu nu știu dacă regret asta și nu îmi mai aduc aminte cum mă simțeam pe atunci. Dar atunci nici alții nu prea veneau cu părinții, așa că nu le simțeam lipsa, nu eram deosebit de restul.
    În privința celor doi pitici ai mei, aș vrea să particip alături de ei la toate evenimentele la care pot participa atât timp cât mă vor accepta. Fiindcă viața e scurtă, ei cresc rapid, și nu vreau să mă trezesc privind în zare și gândindu-mă că am pierdut destule clipe alături de ei, doar de dragul independenței și a comodității. La naiba cu “generația cu cheia de gât!” Am fost cu cheia de gât atâta timp că mi-a lăsat urmă. Nu am fost mai fericiți, nici mai liberi. Am fost doar mai chinuiți, mai neglijați, copleșiți de dileme și probleme pe care copiii nu ar trebui să le aibă decât după o anumită vârstă, am învățat doar să ne ascundem emoțiile și temerile sub o aparentă abilitate de a ne descurca singuri, până când ne-am transformat în adulții egoiști, nesimțiți, nepăsători, indiferenți și anti-sociali care suntem azi. Da, da, România de azi e România “generației cu cheia de gât”. Mie nu-mi place această Românie. Vouă vă place?
    Și eu mă bucur că cei mici nu mai trebuie să meargă cu Nicu, și mi-e milă de cei care încă o fac.
    Succes în noul an școlar!

    Comentariu beton! Thumb up 60 Thumb down 7

    • Ioane, mi s-a făcut pielea de găină.

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 3

    • @Mihai, sincer, m-am bucurat mult că nu te-ai alăturat și tu corului celor care precis azi vor critica prima zi de școală, obiceiul ăsta “nesănătos” al părinților de a-și duce copiii în prima zi, străzile blocate, florile, popii, discursurile, primarii etc.
      Sigur, multe sunt în neregulă cu această primă zi de școală (nu despre asta este vorba astăzi, că dacă ne apucăm, nu mai terminăm), dar copiii cu părinți de mână n-ar trebui să fie unul dintre ele. Măcar azi.

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 4

    • Ce kkt ar putea să fie nesănătos în a te duce cu copilul la școală în cea mai importantă zi pentru el?

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 3

    • @Ionut, foarte frumos scris si cred ca ai mare mare dreptate… inclusiv in cracterizarea evolutiei pe care au avut-o copiii cu cheia de gat, cum am fost noi… si da, nu stim cand trece timpul si copiii sunt deja mari… acum parca il duceam in prima zi de scoala cu lacrimile innodandu-i-se in barba, acum m-am trezit cu el in primul an de facultate…

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 8 Thumb down 3

    • sau insurat si cu muuuulte inceputuri de scoli la activ!

      nu stiu cati au fost la inceput, de parinti zic, dar mai toti sunt falosi in pozele de sfarsit de facultate, ba chiar ambii parinti, plus ceva familion.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 8 Thumb down 3

    • @Mihai, citești comentariul lui @Miclovan, multiplici (cu nuanțe) de câteva sute de ori și o să ai răspunsul la întrebare. Stai că mai apar și alții, nu te îngrijora. Tre’ să merg să-mi pornesc Q7-le ca să mă duc să-mi iau plodul de la școală, că altfel ți-aș mai da link-uri și printscreen-uri pe această temă. Dar le găsești tu singur. Sau te găsesc ele pe tine. 🤣😜

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 4

    • Ionuț, multă dreptate ai! România de azi e urmarea României chinuite de atunci. Părinții munceau, drept e, dar adevărat e că eram copii mult neglijați și destul de chinuiți . Copii singuri.
      Spunea cineva ca asta ne-a obligat sa ne descurcam de mici… Eu îmi pun o întrebare simplă : dacă Mihai nu era un inteligent și un descurcăreț, ce făcea? Ce se întâmpla? Distanța era cam lungă pentru un copil. Pe la 7 ani eu faceam un drum asemanator ca să o aduc pe sora mea de la cămin dar era drum simplu, drept. Aveam 9, 10 ani cand s-au născut ceilalți frati. Eram marisoara dar tot copil eram. Se puteau întâmpla multe tregedii… Odată am scăpat căruciorul cu un frate la vale, noroc că l-a oprit cineva. Altădată sora mea cea mica s-a urcat pe geam si era să cadă de la etajul unu. Mă strâng în spate așa amintiri. Părinților nu le era teamă? Nu se gândeau?

      Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 1

  21. Scuze, dar nu pot păstra doar pentru mine. A revenit copila de la școală: a primit un ghiozdan și o cutie cu diverse. Printre care și un orar, care are în dreapta un desen înfățișându-l pe primarul de sector, Daniel Florea. Și cu următorul mesaj, încadrat frumos într-o bulă cu țâșpiric din ăla spre gură: ”Dragul meu copil școlar, De urmezi acest orar, Să te uiți în calendar, C-ai șanse s-ajungi primar.”
    Atât, zi minunată vă doresc in continuare.

    Comentariu beton! Thumb up 26 Thumb down 4

    • Gizăs!!! Fără cuvinte!

      Anduțo, ar fi frumos să te duci mâine la domn primar cu o sacoșă plină cu sticle de ulei, merită săracul, atâta efort, nțțț … poate obții și un autograf.

      Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 3

    • Io i-aş desena cu carioca tot spre gură un penis mare cu mesajul : Dragă domnule primar, poţi s-o sugi fără s-o uzi ?

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 4

    • Mona, autograf pe următoarea poezie: Mult iubite domn primar, De mă uit în calendar, Din anul ce va să vie, Poate scrii din pușcărie.
      Că acolo e un mediu foarte propice dezvoltării aptitudinilor literare, nu de alta.

      Shoric, ești prea pretențios și s-ar putea să-l demotivezi. Că nu văd de ce-ar fi nevoie să n-o ude…

      Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 3

    • @Anduta daca a primit orar cu mutra primarului Daniel Florea, sigur scoala E in sectorul 5 si are sigur legatura cu proiectul lui Valeriu Nicolae cu copiii din Ferentari. Uita-te pe pagina lui Valeriu Nicolae si ai sa intelegi despre ce este vorba.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 4

  22. Sunt batrana…nu-mi mai amintesc prima zi de scoala. Dar azi, dupa 3 saptamani de concediu, la cata emotie aveam in suflet , as cam fi avut nevoie sa ma duca mama de mana la serviciu, cel putin se asigura ca nu fug prin balarii.

    Comentariu beton! Thumb up 33 Thumb down 3

  23. Am fost cu sora mai mare la școală. Ea era la a patra. Ploua crunt, mergeam pe străzi cu noroi căci nu reușise comunismul să le asfalteze pe toate. Am ajuns la școală ciuciulete și murdară. Nu am avut festivitate de deschidere. Mama era la muncă. Probabil că și tata, dacă nu era la crâșmă deja, cum îi era obiceiul. În anul acela s-au despărțit. Nu am amintiri plăcute de la clasele 1-4. Abia în clasa a cincea am devenit “deșteaptă”. Învățătoarea din clasa a patra i-a spus dirigintei în clasa a cincea că nu se poate să fiu tot eu că eram o “proastă”. Din păcate, diriginta i-a transmis mamei chestia asta. A plâns mult, biata de ea.
    Eu regret că nu pot fi alături de fiică-mea, dat fiind că sunt dascăl. Totuși, la clasa întâi, am fost cu ea. Era mută, emoționată, chiar panicată. A(m) trecut cu bine. În clasa a doua a venit o altă învățătoare. Când a venit acasă, radia la propriu și de la ușă mi-a zis: “Mami, avem o învățătoare așa de bună.” “De ce?”, o întreb. “Ne lasă să vorbim despre noi și ne ascultă.” S-au iubit reciproc trei ani și acum încă.

    Comentariu beton! Thumb up 22 Thumb down 3

    • Hm prima mea zi de scoala in septembrie 96 , a fost cum a fost, mama a venit cu mine desi locuiam la 100 m de scoala , a mers cu mine de manuta, mai aveam o vecina si prietena mai mare cu un an care era clasa a doua, fratele ei clasa a treia, pot sa zic ca nu am fost anxioasa … in plus eram fascinata de faptul ca aveam clasa in laboratorul de biologie, si chiar daca nu avea cele mai moderne banci era de vis sa poti admira pasari impaiate, embrioni de pasari , mulaje, desene foarte interesante pentru un copil de 7 ani …Nici nu imi mai amintesc daca m-am intors singura sau cu mama de la scoala…Dar a doua zi de scoala sigur a fost de neuitat… primisem abecedar si matematica noi noute chiar din prima zi de scoala , sincer nu mai stiu daca mi -a zis invatatorul sau nu ca trebuiesc neaprat imbracate in coperti si pastrate ca ochii din cap(inca semai pastrau cartile pentru inca 4-5 generatii , adica la finalul anului trebuia sale predai) …. cert e ca a doua zi a venit directorul sa ne aduca carnetele de note, si majoritatea aveam cartile neimbracate, asa ca ne -a batut pe fiecare in parte cu teancul de carnete in cap… era perioada de tranzitiae dupa comunism iar bataia elevului era o adevarata placere si datorie sfanta a invatatorilor/profesorilor….pentru mine cred ca a fost prima si ultima oara cand mi-am luat-o la scoala ca apoi m-am conformat si am fost genul de elev exemplar… Dar treaba asta cu violenta fata de elevi in generatia mea cred ca a continuat pana in clasa a 8 a….bine de printr- a 7 ii mai punea pe baietii mai obraznicuti dirigu sa se bata intre ei gen”da-i o palma lu X, da si tu inapoi acum” … Ce bine ca traim alte vremuri…ne indreptam greu dar sigur spre o directie mai buna.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 9 Thumb down 4

  24. Eu am început devreme școala, la 6 ani și două săptămâni. Pentru că eram așa de mică, încă nu reușisem să învăț ce oră arată ceasul.Stiam doar cand era fix, si din sfert in sfert. Și eu fac parte din generația cu cheia de gât și cu părinții la serviciu.
    Am pus un scaun.Pe scaun multe cărți.
    Și am ajuns la geam, ca să văd cand trec alți copii spre școală.
    Mama mi-a spus că trebuie sa ies din casă la opt fără zece.Am repetat de câteva ori dar am uitat până a doua zi.
    Și uite că m-am descurcat și am ajuns singură la școală în prima zi!

    Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 3

    • Mi-au dat lacrimele. Si la povestea lui RMD si a lui Mihai si a tuturor copiilor singuri.

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 1

  25. Este primul an școlar în care nu mai încep școala (am terminat liceul vara asta) și deja ma simt nostalgica asa puțin 😂😂
    Ador sa vad pe strada copilași mici cu ghiozdanelele în spate și cu părinții de mânuță, îmi amintește de prima mea zi de școală.
    Am mers la școală cu unul dintre părinți pana in clasa a 3-a,deși era la 10 minute de casă. Tot unul dintre ei mă și lua de la școală. Ei ar fi vrut saracii sa ma lase sa merg singura, dar nu voiam eu 😂
    În prima zi de școală aveam ditai ghiozdanul cu roți, albastru și cu negru, cu scooby-doo pe el și mama a trebuit să îmi spună constant că nu e frumos să fac mișto de ce “ghiozdane urâte au alți copii”. Aveam 7 ani și minte ioc 😂
    Mi-a plăcut școala în primele 2 săptămâni, apoi până în clasa a 12-a abia așteptam să se termine.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 8 Thumb down 4

  26. Anul trecut i-am trimis baiatului cel mare care e student la o facultate in Olanda, cateva filmulete de la “festivitatea de deschidere a anului scolar” de la fratele lui mai mic de aici din Romania.Nu a avut treaba si le-a aratat colegilor de an filmuletele.Aia l-au intrebat “Pe ce mana sau unde poarta cei mici zvastica”?

    As vrea sa fii fost o gluma sau subiect de troll pe aici dar nu e nici una, nici alta.

    Asa ca ma intreb si eu :

    Scoala nu e o unitate militara, nici una religioasa si nici una cu culoare politica.

    Am putea sa avem un inceput de scoala fara cuvantarile si prezenta unui popa, primar si a unui sef de post politie locala sau MAI ?

    Fiecare din aceasta institutie platita de stat adica de noi, mai sus mentionata, are un sediu unde poate organiza intalniri unde isi pot promova activitatea.

    Scoala nu e loc de promovare a intereselor.

    Scoala promoveaza doar viitorul copiilor prin educatie.

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 4

    • Multumesc domnule preot, militian sau primar pentru manuta rosie primita.

      Dar stii de ce iti multumesc? Pentru ca desi eu va credeam analfabeti voi dovediti ca nu e asa.

      Aveti telefon/tableta/pc pe care stiti sa le folositi.

      Deasemenea stiti sa cititi un text de blog si sa reactionati.

      Am crezut ca sunteti analfabeti dar am gresit.

      Sunte-ti doar securisti ticalosi.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 4

    • Cum, *preşedintele Olandei nu a ţinut niciodată un discurs emoţionant la deschiderea unui an şcolar în care să-şi atace toţi dujmanii ? hmmm, ce fraier.
      Da’ ce ai fumat de crezi că te atacă securiştii cu mânuţe roşii pe blogu’ lui Vasilescu ?

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 9 Thumb down 3

    • @shoric think twice and write one…dooda esti baiat destept…ramai asa

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 3

  27. Am citit pe aici ceva poveşti lacrimogene despre cum au mers copii de clasa întâi singuri la prima zi de şcoală pentru că părinţii erau la muncă sau la birt. Şi io am mers singur şi nu simt nevoia să plâng acuma… mă rog eu am fost copil precoce că aveam 14 ani, dar am depăşit momentul şi emoţiile cu 100 de coniac şi două ţigări la barul de lângă şcoală. Sunt sănatos tun la cap şi nu am nevoie de şedinţe la psiholog.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 9 Thumb down 4

    • Amin! 😀

      Îţi place sau nu: Thumb up 5 Thumb down 0

    • @Shoric “amin-ul” lui GMT ti se potriveste cel mai tare…tu ai mers prima data la scoala la 14 ani si l-ai descoperit fix pe Dumnezeu….dupa aia nu mai conteaza ce ai fumat…

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 3

    • @Sorin Aurolacul, băi nene, băii… e doar luni şi ai o săptămână grea în faţă, trebuie să te relaxezi umpic 🙂

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 3

  28. Să fiu sincer, nu îmi mai aduc aminte prima zi de școală atunci în clasa I. Probabil am fost cu maică-mea de mânuță și cu un buchet de flori. Îmi aduc aminte însă prima zi de grădiniță. M-a dus mama și m-a lăsat acolo, iar eu am început să plâng de mama focului. Ulterior am aflat că și mama mea plângea “cu mine” de partea cealaltă a ușii. Aveam o educatoare foarte mare, care abia se mișca de pe scaun, dar care era foarte bună la suflet și pot să spun că m-a ajutat să mă integrez și a avut grijă de mine.
    După ce am terminat liceul, am stat un an acasă. Intrasem la cu “taxă” la două facultăți – una dintre ele fiind ASE-ul București specializarea Cibernetică, dar părinții mei nu aveau o situație materială extraordinară, așa că împreună cu ei am luat decizia să mai încerc încă odată la anul. Am avut ghinion deoarece facultatea pe care doream să o urmez a avut examenul în aceeași zi cu examenul de la ASE și nu am putut participa, iar taică-meu, Dumnezeu să-l ierte, nu a vrut sub nici un chip să mă lase să mă angajez anul acela.
    În zona din Ploiești unde locuiesc, se află două licee și facultatea. Pe strada mea treceau o grămadă de copii care se duceau la liceu și atunci în prima zi de școală mi-era foarte greu să mă uit la ei cum treceau către liceu. Simțeam că trebuie să fac ceva… așa că am luat decizia să mă duc și eu, sub pretextul că mai cunosc gagici, mai mă văd cu tovarășii din cartier care învățau acolo… și pot spune că după ce careul s-a terminat pur și simplu m-am simțit… în plus și lăsat pe din-afară.
    Anul acela “școlar” a fost un an plin pentru mine. Mi-am luat permisul de conducere, timp de 9 luni am luat șomaj, am bagabonțit, am învățat, tatăl meu a decedat și după o lună de la nefericitul eveniment am luat la facultate.
    Nu am cuvinte să îi mulțumesc pentru decizia pe care a luat-o atunci de a-mi păsui încă un an intrarea în viață. Cred că dacă ceda rugăminților mele, de a mă angaja probabil viața mea ar fi avut un cu totul alt traseu. Sper ca pe acolo pe unde este, își mai aruncă câte o privire și este mândru de mine.

    Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 3

    • Toata viata e o chestiune de daca! Cine dintre noi nu si a spus macar o data ” daca as fi facut aia sau ailalta, viata mea ar fi fost alta!”?
      Povestea mea e un pic asemanatoare cu a ta. Am stat un an acasa dupa ce am picat cu succes la Medicina. Eu voiam sa ma angajez la fabrica de lapte unde taica miu era ceva sef. A fost de ajuns sa ma priveasca intr un anume fel ca sa renunt. Ce om slab am fost!
      In acel an nici vorba sa ma pot pregati! Cozi la carne, oua, butelii si frati mici! Asa ca m am uitat rapid pe mate si am intrat cu succes la Politehnica. Destinul ni l facem fix noi! Prin doar doua cuvinte magice: da, nu!

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

    • @Doamna GMT într-adevăr viața este făcută din decizii, ale tale sau ale altora pentru tine. După cum spuneam mai sus, situația materială în familie nu era una care să ne permită ca eu să stau acasă.
      Cred că dacă mă lăsa, să mă duc să mă angajez, cu siguranță nu mai făceam o facultate și rămâneam doar cu liceul, iar diploma de liceu din păcate nu îți deschide aceleași uși ca și o diplomă de facultate.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 3

    • BaGheRa, eu aș fi vrut, aș fi avut nevoie sa mai cresc, să mai stau în orașul meu pe care l-am iubit foarte mult. Nu știam exact ce vreau să mă fac când o să fiu mare. Nu eram pregătită pentru nimic. Cu toate că am fost copil bun, elev silitor, harnic, eu nu eram pregătită pentru viață. Când am plecat la studii, am plecat la un dezastru personal în realitate. Să alegi Politehnica pentru că ai stat la cozi la ouă și la carne și nu ai avut timp să te pregătești pentru Medicină nu e mod serios de alegere în viață, ești de acord cu mine!
      Uitându-mă în urmă, da, trebuia să mă angajez , să fiu independentă economic, să mai cresc și să aflu cine sunt și cine vreau să fiu, abia după să fi dat o admitere gandită și dorită. Dar nu neapărat! Și cu liceul poți fi om fericit, bun, împlinit!
      Am terminat facultatea fix în ’90 când Ro nu mai avea nevoie de ingineri, era sătulă până peste cap. Norocul meu căci aș fi fost un ing slab. Așa, am fost un bibliotecar bun. Dar bibliotecar aș fi putut fi foarte bine și cu studii medii…
      Abia acum la 55 de ani știu cam ce aș vrea să studiez superior. Teologia. 🙂 Mă bate gândul să mă înscriu…

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

  29. Mi-as dori ca ai mei copii sa aiba “libertatea” pe care am avut-o noi astia cu cheia de gat. Macar pe jumatate. Dar nu am curaj sa ii las singuri. Mno, pe al mare(10 ani) ca pitica e prea mica. Noi in minunatul Bucuresti nu avem trotuar pe linga scoli(sunt locuri de parcare full) trecerile sunt vai steaua lor iar viteza soferilor ametitoare. Daca te lasa prima banda sa treci, a doua in 80% din cazuri…NU.
    Parcurile de cartier sunt pline de aurolaci si oameni fara adapost. Nu am nimic cu ei. Sunt oameni. Dar ma infioara? DA.
    Ce m-a invatat pe mine crescutul singura?
    Sa ma bat, sa mint, sa ascund, sa disimulez si mai ales sa infranez mult…ca nu se cade. Nu stiu daca vreau asta pentru copiii mei.
    Sunt umbra lor, acolo pe banca atunci cand au nevoie. Nu m-am bagat in joaca lor nici cand se incaiera( intervin doar in caz de agresiune asupra lor)
    Dar imi pare ca noi ce am crescut cu cheia de gat cumva devenim de sacrificiu ca adulti. Vrem noi copii, dar nu prea e friendly viata ca parinte. Nu in orasele mari. Poate in cele mici e altfel.

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

Sus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.