Guvernul României, biroul duamnei Viorica. Doi băieți termină de cărat ultimele bucăți din comanda de 400 de dicționare explicative ale limbii române.

Duamna Viorica trece pe lângă stiva de dex-uri și deschide unul la întâmplare. Citește două trei cuvinte și zâmbește încântată. Știa și ea ce înseamnă „casă”, „câine” și „copac”, nu era nevoie să comande dicționare pentru atâta lucru, dar na, dacă așa a ordonat Liviu.

Îl lasă jos pe primul și deschide curioasă altul. Se încruntă și-l lasă repede jos. Grăbită, deschide încă unul, îl aruncă și p-ăsta cât colo. Mai frunzărește câteva la întâmplare, se enervează crunt și se întoarce către băieții cu livrarea. Zbiară prelung:

– Stați așa! P-astea, și arată cu un gest larg spre stivă, le luați pe toate înapoi. Acum!

Băieții holbează ochii. Cel mai curajos dintre ei îngaimă aproape în șoaptă:

– De ce, doamna prim-minstru, ce s-a întâmplat?

Duamna Viorica aproape își iese din minți de nervi:

– Pentru că sunt greșite, idioților! Toate conțin aceleași cuvinte!

(30 iunie 2018)

sursa foto