Aveam pregătit altceva pentru azi. Nu pot. Nu după ziua de ieri.

Am vrut să scriu ceva despre subiect, dar n-am cum. Tot ce s-a întâmplat depășește puterea mea de imaginație. Știi, când vezi în filmele cu răpiri că unul dintre cei răpiți reușește să pună mâna pe un telefon și să sune undeva, zâmbești neîncrezător în timp ce gândești „hai, frate, e film, n-are cum să de întâmple așa și-n realitate. Cine naiba le lasă vreun telefon la îndemână?”.

Cu toate astea, Alexandra a reușit să sune. De trei ori. Dar din păcate Alexandra nu juca într-un film sau, mai bine zis, juca în filmul propriei ei vieți.

După care, azi-noapte târziu, am mai dat peste un articol care mi-a pus capac definitiv.

Miercuri, tatăl Alexandrei a mers la poliție și a spus că i-a dispărut fata. A explicat contextul și a primit un răspuns halucinant: ”Hai, bă, ce dracu’… știi cum sunt fetele în ziua de azi… apare mâine-poimâine cu iubitul de mână!”.

Apoi, când au venit apelurile la 112, polițiștii l-au luat, de acasă, pe tatăl fetei și, la primele două percheziții, i-au zis: ”Hai dă tu cu piciorul în ușă că noi nu intrăm… uite, mai e și un câine…”.

Chemat la declarații, tatăl a mai fost lovit cu o declarație halucinantă din partea unei oficialități, femeie fiind, în sediul Poliției: ”Aaaaa, de-asta ne agitați pe toți… sunteți rudă cu Alexandru Cumpănașu… faceți valuri, veniți să ne agitați aici…”

Șeful Poliției Caracal i-a zis tatălui Alexandrei: ”Dacă dă dracu’ să fie încurcată cu vreunul, tu plătești toate perchezițiile!”.

Ce-aș mai putea eu să scriu? Într-o Românie în care un părinte disperat apelează la poliție și primește mizeriile de mai sus, ce-aș mai putea eu să zic, în afară de FUTU-VĂ-N GURĂ SĂ VĂ FUT?

P.S. Știu că e sâmbătă și nu suntem mulți prin zonă, dar ațâția câți om fi, am și eu o curiozitate. Există cineva pe aici pe care Poliția Română să-l fi ajutat vreodată cu ceva, cu orice? Că v-au găsit bicicleta sau mașina furată? Că v-au apărat să nu luați bătaie, că i-au găsit p-ăia care v-au spart casa, că orice. Pentru că, după ziua de ieri, trăiesc cu impresia că este o instituție complet inutilă, cel puțin sub forma sub care este organizată ea astăzi.

sursa foto