Sincer, până de curând nu prea m-a interesat subiectul „avort la cerere”. Pentru că, în naivitatea mea, credeam că lucrurile sunt mai mult decât clare și fiecare femeie are dreptul să decidă. Dar se pare că lucrurile nu stau chiar așa și că la ora asta există, în România, 60 de spitale care refuză avortul la cerere. Majoritatea, dacă nu toate, invocând motive religioase.

Vorbim despre spitale de stat, da? Adică cele care trăiesc din taxele plătite de noi. Te duci să faci întrerupere de sarcină, dar nu se poate, pentru că nu vrea doamne-doamne. Și asta deși în România avortul la cerere, până în 14 săptămâni (vârsta fătului), este legal. Well, deja sună interesant, sună a ilegalitate, nu?

După care, jbam, văd acest articol și rămân cu gura căscată.

Citiți-l și-o să vă faceți cruce. Domnișoara autoare e militant pro-life, e anti-avort, e anti-educație sexuală în școli, e anti-contracepție, e anti-prezervative (cred, n-a fost extrem de clară în această privință), e anti-orice. Și, ca să ne arate cât de păcătoși suntem noi, cei care credem în liberul arbitru, umblă așa, teleleu, pe căile interneților, cu crucea-n dinți și biblia-n mână, convinsă că are misiunea sfântă să ne arate calea cea dreaptă. Pentru că, nu-i așa, istoria ne-a arătat deja câte lucruri bune sunt în stare sa facă religia și adepții ei habotnici. Încă o dovadă că consumul excesiv de aghiasmă dăunează.

Nfine, după ce-l citiți, vă mai spun doar că mie mi s-a părut extrem de relevantă chestia asta:

”65–85% dintre femeile care fac avort ar fi născut copilul dacă aveau sprijinul UNUI SINGUR BĂRBAT.”

Desigur, e foarte sănătos să iei decizia de a naște un copil bazându-te pe sprijinul altcuiva, pe sprijinul unui om care astăzi poate să fie alături de tine, dar mâine, la fel de bine, poate să nu mai fie. Și nu mă refer musai la divorț, dar omului ăluia i se poate intâmpla orice, poate să dea mașina peste el pe trecerea de pietoni și devine invalid, poate să facă un infarct și să moară, poate, poate, poate. Ce te faci? Că doar tu luasei decizia să naști copilul bazându-te pe sprijinul lui și uite că el nu mai e.

Asta nu înțelege domnișoara autoare: nu despre NĂSCUT un copil este vorba, ci despre CRESCUT. Când iei decizia, te întrebi dacă poți să-l crești, nu dacă poți să-l naști, că asta poate oricine. Și-ar fi bine să te întrebi dacă-l poți crește, indiferent de oamenii care vin și pleacă din viața ta, indiferent dacă te vor ajuta soțul, iubitul, amantul, părinții, rudele, prietenii sau colegii. Abia după ce ai răspunsul la toate aceste întrebări, iei decizia de a face un copil.

Dar distinsa autoare n-are cum să-și pună problema așa, că poate se supără prietenul ei imaginar, bărbosul suprem, sau, și mai rău, domnii ăia cu bani care finanțează ong-urile pro-life. Și asta chiar ar fi de porc, nu se face.
„65–85% dintre femeile care fac avort ar fi născut copilul dacă aveau sprijinul UNUI SINGUR BĂRBAT.” Gizăs fucking craist!

A propos, ce voiam să întreb, voi ați observat că toți ăștia, care militează pentru cauze dezaxate ce îngrădesc liberul arbitru și libertatea de decizie, zici că sunt sectanți sau naziști? Oh, wait…

P.S. Dacă aveți timp și vreți să vă enervați cu adevărat, să simțiți cum vă crește tensiunea pe loc, citiți comentariile de la postarea distinsei autoare. Merită fiecare minuțel pierdut, pentru că unele dintre ele sunt cu adevărat năucitoare. Cum ar fi ăsta, de exemplu, lăsat de un cetățean care nu crede în educație sexuală în școli, ci în… abstinență. Iată:
„Asta cu „educatia” e un lait motiv penibil. Sa inteleg ca dumneata nu le spui copiilor tai ca nu i ok sa aiba o viata sexuala destrabalata? Bunul simt va fi inlocuit de niste notiuni cretine, pe care acesti tineri needucati de parintii lor oricum nu o sa le respecte. Cel mai bun contraceptiv e buna educatie, abstinenta.”

Bine, cetățeanul cu comentariul cam arată a abstinent, adept al zeului Onan, dar să nu fim răutăcioși, zic, că nu e vina lui. Nfine, citiți și minunați-vă singuri.

Dar partea cea mai tristă rămâne cea despre care ziceam la început: din cauza sectanților de genul ăsta, 60 de spitale din România refuză întreruperea de sarcină la cerere. Ceea ce mi se pare profund inacceptabil și mai este și ilegal.

Sursa foto