Techirghiol. Sfințire de biserică.

Câteva mii de bătrâne se îmbrâncesc și se înjură ca la ușa cortului. Pe ce motiv, nu e foarte clar. Probabil cea care reușea să intre prima în altar urma sa fie cea mai iubită de Dumnezeu. Până la urmă, ca să fie și mai pe placul Domnului, sfârșesc printr-o sfântă bătăie generală. Repet, audiența era formată aproape exclusiv din femei intrate de ceva vreme în linia dreaptă către cele sfinte.

– Merită? Întrebă uimit și el reporterul.

– Daaa, răspunde o doamnă ai cărei ultimi dinți par că se mai țin în gură doar datorită atracției gravitaționale, merită foarte mult.

Moment în care e întreruptă cu agresivitate de bătrâna de lângă:

– Să facă bine să ne aducă și nouă „nafură”, că așteptăm de dimineață aici.

Începe iar scandalul. Reporterul renunță.

Ăștia suntem, asta e România reală, săracă și sărăcită, atât material, cât și spiritual.

Ne bucurăm la o bucată de pâine ce poartă pretențiosul nume de anafură, înjurăm în numele religiei, îl altoim pe cel de lângă noi ca să-i arătăm lui Dumnezeu cât îl iubim, convinși fiind că trebuie să fie cineva, acolo sus, care are grijă de noi.

Și continuăm să credem că „merită foarte mult”, deși n-avem dinți în gură.

sursa foto