Vorbeam zilele trecute cu radarul uman (aka cea mai mișto femeie din lume) pe subiectul „cum e să ai ghinion în vacanță” (că tot eram plecați și se potrivea la fix să cobim nițel) și-mi povestea despre niște prieteni de-ai ei care erau pe undeva prin Grecia, unuia i s-a făcut rău și-a trebuit să ajungă urgent la spital. Acolo l-au pus oamenii pe picioare rapid cu o singură perfuzie, cât să se poată întoarce înapoi acasă. Să vă spun cât l-a costat blestemata aia de perfuzie? 700 de euro, boss. Plătiți din buzunar și fără posibilitate de recuperare, pentru că, evident, nu-și făcuse niciun fel de asigurare. Normal, cine naiba își face asigurare când este foarte clar că ție nu ți se poate intâmpla nimic, doar altora.

Bine, distinsa persoană este o adevărată enciclopedie de povești despre vacanțe ratate, multe dintre ele pățite pe propria-i piele. Poate să-ți explice cu lux de amănunte, fără să i se clintească un mușchi pe față, despre cum a fost nevoită să renunțe în ultimul moment la concedii pentru care deja plătise absolut tot, de la biletele de avion, la cazări și intrări la muzee. Și nu un singur concediu, mai multe. Motiv pentru care nu mă lăsa să fac niciun plan în zilele dinaintea plecărilor. Știți, în febra vacanței ce se apropia rapid, mai încercam și eu să zic chestii de genul: „facem aia și ailaltă, mergem acolo, o luăm pe traseul ăla”, din astea de bun simț. De fiecare dată se uită la mine și-mi spune sec: întâi să văd eu că pleacă avionul ăla cu mine în el.

Ca să fiu extrem de sincer, în ceea ce mă privește, n-am pățit niciodată nimic când am fost ieșit din țară, și am tot ieșit în ultmii 15 ani, slavă tatălui tâmplarului, dar sunt absolut convins că dacă voi pleca o singură dată fără asigurare de călătorie, exact atunci mi se vor întâmpla toate nenorocirile din lume. Pe sistemul, pe care eu personal l-am inventat și brevetat, numit „dacă nu înveți un singur subiect pentru examen, cu siguranță ăla o să-ți cadă”, sunt absolut convins că Zeița Fortuna atât așteaptă: să nu-mi fac eu o singură dată asigurare de călătorie. Țara aia în care ar urma să mă duc va fi brusc lovită de două-trei tipuri de molimă, de o combinație mortală de gripă porcină și aviară, de minimum un cutremur și, spre finalul călătoriei mele, de un cel mai mare tsunami din toate timpurile. Și asta indiferent dacă are ieșire la vreun ocean sau nu. De-aia prefer să-mi fac asigurare de călătorie și să plec fluierând un cântecel vesel.

A propos, să nu uit, când i-am spus radarului uman că echipa de la Eurolife a prevăzut, în pachetul de asigurare Zen, inclusiv despăgubiri pentru „anularea călătoriei” și discount de 10% de la două polițe în sus cumpărate, i-a înflorit un zâmbet larg pe față. Zâmbet care s-a transformat într-un surâs angelic când i-am mai zis și că „cică o poți face de pe telefon, cât aștepți să te îmbarci, devine activă imediat, nu după 24 de ore”. Hmm, oare de ce? 😀

Ce voiam să mai zic, azi n-o să vă rog să-mi povestiți dacă ați avut vreodată nevoie de asigurare când erați prin vacanțe pe afară, că nu vreau să aud povești triste, dar sunt curios să aflu altceva: dacă ați avea ocazia să alegeți unde să plecați, dacă ați putea azi, acum, pe loc, să vă alegeți călătoria, destinața sau aventura pe care ați vrea cel mai mult s-o faceți în viața asta, care ar fi aia?