6,332 cititori

O dată în viață

Eram în clasa a doișpea și fotbalul românesc începea să cunoască anii de glorie. Steaua tocmai jucase a doua finală de Champions League, Dinamo jucase o semifinală, Craiova deschisese drumul, iar echipa națională era și ea în formă. În contextul ăsta, într-un noiembrie cenușiu, Craiova urma să joace cu un Dinamo, aflat în vârf de formă, chiar pe stadionul din Bănie. Nu cred că exista cetățean născut între Dunăre și Olt care să nu vrea sa vadă meciul ăsta. Inclusiv eu, evident. Și cum la televizor nu se transmitea, singura speranță era să fac cumva să ajung pe stadion.

Bănuiesc că nu mai are rost să vă explic că degeaba i-aș fi rugat pe ai mei să mă lase la meci. Pe lângă reținerile firești ale unui părinte vizavi de a-și ști copilul într-un loc unde e posibil să se lase cu bătăi între galerii, ar fi urmat și celebra “ai de învățat, nu de pierdut timpul cu prostii de meciuri”. Așa că decizia de a mă duce, fără să le cer voie, am luat-o fără să stau prea mult pe gânduri. I-am mințit că merg la Remus, colegul meu de bancă, să învățăm și, în dimineața meciului, ne-am urcat în primul tren spre Craiova.

Ce nu calculasem noi a fost cum o să reușim să intrăm la meci. Știți, să vezi un Craiova – Dinamo nu era chiar ca la Vâlcea unde, cu zece minute înainte de meci, te prezentai la stadion să-ți cumperi bilet de la casă și mai erați tu cu încă cinzeci de amețiti în tribună. Oltenii luau treaba asta cu meciurile cât se poate de în serios, mai ales când jucau cu dușmanul declarat, prin urmare biletele erau de multă vreme epuizate. Chestie pe care n-o prevăzusem nici eu, nici Remus. Da, am fi putut să cumpărăm de la bișnițari, doar că noi aveam 200 de lei toți banii, iar biletele se vindeau cu de la 700 în sus. No joke, pe drumul catre stadion am asistat la o grămadă de “tranzacții” de genul.

Și totuși, cumva trebuia să facem să intrăm la meci, doar nu bătusem atâta drum de pomană. Dar cum? Pentru că stadionul era înconjurat de trei rânduri de milițieni printre care puteai să treci doar cu biletul în mână, la vedere. Am făcut o încercare și chiar am reușit să trecem de primele două rânduri, dar la al treilea ni s-a înfundat și ne-au trimis înapoi.

După care, cineva a venit și-a spus c-a descoperit o gaură pe sub gardul de sârmă ghimpată care împrejmuia stadionul. Pentru că da, nu eram doar eu și Remus singurii fără bilet. Ne-am repezit spre locul cu pricina și, minune, gaura chiar exista, iar oamenii se târau pe pământul umed și rece ca să intre pe-acolo. Ceea ce am fi executat și noi, dacă nu apăreau milițenii cu câini exact când ne venise rândul să trecem. Am fugit.

Ne pierduserăm orice speranță să mai vedem meciul ăla. Ne gândeam că în cel mai rău caz rămânem pe undeva pe lângă stadion și ne dăm seama ce se întâmplă după cum urlă mulțimea din tribune. Total debusolați, ne pregăteam să ne dăm bătuți când, de undeva din zare au început sa se audă cântece și lumea se dădea la o parte. Venea galeria Craiovei și era pentru prima oară în viața mea când vedeam oameni vopsiți pe față alb-albastru, cu steaguri imense și tobe, cântând și aplaudând toți la fel, pe aceleași versuri și același ritm.

Ăsta a fost norocul nostru. Pentru că nici măcar milițienii din cordoanele din jurul stadionului nu îndrăzneau să oprească galeria Craiovei. Nu știu cum am reușit să ne strecurăm în mijlocul lor și nu știu nici cum de ne-au lăsat, cert este c-am trecut de dispozitivele de milițieni odată cu galeria Craiovei. Când ne-am văzut la intrarea în stadion nu ne venea să credem. De-acum mai trebuia doar să înceapă meciul.

Greșit. La fiecare poartă de acces în tribune stăteau câte un soldat și un milițian care verificau biletele. Nu le aveai, nu intrai. Practic, eram doar la un pas de fericire, dar era cel mai greu de făcut și de data asta chiar se părea că nu mai avem nicio șansă.

Doar că disperarea îți dă idei și curaj. I-am cerut lui Remus toți banii pe care-i avea la el, o sută de lei, i-am pus și eu pe-ai mei, tot o sută, i-am zis să stea chiar în spatele meu și-am pândit primul moment când e mai puțină lume la gura de acces. A durat ceva, aproape că începuse meciul când s-a mai liniștit treaba. L-am tras pe Remus după mine și ne-am înființat la poartă.

– Biletele la control, a zis soldatul.

La care eu am scos cele două hârtii cu Bălcescu pe ele și i le-am pus în mână.

– Ce-i asta, mă? Am zis biletele!

Milițianul s-a uitat lung la noi și la soldat, a pus mâna pe una dintre hârtiile albastre și-a cuvântat scurt:

– Lasă băieții să intre.

Nici îngerii n-ar fi putut să rostească niște vorbe care să ne fi bucurat mai mult. Am țâșnit amândoi pe poartă fără să ne mai uităm în spate și ne-am pierdut pe una dintre gradenele de la peluza porții unde urmau să atace oltenii în prima repriză.

Meciul a fost de poveste. Craiova a bătut Dinamo cu 1-0, reușind să facă un oraș întreg să chiuie pe străzi de bucurie. Mai mult, și noi am reușit să ne urcăm în trenul cu care ne-am întors la Vâlcea. Zic “am reușit” pentru că trenul era atât de plin încât lumea stătea atârnată și pe scări. Nu glumesc și nu înfloresc lucrurile nici cât negru sub unghie.

Partea mai puțin plăcută a fost că lui taică-meu îi sunase oarecum ciudat setea mea de învățătură, în deplasare, la Remus acasă. Știți, nu eram ceea ce s-ar putea numi un elev extraordinar de conștiincios, ba chiar dimpotrivă, aș spune. Well, după cum spuneam, nici taică-meu nu era venit chiar cu pluta pe Olt. A fost suficient să se uite în buzunarul meu de la geacă și-a găsit biletul de tren, dus, spre Craiova. Rezultatul? M-a pedepsit să nu mă uit la România – Danemarca, meciul calificării naționalei la Cupa Mondială din ’90. Dar nu mă mai interesa, avusesem parte de o experiență pe care o trăiești o singură dată în viață. Mai mult de atât, tot el a anulat pedeapsa, la pauză, când m-a văzut plimbându-mă ca un cățel plouat prin casă. 😀

Acest text a fost scris la provocarea celor de la VEKA România de a povesti ceva ce mi s-a întâmplat #odatainviata. Mi-a plăcut ideea și-am acceptat imediat. Ce legătură are textul meu cu VEKA? Păi ferestrele și ușile VEKA au o durabilitate de clasa A, estimată pentru urmatorii 50 de ani. Oamenii își cumpără casă sau și-o renovează după 30 de ani, deci pentru mulți dintre noi schimbatul ferestrelor este #odatainviata. Pentru că  efortul pe care îl implică schimbatul ferestrelor este mare, faptul că se întâmplă o singură dată este reconfortant.

În campania despre care vorbim, VEKA România invită oamenii să povestească despre ceva ce au făcut #odatainviata – o experiență ieșită din comun, puțin probabil să se repete. În perioada 18 iunie – 15 iulie, în fiecare săptămână un participant câștigă, la alegere, un premiu-experiență: un zbor cu balonul cu aer cald, o zi pe yacht, o experiență de caiac canoe în Delta Dunării, un weekend la castel. Tot ce ai de făcut este să intri pe pagina de Facebook VEKA România și să-ți povestești experiența unică într-un comentariu. Restul fac ei.

64 de păreri la “O dată în viață

  1. Mihai, io cred că ai vrut să treci clandestin granița. Și ne vinzi gogoși că meci, că Dinamo, că alea alea …

    Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 0

    • Ăăă… nu era graniță la Craiova. Deși de trecut am trecut una, aia spre Oletnia. 😛

    • Adica tu stateai in Valcea pe malul drept al Oltului, deci nu erai oltean, nu? 😛

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

    • Șșș… 😛

    • Mbun, de fapt am gresit eu, corect ar fi fost sa spun pe malul stang, ca pana si Oltul curge la vale 🙂 Dar chiar din text m-a surprins (ma surprinse?): “OLTENII luau treaba asta cu meciurile cât se poate de în serios” :))))))

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  2. Vai, ai dat șpagă să intri la meci? Ntz, ntz, ntz. Bine, hai, o dată-n viață se acceptă. 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 1

    • Cred c-a fost și prima șpagă din viața mea. 😀

    • Șpagă? Ce e aia ? Oare nu a fost o donație pentru o cauză nobilă ?

      Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 1

    • Sigur, de ce nu? Sau poate a fost o manieră diferită, cultural vorbind, de a mulțumi in avans forțelor de ordine pentru o experiență minunată. 😊

      Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 0

    • Și Partidului. 😉

    • Firește, doar a fost o experiență multilateral dezvoltată. 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 0

  3. Craiova-Dinamo 1-0, gol marcat de Ciurea…meci cu scandal ca nea Mircea nu accepta sa piarda, indiferent de mijloace!
    Apoi in decembrie, chiar inainte de Revolutie au castigat oltenii si in Ghencea ca sa nu se supere nimeni.
    Erau vremurile in care Steaua si Dinamo castigau absolut toate meciurile si campionatul se decidea in meciurile directe sau la golaveraj!

    Ce vremuri!

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 1

    • Exact. Ciurea, în minutul 35. 😀

    • Prima? Păi aștept cu nerăbdare să ne povestești de următoarele.

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  4. Când am citit titlul am crezut că ne povestești despre experiența ta ca mire – nuntă, emoții, lacrimi, alea-alea.

    Hai, că meciurile sunt mult mai dese decât ocaziile de a fi ”ginerică” 😂

    Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 2

  5. Si ai cantat ….oltenia ,eterna terra nova…..Se pare ca mergeau totusi bine trenurile pe atunci ca a durat ceva ,meci plus drum dus, intors ….cine naiba invata chiar atat de mult ,fie el si remus…una peste alta, faina rau ,povestea.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 1

    • Remus stătea la Ionești, o comună de lângă Vâlcea. Deci aveam justificare.

  6. …..acum era momentul bun să ne povestească Vera cum a fost aseară la concert….la primul ei concert!…
    Eu am pățit exact cum ai povestit tu, doar că nu era un meci de fotbal ci un concert Cenaclul Flacăra. Aceleași emoții, aceeași nerăbdare, aceeași încordare când s-au auzit primele acorduri….. Dar, spre deosebire de tine, eu nu am reușit să intru.
    Soră-mii i-a cumpărat un prieten bilet în ultimul moment. Am plâns toată seara aia de ciudă. Mi se părea atât de nedrept că mie nici nu-mi dădeau ai mei voie să merg, nici vorbă de bani de bilet…iar soră-mii nici măcar nu-i plăcea Cenaclul Flacăra!
    A fost “o dată-n viață”. Că apoi mi-am făcut singură experiențele frumoase

    Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 2

    • Soră-tii nici nu-i plăcea și nu ți-a dat ție biletul? Well…

    • @MV, soră-mii îi plăcea tipul care a cumpărat biletul.

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 1

    • exact asa, tot la Cenaclu am intrat si noi.
      stateam ca niste curci plouate, eu si colega de banca, pe la usa din spate a Salii Sporturilor si ne rugam de paznici sa ne lase si pe noi sa intram…nici vorba! in spatele nostru mai era un puhoi de oameni.
      si-apare Paunescu, asa, din senin, si ne baga pe noi si pe inca vreo zece amarati!

      Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 1

    • @Anouk
      Sunt încă în transă. Aseară n-am fost om, am fost un strop de energie într-o ploaie de viaţă şi lumină. Cred că a fost prima oară în viaţa mea când n-am avut control asupra a ce fac, am cântat şi dansat, am urlat şi am suspinat, am râs, am plâns, am râs şi plâns în acelaşi timp… n-am ştiut de mine. Şi bucuria a fost cu atât mai mare simţind că toţi suntem la unison. Am toată admiraţia şi tot respectul pentru cei de jos, de pe gazon, care au fost magnifici, au fost momente când m-au amuţit cu dedicarea şi forţa lor. A fost perfect. Ed… Ed a fost perfect!!!

      P.S. @A. şi @Mihai, MULŢUMESC!

      Comentariu beton! Thumb up 38 Thumb down 4

    • Mie nu ai pentru ce. @A primește toate creditele.

    • oOoOOo Vera, mi-a fost dor de prezența ta pe blog😜
      Și de Paco îmi e dor. Vouă, nu …?

      Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 1

    • @Vera, in sfarsit …da, si de Paco imi e dor dar si de altii 🙂…

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 1

  7. Șpaga, mama rezolvărilor..

    Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  8. Craiova isi merita din plin renumele de campioana unei mari iubiri. Ma bucur sa aflu ca sustinem aceeasi echipa 🙂

    Îţi place sau nu: Thumb up 5 Thumb down 0

    • Ăăă, eu sunt cu defuncta Steaua, dar meciul ăla nu aveam voie să-l ratez și nici n-aveam cum să nu mă bucur c-a luat Dinamo bătaie.

  9. Frumoasa intamplarea. Imi place ca ati ramas totusi cu 100 de lei, dupa atentia data la militieni :).

    Îţi place sau nu: Thumb up 6 Thumb down 0

    • Ce te face să crezi asta? Milițianul a luat una dintre hârtii, cealaltă a rămas la soldat. 😀

  10. #odatainviata mi s-a întâmplat la Râmnicu Vâlcea 😁. Le-am spus părinților că merg la munte cu colegii de grupă (anul domnului 1986). Dar eu m-am dus la Râmnicu Vâlcea unde făcea armata iubitul meu de atunci. M-am cazat la hotelul din oraș, cred că singurul, și m-am dus la el la unitate. Și pentru că era ziua de naștere a șefului de garnizoană, iubitul meu a obținut o permisie de 8 ore. Marfă! Hai la hotel! El era in haine militare😁. Dar ce să vezi? La hotel paranghelia șefului!!! Fuck! Eu îl țin de vorbă pe recepționer, al meu vine și el și-i spune tipului că a venit la șefu’ să-i aducă ochelarii. Eu continui să-l vrăjesc pe om, în timp ce al meu o tulește în cameră 😁. Faza e că nu a respectat cele 8 ore de permisie și a întârziat. Drept pedeapsă a fost tuns zero.

    Comentariu beton! Thumb up 31 Thumb down 1

    • Era în centru hotelul?

    • în 4 ani cât am învățat în șerpăria numită academia de poliție n’a venit nicio fată să mă vadă și să mă invite la hotel 😥

      Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 6

    • @Toni, cred că ți-a scăpat un amănunt, @Adina nu se ducea să vadă un băiat de pe stradă, era iubitul ei de atunci. Întrebarea este, tu aveai iubită? Că dacă n-aveai, cine voiai să vină să te vadă și să te invite la hotel?

    • Mihai, cred că da… știu că era destul de mare…sau așa mi se părea…cu o recepție destul de generoasă și cu restaurant…faza e că eu nu știam sau uitasem, mama avea o rudă pe acolo… și aia m-a văzut și m-a pârât 😁

      Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 2

    • Dap, era vestitul hotel Alutus, creme de la creme în materie de turism vâlcean. :))))

    • Hidden due to lowcomment rating. Click here to see.

      Lumea zice că aberezi. Thumb up 5 Thumb down 14

    • Cum mergi de la Argeș spre Vidraru este la un moment dat un obiectiv păzit de soldați. Prima oară când am trecut pe-acolo, un amic din grupul cu care eram, a oprit mașina și i-a oferit unuia dintre ei câteva țigări. Soldatul le-a luat, a mulțumit, amicul ne-a zis că e un fel de tradiție din familie să facă treaba asta, preluată de la tatăl lui, tot din zona asta a ridicării moralului unor tineri care stăteau mai mult singuri, țintuiți într-un singur loc cât e ziulica de lungă. Peste ani, trecând cu soțul pe-acolo, am repetat gestul întocmai. Toni, așa e, pentru moralul trupelor sunt bune și fetele uneori. 😉

      Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 2

    • @anduța aveam colegi în academie care aveau tratament preferențial, erau piloși piloși
      până și ei dacă voiau să facă sex trebuiau să plece la fetele de la ei de acasă din provincie

      ps: aveam vreo câțiva colegi care se duceau la țiganii din basarab și făceau sex cu prostituate țigănci, în case dărăpănate, fără apă curentă, cu peștii care stăteau la ușă, câte 2 sau 3 studenți în aceeași cameră, se uitau unii la alții în timp ce făceau sex, comentau cât de mare sau mică o aveau, dacă era tare, dacă actu sexual dura mult și dura mult că înainte să plece se masturbau bine în academie 🤣 și când ajungeau seara tot dormitoru îi aștepta cu sufletu la gură să își povestească pățaniile

      mie nu îmi venea să cred că eram coleg cu distrușii ăia, toată experiența din academia de poliție în general mi s’a părut suprarealistă 😮

      cred că ajunge pentru acum, over & out!

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 4

  11. în anii ’80 mă duceam la bucurești la exerciții la ochi, că aveam strabism ușor care nu putea fi operat
    o dată mă duceam cu tata, o dată cu mama, munceau ore suplimentare ca să își ia liber câte 1-2 săptămâni să mă ducă la exerciții

    când mă duceam cu tata mergeam la zoo, muzee și pe templu fotbalului rromânesc GHENCEA unde am văzut la lucru atât steaua, cât și naționala rromâniei

    în fine, vreau să spun că am fost în tribune la acel epocal ROMÂNIA – DANEMARCA, era un soare cu dinți și locuri libere o grămadă, e primu meu meci de fotbal pe care mi’l amintesc 🤗

    Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 2

    • Pot să zic doar că te invidiez pentru meciul ăla.

    • meritu e al lu tata, el mi’a băgat microbu 😉
      de asta mă uit acum la meciuri de fotbal și țin cu fcsb, deși îl detest pe fariseu de cioban

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 5

  12. O singură dată în viață am avut o experiență fotbalistică și m-am uitat la un meci mai mult de 10 minute. Eram prin liceu, la Voineasa, cu familia mea și cu cea a celor două verișoare cu care am copilărit. De plictiseală, ne trezim toate trei urmărind un meci-antrenament al unei echipe de juniori aflată acolo în cantonament. Mie mi-a plăcut de-un băiat de etnie romă (zic asta pentru că era negruț bine, plus că avea și niște trăsături specifice ce m-au făcut să am o astfel de apreciere), care în ciuda șicanelor și mișto-urilor evidente ale celorlalți (nefondate, că era printre cei mai prezenți și dinamici de pe teren), își vedea de joc cu maximă implicare și seriozitate. Și mi-a mai atras atenția un alt băiat, roșcovan, frumușel și cu alură de șmecheraș, care, în puls față de restul băieților, îi tot zicea negruțului ”cioară”. La final de antrenament, nu mai știu cum, dar ajungem să stăm de vorbă cu șmecherașul și încă vreo câțiva colegi de-ai lui. După câteva fraze verișoarele își pierd interesul pentru conversație și, înainte să ne retragem, îl mai întreb doar cum îl cheamă. ”Dami”, zice zâmbind, ”de la Damian”. Îi zic, tot zâmbind, că i se potrivește foarte bine, dar gândindu-mă la ”dummy”. Urât din partea mea, știu, dar mă cam enervase comportamentul lui față de coechipier. Acum sunt curioasă ce-or fi devenit, și negruțul și Dami.

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 2

    • Io sunt curios ce naiba era de făcut la Voineasa?

    • Cred că mai nimic, în afară de odihnă și respirat aer curat. În afară de antrenamentele astea fotbalistice, eu mai țin minte doar niște trasee turistice ușoare.

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

  13. Am fost un copil pentru care “nu se poate” sau “nu ai voie” declanșau adevărate focuri de artificii la mansardă, urmate de valul ăla plăcut de adrenalină și de elaborarea unui plan minuțios de execuție. Cum de nu au sesizat ai mei treaba asta niciodată și au tot insistat cu nu-urile (mai ales că “Cireșarii” erau franjuri de mult), n-am reușit să pricep niciodată.
    Printre multele pasiuni – bizare, spuneau unii – aveam și unele mai pământene. Sporturile, de pildă, îmi provocau mereu o stare de bine, drept pentru care mergeam foarte des pe stadion. Îmi plăcea atmosfera de acolo mai mult decât competiția în sine și mi-a venit în cap o-ntrebare care s-a înțepenit acolo: cum o fi acolo, pe teren, care o fi senzația? Și mi-am zis că, măcar o dată în viață, trebuie să încerc.

    M-am dus la clubul sportiv și m-am apucat serios de antrenamente. Pe ascuns, că n-aveam voie să mă ocup de “prostii”. De câte ori aduceam subiectul în discuție mi se punea “Gazeta Matematică” sub nas și eram trimisă în cameră. Fugeam de acasă sub diverse pretexte, de la “mă duc pe maidan cu copiii, să adunăm gâze pentru insectar” până la “merg la Alina să terminăm de scris comentariul”.
    În fine, după doi ani de chin, a venit momentul în care m-am calificat pentru o competiție mai serioasă. Înainte de start aproape am leșinat de emoție, îmi vâjâia capul și se-nmuiaseră genunchii. Nasol rău pentru cineva care trebuie să alerge și mai vrea să și câștige. Am reușit, mi-am revenit, am câștigat. Dar, cum karma nu iartă, după ce am ajuns la finish m-am împiedicat și m-am întins pe zgura de pe pistă cât eram de lungă. Da, am fost aplaudată pentru ambele performanțe. Pe stadion, că mama mi-a aplaudat două după ceafă când a aflat și m-a premiat cu două săptămâni de stat în casă. 😜

    Comentariu beton! Thumb up 30 Thumb down 1

    • Întrebarea este: cum a aflat?

    • N-ai si poze? Nu cu alergatul, intinsa pe jos vreau…

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 2

    • @Vasilescule, a fost cadru didactic. Presupun că nu e nevoie de alte explicații. 😂

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 1

    • @didina, ah, păi zi așa. A aflat până să ajungi acasă. 😀

    • @Marius M, n-am, îmi pare rău. Treaba asta se întâmpla pe vremea când aparatele foto erau cu film. 😛

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 1

    • @Vasilescule, ăv cors, afla de fiecare dată. Dar asta cred că a fost singura chestie de care nu m-am împiedicat vreodată.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 1

    • @didina, n-ai idee ce idee de articol mi-ai dat. Abia aștept să-l scriu. 😀

    • @Vasilescule, cu plăcere. 😛

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 1

    • @didina, ăăă… mulțumesc. 😀

  14. In 1983 stadionul 23 August actualmente Lia Manoliu.

    Meci Dinamo-Hamburg SV sferturi de finala Cupa Campionilor.

    Tata nu era nici microbist si era usor impotriva sportului practicat de golani.

    Asa ca profitand de mama complice dar tot fara bilet am purces la stadion imbracat regulamentar “alb – rush (nemernicul de la Liferpool care ne-a infrant visul”

    De primul “inel” am trecut relativ usor, am intrat in curtea spitalului care se invecineaza stadionul si am sarit gardul intr-un loc mai izolat.

    Intre primul si al doilea inel invalmasala mare, m-am pierdut de gasca si tragedie mare intrarile in stadion de pe al doilea inel erau flancate de cate 30 de (colegi ai lui Tony) caralii care toti urlau “biletul la vedere”!!

    Daca rezultatul era negativ il tabarau pe “sarac” cu pulanele si de acolo direct la duba cu el.

    Lipsit de optiuni eram in pragul sa fug acasa sa vad meciul macar la TV.

    Am luat-o agale roata prin multime pana m-am lovit de cordonul care separa accesul spre tribuna oficiala (strada Maior Coravu).

    Militieni pe doua randuri si printr-o “gaura” din aceste randuri ce vad?

    Am recunoscut masina de servici a lui “al batran” parcata in parcarea oficiala.
    A, nu era el vre-un oficial, era doar soferul primarului, dar era acolo dincolo de gorile.

    In zece secunde am fugit atat de tare cu ceva fenta stanga si douazeci de gorile dupa mine care nu m-au prins decat cand ma izbeam de masina.

    Al batran dormea.E greu de crezut la un asa meci el sa stea in masina si sa doarma.S-a trezit buimac de harmalaia din jurul masinii dar exact l-a timp inainte sa fiu real bumbacit si luat pe sus de sticleti.

    Am apucat sa aud “Lasati-l tovarasu’ ca e cu mine” si apoi in cateva secunde “Ce Dumnezeul matii de golan cauti aici, ca te omor cu bataia ?”

    Nu mi-am luat bataie nici acolo si nici dupa meci acasa ca a sarit mama si mi-a luat apararea.

    Dupa meci m-a intrebat: “cum a fost meciul ?”

    Eu zic “cam trist la tribuna oficiala fara seminte si injuraturi, oamenii astia sunt cam incordati nu stiu sa se bucure de meci”

    scuze daca textul a fost prea lung

    Comentariu beton! Thumb up 28 Thumb down 1

    • Frumooos!

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 1

    • Ei, hai, nu e prea lung deloc, puteai umple liniștit și rândurile alea goale.

      Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 0

    • @Anduța da’ ce te bagi tu în punga omului ?

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

    • PS : Dinamo a batut-o atunci cu 3-0 pe castigatoarea din anul precedent a Cupei Campionilor.Si s-a calificat in semifinale dupa un retur de vis.

      A fost ca si cum acum ar elimina Barcelona din competitie.

      Pe vremea aia toate casele aveau ferestre cu rame de lemn, geam simplu si program TV de doua ore.

      Ferestrele s-au schimbat mult de atunci dar pasiunea pentru fotbal si sport in general a ramas la fel.

      Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 0

    • Habare, pentru că așa vreau eu. Și pentru că pot 😛

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 0

  15. Mult succes !!!!

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

Sus

Leave a Reply to sorin aurolacul Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.