Gata și cu vacanța din Normandia. O să vă las câteva chestii, pe scurt, că poate mai vrea cineva să meargă sau aveți nevoie de idei.

Partea bună la Normandia este că nu e așa departe de Paris. Așa c-am zburat frumușel pe Charles de Gaulle, de unde am închiriat mașină și 180 de kilometri mai târziu eram la Cabourg. Cu Cabourg ăsta e o poveste simplă. După ce-am căutat hoteluri peste hoteluri și nu mă puteam hotărî ce să aleg, m-am gândit cum ar fi să stăm undeva la țară. Până la urmă s-a dovedit cea mai bună alegere pe care o puteam face: un hotel-chalet într-o localitate căreia ăia îi zic „comună” și unde io mă asteptam să găsesc un sat mai răsărit. Well, dacă aia e comună, îi invit pe domnii francezi să vină să vadă Pașcaniul sau Bârladul, de exemplu, poate se mai gândesc.

Hai să vă spun pe scurt care-s avantajale și dezavantajele închiriatului de mașină. La avantaje e clar: mobilitatea. Nu depinzi de orare de trenuri sau autocare și nu stai să-ți gândești traseele dinainte. Te urci la volan și faci exact ce ai chef în ziua respectivă, plus că te oprești unde vrei și faci ce vrea mușchiulețul tău de turist entuziast. Unde mai pui că la întoarcerea spre Paris, am setat un traseu care evita autostrăzile și-am mai văzut așa o bucată de Franță (slavă tatălui tâmplarului pentru că ne-a dat nouă waze-ul cel de toate zilele).

Dezavantajele sunt două mari și late. Primul și cel mai important: e jale cu locurile de parcare în toată Franța. Bine, dacă te duci sa vezi un orăsel ca Barfleur, care nu e destinație turistică, mai ai o șansă să poți parca undeva. Dar, în rest, deși parcările sunt scumpe ca dracu’, nu găsești locuri pe nicăieri. La Étretat am dat ture aproape patrușcinci de minute prin oraș până să am unde lăsa mașina. Bine, dacă ești cocalar sau aspiri spre acest titlu nobil, poți s-o parchezi pe locurile pentru persoane cu dizabilități, că alea sunt destule și sunt libere întotdeauna. Doar că, la întoarcere, în nouă cazuri din zece vei găsi și o preafrumoasă amendă în parbriz.

Al doilea sunt costurile. Autostrăzi, locuri de parcare, benzină, totul se plătește și este evident că vei ieși la alte costuri decăt dacă te miști cu trenul. În fine, măcar oamenii ăia îți dau ceva înapoi pentru toți banii pe care-i lași acolo: au o infrastructură atât de bine pusă la punct, că ți se face ciudă și nu poți decât să gândești că noi nu vom avea asta niciodată. Cel puțin nu în timpul vieții noastre.

Dar cel mai mare si mai mare dezavantaj este să ai în dreapta un radar uman care ține să-ți reamintească din cinci in cinci minute:

– Vezi că e limită de 110 și tu mergi cu 130.

La care tu nu poți decât să te uiți cu jind spre câte unul care trece în trombă pe lângă tine și să întrebi nevinovat arâtând spre el:

– Da’ ăsta cum de poate să meargă tare?

Și să primești răspunsul dezarmant:

– Ăla e un descrierat și-un inconștient, tu mergi cu viteza legală.

Mno, cum ziceam, avantaje și dezavantaje.

Acu’ mai luați niște poze și gata pentru azi, că-s în semi-depresie.

P.S. Mă gândeam să vă scriu toate orașele/comunele pe unde am fost și ce-am mai văzut pe-acolo, dar am zis să nu vă plictisesc mai mult de cât o fac deja. Dacă aveți chef să știți ce și cum, ziceți și mai scriu mâine un text.

[Best_Wordpress_Gallery id=”49″ gal_title=”Normandia 2″]