10,111 cititori

Pe vremea mea

În weekend am fost din nou la piață. Ocazie cu care mi-am dat seama că ăsta e unul dintre lucrurile care mă relaxează cel mai mult. Vorbesc serios, azi, când toate lucrurile se fac pe repede înainte, când cumpărături înseamnă că totul trebuie să fie la un click, cel mult două, distanță, sau să umpli cu vârf cărucioare în super-market aruncând în ele de-a valma produse de care ai sau n-ai nevoie, mi se pare incredibil de zen să te poți duce să-ți alegi brânza, să guști din cârnați sau să ți se spună “luați o roșie și mușcați din ea ca să vă convingeți”.

Revenind, că nu despre asta voiam să povestesc azi, ci că am mers pe jos (dacă aș merge cu mașina simt că s-ar pierde măcar jumatate din farmec) și pe drum am trecut pe lângă o grămadă de vișini, meri, pruni, corcoduși și vreo doi caiși. Toți erau aproape copți și le atârnau, la propriu, crengile de la câte fructe aveau. Sub corcoduși, cel puțin, era covor de fructe coapte căzute, storcite și lipicioase, de nici n-aveai pe unde să calci.

Și mă gândeam că pe vremea copilăriei mele niciun pom nu apuca să-și vadă fructele coapte. Poate cireșele sau vișinele mai reușeau să dea în pârg (nu de alta, dar verzi chiar nu se puteau mânca), în rest tot ce era pom fructifer sfârșea devastat cu mult înainte să înceapă măcar să se coloreze fructele. Meri, peri, caiși, corcoduși, pruni, din secunda în care fructele prindeau un contur cât de cât mâncabil se termina șmecheria. Despre căpșuni, zmeură sau mure, nici nu mai are rost să vorbim, până la o vârstă nici n-am știut cum arată coapte.

Mno, ce voiam să întreb, ați mai văzut voi copil sa se urce într-un pom azi? Nici măcar nu le trece prin cap c-ar putea sa facă una ca asta. În primul rând pentru că în zilele noastre copiii culeg fructele de pe raft din hyper-market și mulți dintre ei cu greu ar recunoaște un măr, în pom, sau o căpșună pe câmp.

Și în al doilea rând pentru că și-ar putea, doamne ferește, murdări hainele sau poate chiar să-și rupă tricoul ăla scump, sau, să ne apere măicuța domnului de blasfemia pe care urmează s-o spun, s-ar putea zgâria pe vreo mânuță sau vreun picioruș. Adică zgârietură din aia din care curge sânge, asta fiind o chestie capabilă să provoace preinfarct oricărei mămici adeptă de parenting d-ăla modern.

Nfine, ce voiam de fapt să spun este că probabil am devenit mult prea protectori cu copiii noștri. Am citit pe undeva (nu mai știu unde) despre o mamă care nu-și scoate copiii din casă fără căști. Știți, să nu se accidenteze cumva. Și nu, nu-i scoate cu bicicletele, doar îi scoate. Am avut un coleg care n-o lăsa pe fie-sa nici macar să se apropie de bucătărie. No joke! Copilului îi era interzis să intre chiar dacă avea nevoie doar un pahar cu apă sau ceva. Și nu, motivația nu era că voia s-o crească în spiritul feminismului modern, gen să nu știe fie-sa nici să-și facă două ochiuri, motivația era că voia s-o ferească de accidente. Că doar în bucătărie se pot întâmpla o grămadă de accidente, ce naiba. Well, cam câte fructe credeți c-au mâncat direct din pom fetița fostului meu coleg sau copiii purtători de căști? Exact.

Nu știu ce părere aveți voi despre subiectul ăsta, tot ce pot să vă spun este că nu era zi să nu mă întorc acasă fără măcar o zgârietură și nu țin minte să-i fi văzut pe ai mei prea panicați. Iar zgârieturile, credeți-mă, nu erau de la cocoțat în copaci, numai fraierii se zgâriau de la activități din astea obișnuite. Zgârieturile sau juliturile erau de la chestii care ar băga direct în mormânt mămicile despre care ziceam mai sus. Am și acum în degetul mic de la mâna stângă o bucățică de metal ramasă de la funicular.

Ah, nu știți ce era funicularul? Descoperisem pe un deal de la marginea orașului un funicular părăsit. Mai existau doar stâlpii de susținere și sârma aia împletită dintre ei. Ei, de sârma aia ne agățam noi cu ajutorul unor bare de fier îndoite și ne dădeam din vârful dealului până jos la bază. Doar că, la oprire, dacă nu erai atent, te loveai cam tare cu mâinile în stâlpul de sustinere. Eu n-am fost.

Iar ăsta e un exemplu minor, pentru că nu exista zi în care să nu descoperim alte drăcii de făcut. Să vă mai spun că absolut toți mergeam să înotăm în Olt sau că vara plecam de acasă dimineața și ne mai întorceam noaptea târziu, fără ca ai noștri să aibă cea mai vagă idee pe unde umblăm și ce facem? Știți, pe vremea aia telefoanele mobile nu se inventaseră nici măcar în filme.

Dar știți ce mi se pare cel mai trist? Că dacă eu îmi mai amintesc și acum faza primului gol pe care l-am dat direct din corner sau cum am reușit să scoatem un bloc întreg în stradă cu o singură fumigenă făcută dintr-o minge de ping-pong, copiii ăștia își vor aminti cât de tare a fost ziua aia când le-a cumparat tati Fortnite și-au stat să se joace până dimineață. Singuri. Doar ei și tableta.

Și totuși, când ați văzut ultima oară un copil cățărat într-un copac?

96 de păreri la “Pe vremea mea

  1. Acu’ două zile. Pe mine. Că eu sunt și acum copil când vine vorba de cățărat în copaci după fructe.

    Comentariu beton! Thumb up 42 Thumb down 1

    • Bine, în afară de tine. 😛

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 2

    • Mno, si eu, om la 43 de ani, m-am urcat in cires acum o saptamana! Cred ca nu ma mai urcasem cam de vreo 25 de ani!

      Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 2

    • Am vazut sambata o trupa intreaga intr-un copac, erau vreo 7-8, m-am temut chiar ca o sa-i vad cazand in ploaie, precum matele. Ciudat e ca nu am amintiri din copilarie cu copii care se catara in copaci. Am amintiri cu mine julindu-mi cateodata mainile si picioarele, dar in toate sunt singur, fara prietenii de la bloc. Cu aia parca nici nu am facut nimic altceva decat sa surubaresc la bicicleta, sa trag cu cornete si sa joc tenis cu piciorul. Si imi aduc aminte ca ciresele din copacii de pe langa bloc se uscau in copac. Iti trebuia tehnica impecabila sa urci pe tulpina lor groasa cu coaja lucioasa 5-6 m pana la prima creanga, pentru ca cele de la baza erau taiate cu grija de administratorii blocurilor. Am amintiri de la tara cu copii in copaci, dar la tara exista mereu o scara la indemana, nici acolo nu prea se catara lumea. Am chiar vaga senzatie ca copii de azi ar fi mai capabili sa se catere decat eram noi. Daca nu o fac e doar pentru ca nu au timp sau pentru ca isi pierd abilitatile in timp. Noi nu aveam locurile astea de joaca cu toate chestiile alea sofisticate de catarat unde sa exersam.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 11 Thumb down 8

  2. Trebuie spus ca fructele alea erau mai bune daca erau in curtea vecinului , ursuz si posesor de caine agresiv. Asta facea experienta cu mult mai autentica , chiar daca era un amarat de corcodus la bunica la tara. Vezi tu, din toate aveau bunicii numai corcoduse nu ,iar singurul corcodus era in alta curte. Asa ca pentru noi ( eu si alti pusti ca mine) alea erau cele mai bune fructe si numai pentru efortul necesar de a le lua de acolo.

    Comentariu beton! Thumb up 75 Thumb down 1

    • Exaaaaact.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 2

    • Corect! La vecini și strugurii erau mai dulci și florile mai faine și cireșele mai coapte și nucii aveau crengi mai bune să urci până sus și să nu mai știi cum să cobori…

      Comentariu beton! Thumb up 23 Thumb down 1

    • …si cuiele batute in varful tambrelor din gard mai ascutite, ca sa te julesti mai bine, sa-ti rupi pantalonii mai cu sarg sau sa nu scape de focul lor nicio minge de-aia de 13lei!

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

  3. Am fost in weekend la o cursă de biciclete, prin pădure. M-am urcat în copac să îi pozez mai bine. N-am căzut…eu (ei da, că era panta abruptă…eu le-am zis!), dar nici vișine nu am mâncat din copac…că era un frasin.

    Copiii din ziua de azi nu se mai suie în copac pentru că sunt grași.

    Comentariu beton! Thumb up 54 Thumb down 2

  4. Ca să răspund punctual : anul trecut.
    Erau o gașcă de vreo 5 flăcăi de 10-14 ani ce devastau unul dintre cireșii plini de rod. Au dat alarma : Vineee și au aplicat evacuarea de urgență care încotro a apucat. Unul, mai pișicher așea, zbiară: Stați, băi ! Îl știu pe unchieșu’ (aici m-am simțit nasol), e de treabă și nu ne face nimic.
    Și uite așa, după o mică negociere ce a implicat 10 lei și câteva țigări, am avut cele mai faine și rapid culese cireșe din propriul cireș 😊
    Ps. Firește că le-am ținut o mică pledoarie despre cum fumatul e nociv și bla bla. Toți cu țigarile aprinse ca niște doctori … în cireșe, ce eram.

    Comentariu beton! Thumb up 46 Thumb down 3

    • Asta se întâmpla în oraș sau undeva la țară? C-am uitat să specific, vorbesc despre copiii din orașe.

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 1

    • Undeva la țară lângă București(30′). Toți erau “capitaliști” eliberați la bunici. Pe unii dintre ei i-am mai luat și “la ocazie” până la scăldat. La vreo 2 le cunosc și părinții.

      Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 2

  5. Tocmai de aceea m-am mutat la sat, la 3 km de oraş, fata mea nu ştia să alerge, nu avea spaţiu unde să fie copil, avea doar spaţiul virtual al computerului, SIMS. A învăţat să alerge, să arunce cu piatra şi să stea prin copaci. Acum e mare, nu prea mare, dar se simte în atitudine că e un om liber.

    Comentariu beton! Thumb up 22 Thumb down 1

    • Și nu-s probleme cu ajunsul fetei la școală?

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

  6. Eu daca ma loveam, mai luam si bataie ca nu am fost atent :))

    Unde lucrez, langa mine sunt 5 visini. Asa de nesimtit sunt de imi iau si punga la pauza cu mine:))

    Comentariu beton! Thumb up 29 Thumb down 1

    • Te urci în ei? 😀

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

    • Or fi niste visini mai vartosi.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 2

    • Ei sunt josi, eu sunt mare. Ma intind numa’

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 1

  7. Ei hai, încet încet intri pe drumul cel bun, azi o piață mâine o piață, dacă ai nevoie de o rețetă de zacuscă, să mă anunți.

    Comentariu beton! Thumb up 28 Thumb down 1

    • Cu ghebe.

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

    • când vei găsi ghebe într-o piață din bucurești, spune-mi și mie, te rog.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

  8. Am vazut acum citeva zile un copil “catarat” intr-un copac. “Catarat”, vorba vine, era mai mult impins de un bunic din asta nostalgic care probabil vroia neaparat sa-i arate “micutului”, care era cit el de greu, cum se distra el pe vremuri.
    Toata chestia s-a terminat cu sosirea agitata a “mamicii moderne” care l-a facut arsice pe bunicul inconstient ca a vrut sa-i omoare copilul.
    Si nici macar nu era vorba de un corcodus. Era un pom oarecare, fara nici un fel de fructe…

    Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 2

    • Probabil vroia sa ii arate ca uite, asta nu e 3d, e ceva real, chiar te poti urca in el…

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 1

  9. Și cu mersul la piscină… dacă ia vreo ciuperca. Mai bine un copil obez, anxios și necoordonat.
    Cățeii, inamicul public numărul unu…chiar dacă e un Yorkie. Nu contează că în barba lui taica-su mișună mai mulți microbi…

    Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 3

    • Barba se spală ca părul de pe cap. Care e problema? Așa și eu sunt plină de microbi pentru că am părul lung, sau cum?

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 14 Thumb down 10

    • nu pe fata nu?

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 1

    • Lung pe spate, scurt pe față, breton gen Cleopatra.

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 1

    • Mona, da’ piramidă ai ? Nu d’aia nazală 😋, știi tu … gen .. gen, gen.
      Ps. Încă înjur ca să nu uit precum Elena P.

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 2

    • Ah, @Mona, nuuuuu, nu poți spune una ca asta, barba e câh. 😂😂😂 Cetățenii care ți-au dat cu roșu sper că-s d-ăia de-și spală șlapii zilnic și dezinfectează mobilul, tastatura și telecomanda de minim 3 ori pe zi, să nu fie ipocriți.

      Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 1

  10. Well, noi avem deja un obicei ca in fiecare an sa mergem in parc la papat corcoduse si dude, avem locurile noastre, ferite de aglomeratie unde stam, ne cocotam si papam, tocmai pt ca cei mici sa nu uite ca fructele cresc in copac nu la Mega :)).
    Iar in vacanta de la munte, cautam intr un loc fain unde poti papa mere din pom si ajutam localnicii sa adune prune sau plimbat cu caruta.
    Sa nu uitam ca …”vesnicia s a nascut la sat.”

    Comentariu beton! Thumb up 23 Thumb down 1

  11. eu zic ca….doar copiii de “fite”nu se urca in copac,aia care mananca de la Mc ,merg cu taxi-ul la “sala”ca e prea departe si sunt dati din 2 in 2 ore cu SPF ca na…nici soarele nu mai e ce-a fost.N-am nimic nici cu familiile astea doar ca se scolesc prea mult pe google si uita ca nu se pricep chiar la toate.In rest,ce sa zic…copiii din jurul meu si azi se urca in copaci ,chiar daca n-au ce manca de-acolo,se joaca de-a hotii si vardistii ,isi taie singuri painea si chiar o mananca goala !!!! De fructele si legumele din hipermarket…aici iar e o alta discutie…adica acolo unde scrie tara de provenienta Romania,nu prea am obiectii pt ca am o gramada(nu glumesc ! ) de cunostinte care isi dau productiile la Kaufland sau alte…doar pt ca nu au gasit alta piata de desfacere-adica nu gasesti zilieri care sa stea in piata pt 100 lei/zi si decat sa dai pe degeaba la tigani (pardon) ,mai bine faci contract cu hipermarketu  

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 1

  12. Ah! Am atâtea amintiri cu ochii beliți ai tatei când se întoarcea aceasă dimineața, după tura de noapte, și mă găsea bandajată la cap, genunchi sau palme. Pfff!

    Am ieșit zilele trecute cu o prietenă și cu copiii. Am mai luat cu noi un băiețel. Prieten cu copiii noștri. Al meu cu al ei alergau ca disperații, ăsta mic nimic. Stătea în gura noastră. Acum tre’ să știți că eu când mă văd cu fata asta, nu avem tocmai discuții ortodoxe. După un timp în care am tot înlocuit cuvintele cu conotații sexuale cu alte cuvinte de nici noi nu mai înțelegeam ce vrem să spunem, exasperată îi zic copilului: du-te și tu și aleargă! Joacă-te! Fă ceva, numa’ du-te de aici că o să uit să înjur.
    Ăsta micu’?!..
    – Și dacă mă lovesc?!

    Să-ți bagi picioarele, nu alta.

    Comentariu beton! Thumb up 49 Thumb down 1

    • “Fă ceva, numa’ du-te de aici că o să uit să înjur.” M-am apucat de înjurat râzând. Exercițiu!!!
      Aulioo, ginkgo biloba scrie pe rețeta ta. Pentru un curs intensiv de înjurături recomand protestul taximeveselilor din capitală 😜

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 2

    • @habare, n-am nevoie de niciun curs. :))

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 2

  13. Exact la faze din astea mă gandeam ieri, când mi-am urcat copila într-un corcoduș, să ia cateva fructe verzi. M-am surprins că o țin cu amândouă mâinile să nu se dezechilibreze (era cam la 1,5 metri înălțime). Și da, de cate ori văd pomi, pe stradă sau in parcuri, cu fructele coapte, fix la asta mă gândesc – unde-s copiii?

    Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 2

  14. Am văzut ieri…pe al meu. 😂😂😂

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 1

  15. In fata blocului in care stau este un mar . Nu am reusit sa vad merele niciodata toamna, pt ca dispareau in fiecare vara. Vedeam doar copacul ciufulit, cu crengile rupte de mainile copiilor. Dar un vecin binevoitor s-a gandit el ca e mai bine sa taie copacul sa nu mai urce impielitatii in el.Si acelasi lucru s-a intamplat in spatele blocului, unde exista o firma cu o curte maaare. Curte in care spre bucuria ochilor mei exista un cires batran, un cires caruia ii atarnau crengile in fiecare an de greutatea fructelor rosii. Tot un adult destept s-a gandit sa taie ciresul pt ca intrau kinderii si mancau cirese (da, da, stiu, daca patea ceva un copil proprietarii erau vinovati ca nu luasera masuri). Dar na’, pana la urma noi gresim ca nu ii incurajam sa urce in copaci, sa se bucure de natura, le inchidem pumnul in jurul lor cu o protectie exagerata. Nepotul meu are 1.82 m la 14 ani. Mama lui nu il lasa in bucatarie sa experimenteze. Ma doare sufletul cand ii povestesc ca ai mei copii la varsta lui isi faceau singuri cate ceva la aragaz si ii vad tristetea cand mi spune ,,mama nu ma lasa” .

    Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 2

    • wtf, cum să nu-l lase mă-sa la bucătărie la 14 ani?!
      că se întâmplă accidente sau că ”e băiat”?
      la 14 ani și eu și frate-meu puteam găsit o masă completă, de la aperitiv la desert, dacă ne puneam mintea. personal, am făcut-o la 18, dar masă d-aia de Crăciun, cu aperitiv și desert simandicos, cu sarmale și friptură la tavă. singură, că ai mei erau plecați la bunici și eu rămăsesem pt un majorat.
      parcă au așteptat până am făcut 7-8 ani să ne învețe care-i treaba cu aragazul, dar nu e ca și cum până atunci nu intrasem în bucătărie.

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 2

    • Pe mine nu mă lasă nici acum să mă apropii de bucătărie. Nici mama, nici soția. Că cică înroșesc atmosfera. 🤣🤣🤣

      Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 1

  16. Ce ma amuza ca intrebari din astea isi pun si cei care si-au crescut plozii cu tableta in mana inca de la doi ani…. Sau se plang pe Facebook ca vaaai copiii de acum nu au copilarie cum au avut ei bla bla, ca le pare rau pentru ei. Pai frate, esti prost ? Nu tu l-ai zombificat oprindu-i dezvoltarea normala si l-ai lasat cu ochii beliti intr-un ecran?
    La cum vorbesc parintii de acum, imi dau impresia ca progeniturile lor sunt un fel de jucarii sau exponate. “vaaai sa vezi ce face maya/lea/stefan/, de la trei ani a invatat sa se joace pe tableta, stie sa intre si pe YouTube, da domle, e inteligent ceva de minune, eu la varsta ei/lui ma jucam cu frunze”. De aia au descoperit cercetatorii ca inteligenta omenirii a inceput sa scada, pentru ca generatiile noi sunt mai destepte decat am fost noi si aia de dinainte…
    Eu o iau logic, creierul are si el nevoie de o dezvoltare treptata si pe diverse planuri. Ori daca generatiile de acum sunt conectate la un ecran, primind informatii artificiale si limitate, sa spargi bule, ori sa sari peste santuri cu piticii, deci nu ceva complex…cum naiba ar trebui sa ajunga sa gandeasca normal ? Am pus-o pe nepoata-mea aia mica sa incerce un joc in care trebuia sa faca legatura intre obiecte, adica din categoria point and click, bai nene, nu o ducea capul efectiv. Rotitele din capul ei erau obisnuite si blocate pe porcariile alea mega simple si repetitive. Si nu imi venea sa cred. Ma gandeam, ba cum naiba poti invata un copil de 6 ani, cat avea ea pe atunci, sa faca niste conexiuni, cand alea ar fi trebuit sa vina natural??? De aia eu nu sunt de acord cu ce zic unii cretini, ca vai si noi daca aveam ce au ei acum, eram la fel. Ba nu eram, ca deja aparusera si calculatoarele si jocurile pe televizor si cu toate astea dupa 30 de minute de tarzan sau mortal combat, tot afara ne gaseai alergand ore in sir (la propriu) , cocotandu-ne prin corcodusi, caisi, luand cazaturi nasoale ce se lasau cu cicatrici…dar noi am inceput cu normalul, cu activitatea diversificata, cu societatea aia in miniatura a copiilor unde trebuia sa te descurci. Tin minte si acum ce sentiment aveam la tara, cand la naiba, daca descopeream cuibarul facut de rata prin spatele casei, ascuns in iarba, zici ca gaseam vreun cufar cu nestemate…o suna stupid acum, dar era ceva descoperit doar de mine si invatam ca daca explorez si am rabdare, iata rezultatul… Si mereu, mereu gaseam ceva de facut, trebuia sa imi ocup timpul, ca nu aveam nici o jucarie acolo, deeeci sa pun rasnita in miscare continua.
    Copiii din orase, in mare parte din pacate, sunt niste legume d’alea crescute cu chimicale…arata bine, da pe interior sunt necopti si seci.

    Comentariu beton! Thumb up 41 Thumb down 11

  17. Mihai ai dat drumul la robinetul cu amintiri pline de melancolie gen …pe vremea meaaaa ha ,ha,haa…..Noi avem amintirile noastre ,ei isi cladesc amintirile lor….fiecare traieste in alt timp .Si ei se mira cum dzeu existam fara internet sau si mai rau fara curent,fara apa calda,fara ,fara…..

    Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 1

  18. De urcat în copaci zici tu? Eu n-am mai văzut demult copii jucându-se în jurul blocului sau prin cartier.
    Și nu, nu-s urcați prin copaci, că m-am uitat.

    Comentariu beton! Thumb up 31 Thumb down 1

  19. Ce mi-am amintit cum stăteam cocoțat prin toți copacii din grădinile vecinilor când eram copil…🥺 Fiică-mea pe trotinetă și role…fără cască, genunchiere și cotiere…blasfemie…dar așa îi place pt că nu e ca un robot…o fi betonul și asfaltul de astăzi mai dur poate decât cel când eram noi copii…🤔

    Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 2

  20. Există mai multe motive pentru faptul că nu mai vezi copii cățărați prin copaci și mâncând fructe. Nici nu știu cu ce să încep.
    Un motiv ar fi faptul că nu ne mai lăsăm copiii în spatele/fața blocului. De ce? În primul rând din cauza mașinilor. Mașinile din ziua de azi sunt jigodiile care îți furau mingea sau surprizele/banii din buzunar, care te hărțuiau sau căutau scandal pe vremuri. Cu ăia te puteai descurca copil fiind, cu tonele de fier parcate claie peste grămadă sau conduse cu viteză printre blocuri de imbecili cu IQ subunitar nu prea mai poți. Copilului lăsat să se joace împreună cu alții pe stradă îi veneau idei. Să exploreze, să se suie prin copaci, să încerce jocuri noi etc. Acum îl duci regulamentar în parc sau la locul de joacă, sub supraveghere atentă și atât.
    Un alt motiv ar fi faptul că ne-am cam urbanizat. Copiii de la țară sunt copii de la țară, cei de la oraș sunt de oraș. Pe măsură ce dispar bunicii sau părinții de la țară ai orășenilor care au acum copii, cei mici nu prea mai știu ce înseamnă mediu rural. Că nu mai au unde să meargă (să fie lăsați) în vacanțe, deci nu știu ce e ăla animal domestic, pom fructifer, grădină de legume. Nu era vacanță să nu fiu lăsat la bunici. Credeți că îmi cumpăra cineva fructe sau legume? Din grădină, de pe câmp, din pom. Nu era vremea pepenilor? Nu mâncam. Simplu. Corcodușele erau încă verzi? Ori le mâncam așa, ori așteptam să se coacă. Pere aveau doar doi vecini pe uliță și, dacâ nu vroiam să-mi iau bătaie sau să se înfigâ vreun dulău în fundul meu, așteptam să merg cu bunica la ei în vizită, să-și prezinte “nepoții de la oraș” și așa mă alegeam cu câteva pere. Acu’, nu știu cum să zic, dar suntem deja la al 4-lea pepene mâncat anul ăsta (nu românesc, bineînțeles, că ăia nu s-au făcut încă), mâncăm pere și mere tot anul, avem fructe pe alese. Să tânjească piticii mei după vreun fruct și să le zic “tati, nu s-au copt încă, ori așteptați, ori le mâncați verzi din pomi”? Ți-ai găsit! Visa, Mastercard, hipermarket, și se rezolvă. Nu zic că e ceva rău, zic doar că e….altfel.
    Al treilea motiv ar fi igiena. Spăla cineva fructele furate sau culese din pomi? Eu nu, cu siguranță. Doar că…..nu era atâta poluare în orașe. Doar cine nu cunoaște secția de enteroviroze de la Budimex poate fi de acord cu mâncatul fructelor nespălate direct din copaci în orașul ăsta infect. Da, știu, o să zică unii că sunt paranoic, dar pe fructele din pomi nu mai este doar praf, ca acu’ 30 de ani. Și d-aia parcă aș avea și eu o reținere când vine vorba de mâncat fructe nespălate. Iar pe ai mei nu i-aș lăsa fiindcă orice vomă, diaree sau febră a lor mă îmbătrânește cu 10 ani. Și deja am trecut de 150 de ani după calculele mele. 🤣
    Și acum, o mică povestioară.
    O prietenă era cu cei doi copii în celebrul parc Moghioroș. A început ploaia, așa că s-au adăpostit sub un copac. Pe iarbă. Sau, mai bine zis, pe gazon. Copii au început să schimbe câteva pase cu o minge la adăpostul copacului. Imediat a apărut un pândar care, îngrozit, le-a zis că nu au voie pe iarbă fiindcă este domnul primar în inspecție prin parc. Prietena mea, care nu prea e impresionată de asmenea chestii a refuzat să iasă de pe iarbă. Și a venit domnul primar (știe cineva cine e primar la sectorul 6?) cu un alai de sclaveți după el, și i-a făcut scandal că “doamnă, știți cât a costat gazonul?” etc. etc. Ea l-a băgat și pe el în pixda mă-sii pe un ton civilizat și a rămas cu copiii acolo. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost doar copiii în parc, jucându-se pe iarbă, singuri, așa cum eram noi lăsați pe vremuri să batem coclaurile? Exact!
    Deci când ne mai întrebăm de ce nu mai mănâncă copiii fructe din copaci, ar trebui întâi să ne privim în oglindă, noi, șoferii, noi, primarii, noi, pândarii, noi, iubitorii de liniște și ordine și disciplină, noi, paranoicii, și să ne zicem un “mwie nouă!” în primul rând.

    Comentariu beton! Thumb up 72 Thumb down 3

    • Exact….pe mine ,ma enerveaza sintagma pe vremea mea….poate ptr ca mereu o auzeam fiind copil si mi am propus sa nu o mai repet adult fiind,fiecare traim sub alte vremuri ,alte vremuri,alte obiceiuri ,bune sau rele ,nu judec sunt doar altfel

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 1

    • @Ioane, vezi ce-a comentat @Alina mai jos, că la chestii de genul ăla mă refeream.

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

    • @Mihai, am văzut ce a comentat @Alina. Da, atitudinea părinților respectivi este exagerată. Dar….
      Știi ce fac eu mâine? Mă duc cu piticul la Sanador. Fiindcă l-a ciupit naiba știe ce, țânțar tigru sau altă lighioană, și s-a infectat ciupitura în asemenea hal că i s-a umflat piciorul. Nu am avut picior așa umflat decât când mi-a intrat o sârmă în talpă și mi-a ieșit pe partea cealaltă. Ai auzit de țânțarii tigru când erai copil? Nici eu. Dar nu l-am dat cu Autan anul ăsta. Azi i-am cumpărat. Și cred că la următoarea excursie îi pun să aibă cu el.
      Profit acum să mai zic două chestii ca răspuns la niște comentarii de pe aici.
      Chestiile sunt din categoria “și liniște se făcu” :
      1. La bloc aveam un dud. Ca să ne cățărăm în el trebuia să facem o mică cascadorie, cu un picior pe un gard de fier și cu unul pe mașina unui vecin, o Dacie 1300, una din puținele existente atunci în parcare. Ne mai făcea el observație, dar cam cu juma’ de gură, fiindcă fi-su era primul care se urca așa. 🤣 Întrebare: câți din cei prezenținar fi dispuși să stea liniștiți când mașina lor e folosită pe post de scară de către niște copii care vor să mănânce dude? Îhîm….exact!
      2. Am văzut că mulți zic de tablete și telefoane și copii zombificați și d-astea. Ia să facem un experiment: renunțați o săptămână la orice gadget din viața voastră. Puneți mobilul pe o măsuță cu mileu în hol, ascundeți laptop, PC, tablete, mașină… Folosiți-le doar la muncă și atât. Aaa, nu se poate? Păi, părinții noștri cum puteau? Deci voi vreți să trăim în secolul 21, dar copiii noștri să crească în 20.🤣🤣 Ei nu trăiesc copilăria noastră cum nici noi nu am trăit-o pe a părinților noștri. Fortnite-ul lor este corcodușul nostru. “Da, bă, dar nici așa, non-stop pe tabletă!!” Serios? Era să fiu exmatriculat din cauza unui joc tetris fiindcă mă jucam cu el în bancă (care își mai aduce aminte😜), dormeam cu el sub pernă, prin liceu nu era fată să nu aiba tamagotchi d-ăla, dar e nasol că stau copiii pe tabletă azi. Din păcate sau din fericire, cam ăsta e viitorul.
      Și e mult mai greu pentru noi, ca părinți, să găsim un echilibru între astea, decât a fost pentru ai noștri.

      Comentariu beton! Thumb up 37 Thumb down 2

    • @Ionuț, nu știu din ce cauză, probabil din cauza grupei de sânge sau naiba știe, dacă e într-un grup, pe frate-meu o să-l muște prima oară și uneori exclusiv, toate goangele.
      în copilăria noastră, acu’ 30+ ani n-auzisem de țânțari tigru, dar erau muștele de cal. le știi? niște alea urâte, negre, mari cât un avion d-ăla de război prin primul răzbel mondial.
      când mă mușcau pe mine, se făcea o bășică mai mare, roșie, umflată, care mă mânca groaznic, dar care trecea, ba c-o sare, ba c-o alifie.
      dar când îl mușcau pe frate-meu i se umfla piciorul, sau mâna, de ziceai că-i elefant. bunicii stăteau la mama naibii față de oraș, munceau în schimburi la uzină, nu stătea mamaie de mers la policlinică, îi împacheta vreo 2 zile piciorul în foi de varză și gata cu umflătura.
      singura dată când m-a dus bunic-mea la medic aveam peste 25 de ani și făcusem zona zoster. asta după ce-am fost la o nepoată să se sfătuiască ce-o fi mușcat-o pe fată. noroc că aia văzuse așa ceva.

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 1

  21. Ei, copacii ăia-s unul din motivele pentru care nu pot purta fuste prea scurte pe timp de zi.

    Eu am crescut într-o zonă unde românii și ungurii se înțeleg tare bine și nu e afectat nimeni de așa zisa autonomie. Ei, la 12 km de orașul meu era un sat locuit doar de frații noștri unguri și ghici unde erau mai bune merele, cireșele și corcodușele? Aha, la ăi mai nervoși unguri în viață.
    Mergeam câte 4-5 fete cu bicicletele (da, da, pe stradă) și ne cocoțam pe gardul omului. Culmea e că avea și un câine de doamne ferește de scăpa ăla din lesă. Ei, și ne lăsa omul să ne facem damblaua ș-apoi ieșea cu un par. PAR. Și ne alerga de ne lua mama focului.

    Nu mai vâd copii să facă asta. Nu în București, ce-i drept. Și mi se pare tare trist.

    #lăsațicopiiisăfacăcevor!

    Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 1

  22. Nici cei de la țară nu prea se mai cațără! Eu, ca diriginte, mi-am dus o clasă la furat de cireșe acum câțiva ani! Nu de alta dar prea erau crescuți ca la incubator!

    Comentariu beton! Thumb up 25 Thumb down 2

  23. Când ne alegeam cu răni mai urâte, în copilărie, chiar adulții din jur ne spuneau “Lasă, că îți trece până te măriți/ până te însori!” Nu prea aveam timp de bocit, că ceata de copii punea deja la cale altă drăcărie, și nu se putea să lipsim ))

    Cu câțiva ani în urmă am mers într-o excursie de grup, la munte. Je, dornică să le arate juniorilor grupului (trei copii “de oraș”) frumusețile și deliciile patriei. I-am convins să culegem ceva frăguțe din poiana unde ne oprisem. S-a lăsat cu miorlăieli și urlete. Le spusesem să caște ochii în jur, dar n-am insistat foarte mult pe acest aspect (mi s-a părut că e ceva evident). Unul și-a băgat mâinile, cu nădejde, în tufele generoase de urzici, altul a fost înțepat de o insectă, iar al treilea s-a împiedicat și a reușit să pice în nas. Noroc că bunicii care-i însoțeau nu erau atât de extra-protectori cu odoarele. Cred că i-aș fi convins să se urce și în copac:))

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 2

    • Bine naiba că n-a apărut vreun șarpe.

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

  24. Acum vreo cativa ani, mergeam destul de des in delegatie in Germania, intr-un orasel foarte cochet din vest. In drumul pe jos de unde eram cazat spre birou dadeam peste o gramada de rugi de mure super incarcati. Eu (si am mai vazut cativa emigranti din middle-east) eram singurii care luau mure de acolo, nimeni altcineva nu-i atingea.
    Langa cladirile unde erau birourile sunt plantati, ca arbori ornamentali, niste aluni (nu stiu ce tip de alun o fi ala, ca arata fix ca un copac, nu ca alunii nostri, dar in fine). Dupa ce mancam la pranz, dadeam o tura in jurul cladirilor, cu colegii, sa se aseze mai bine mancare. Pe sub aluni, puzderie de alune (era undeva pe la inceput de septembrie). De fiecare data, luam o piatra de jos, ma asezam cu fundul pe bordura si ma apucam sa sparg cateva alune, ca desert (cojile le strangeam, nu le lasam acolo, asa ca nu vreau sa aud huoooo!). Se uitau nemtii la mine ca la urs. I-am intrebat daca ei nu consuma alune si au zis ca da, evident, dar din supermarket, cum sa iei de pe jos?!!
    Probabil cam acolo vom ajunge si noi in cativa ani… O fi bine, o fi rau?! Probabil asta este evolutia omenirii, am evoluat de la nomazi la statici, de la vanatori la agricultori, probabil asta e acum pasul firesc, de la natura la supermarket.

    Comentariu beton! Thumb up 27 Thumb down 1

    • De la alergat pe-afară, la scrolat pe telefoane.

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

  25. Locuiesc in Iasi. Mi-am trimis copilul la Ciric cu trotineta, cu clasa…Am votat o iesire in natura in detrimentul unei adunari in clasa, unde sa imbuibau cu pizza si alte de-alea. L-am instruit sa asculte de adulti si sa fie atent. Stie ce are de facut, caci nu e prima aventura cu trotineta.
    Toate bune si frumoase pana in dimineata cu pricina.
    Si sa vedeti cum au sarit 3 coropsnite, sa mearga cu copiii, carand dupa ele un rucsac (si aici nu exagerez deloc) cu plasturi, bandaje, rivanol, apa oxigenata, creme, unguente, vata, spirt, gel antibacterian, servetele de toate felurile, saruri de hidratare, spray pentru tantari…
    Unde-i distractia? Unde este libertatea copilului de a alerga, de a se catara prin copaci? Ce amintiri din copilarie va avea cel sufocat de mama?

    Comentariu beton! Thumb up 23 Thumb down 2

    • @Vezi, @Ioane, la asta mă refeream.

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

    • @Alina: cele 3 coropișnițe aveau LTP masiv. Trebuia să le trimiți la circ. 😀 😀 😀

      Îţi place sau nu: Thumb up 5 Thumb down 1

  26. eu trăiesc la țară, într’un sat care încă are copii
    anu trecut erau câțiva copchii la cireșu vecinului meu, cocoțați pe gard
    anu ăsta vecinu a păzit cireșu de dimineața până seara și n’am mai văzut niciun copil

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 8 Thumb down 3

    • Păi normal … dacă cireșele sunt aducătoare de lovele. Cât mai este cursul euro-cireasă?

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 1

    • vecinu dădea o punguță de cireșe de mai cu 5 lei
      se laudă că a făcut 200 lei într’o zi din cireșe, dar eu nu’l prea cred

      are și cireșe de iunie, dar astea nu s’au făcut prea multe, au fost puține

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 3

  27. În urma unui articol de genul chiar mă gândeam zilele trecute ce aș face eu dacă copii mei s-ar urca într-un copac până la etajul 3 … doar ca să se uite la televizor.
    Nu vă gândiți că ai mei nu aveau televizor acasă, dar preferam să ne urcăm în copac pentru a ne uita la televizor deoarece dacă ne duceam acasă, ne opreau părinții în casă și pentru ce pentru 15 minute de desene animate?
    Probabil că indiferent dacă aș avea fată sau băiat i-aș împinge eu cu mâna mea. Haide tată hopa sus în copac cu voi. Probabil că m-aș certa cu consoarta pentru asta… Probabil că dacă s-ar întâmpla ceva mi-ar face capul calendar… dar tot aș face-o.
    Am auzit una bună rau, băi este un copil care nu intră undeva dacă geamul este deschis – asta o știu de la o amică care este pediatru! De fiecare dată când vine, bagă capul pe ușă și verifică dacă geamurile sunt închise :))

    Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 1

  28. Da, fi-mea, care (parafrazez) a avut grija ca nici o celula de a ei sa nu calce in sala de clasa de la afterschool saptamana trecuta. Asa ca a cazut din copac, a venit zgariata toata, plus ca s-a calcat singura. Sotul a considerat ca e fizic imposibil sa te calci pe coapsa, atat de aproape de sold, dar ea i-a arata ca se poate. Plus ca, „pe vremea mea”, am cunoscut 2 copii care nu aveau voie sa iasa din casa, ei stateau si invatau. Nu mai stiu nimic de ei, banuiesc ca nu au ramas cu „semne de buna purtare”, dar, in rest, sunt la fel de bine ca oricare dintre noi.

    Îţi place sau nu: Thumb up 5 Thumb down 1

  29. Eh, veşnicul război între generaţii, ştampilat cu celebrul laitmotiv critic: ‘pe vremea mea…’
    Lumea se schimbă neîncetat. Fiecare generaţie de copii îşi trăieşte propria copilărie. În umbra, pe creanga sau în vârful copacului numit grijă părintească. Fiecare generaţie de părinţi îşi pune în minte: ‘eu pe copilul meu o să-l cresc altfel decât au făcut ai mei cu mine’. Dar cine poate spune dacă e bine sau nu? Cine a avut dreptate şi cine nu? Părinţii normali îşi doresc copii fericiţi. Şi vor face tot ceea ce pot ei şi tot ceea ce cred pentru asta. Influenţaţi de diverse tendinţe la modă, sau ignorându-le, sau combinându-le, sau pur şi simplu inventând propria cale. Am încetat demult să mai judec acţiunile celorlalţi. Într-un fel sau altul, indiferent de acţiunile părinteşti, copilul va creşte. Vede oricum în jur şi alte atitudini şi comportamente. Va fi influenţat de fiecare interacţiune cu ele. Şi îşi va găsi la maturitate propriul echilibru.
    Copiii încă se mai urcă în copaci când vor. Nu neapărat pentru fructe, acum nici eu nu m-aş mai urca pentru ele. În plus faţă de noi au parcuri tematice de căţărare, locuri de joacă multe şi pline de tot felul de aparate pentru escaladări. Au pistă de skateboard şi biciclete, pe care fac adevărate acrobaţii de-mi stă inima uitându-mă la ei, în timp ce marea mea cascadorie din copilărie era doar să merg fără mâini cu bicicleta. În ciuda tehnologiei care ne-a cotropit pe toţi, parcurile încă sunt pline de copii şi de adolescenţi. Lipseşte într-adevăr joaca liberă la copiii cu vârste mai mici, comparativ cu copilăria noastră. Însă, dacă e să privesc cu ochiul raţiunii în trecut, consider că noi am fost puţin cam lipsiţi, uneori, de acel minim de supraveghere. Nu am păţit noi nimic făcând chestii periculoase (puteam să mor de cel puţin 2 ori, dacă e să mă gândesc acum bine) dar alţii au păţit. Și azi sunt părinţi la extrema cealaltă, care îşi lasă copiii mici de izbelişte prin parc. Tocmai ieri o fetiţă de vreo 3 ani umbla bezmetică şi venea drept în leagănul în care se dădea fiică-mea. Dacă nu punea ea picioarele brusc în pământ să frâneze şi dacă eu nu mă repezeam să o iau de-o aripă pe fetiţă, acum îşi lua un leagăn în cap. Că tata stătea cu ochii în telefon.
    În concluzie – ‘toate-s vechi şi nouă toate’… Glosar sau neologisme?

    Comentariu beton! Thumb up 27 Thumb down 1

  30. Ieri am predat copiii bunicilor pentru cura anuală de dezorășenizare estivală. Ei stau la casă, cu vedere la pădure, cresc și cultivă diverse, cu un drag care mă fascinează și mă uimește în același timp. Că eu nu-l am, deși mi-aș dori, mai ales că am fost totuși expusă de mică la acest gen de viață în vacanțele la bunici, pline de multe amintiri frumoase. Dar mi s-a explicat, este un fenomen frecvent întâlnit în generația lor, de oameni crescuți la sat și care și-au trăit mare parte din viață la oraș, oarecum forțați de împrejurările vremurilor.

    Revenind la copii, evident că traiul în București impune anumite rigori și măsuri de precauție, dar din ce văd la fiu-miu și prietenii lui, au un mix interesant de Fortnite (în rețea, în gașcă), dar și joacă în fața blocului sau parcul cartierului (inclusiv cu cățărat în copaci și cules fructe direct de pe crengi), mers la mall la film cu tramvaiul sau explorări ale zonelor aprobate (de către noi, părinții) de oraș cu bicicleta/skate-urile. Că eu stau cu morcovul bine înfipt până îl văd reîntors acasă, e cu totul altă discuție.

    Legat de ”mulți dintre ei cu greu ar recunoaște un măr, în pom, sau o căpșună pe câmp”, săptămâna trecută, tot la ai mei, fie-mea se dădea în leagăn și, admirativ foarte: ”Bunicule, dar ce iarbă mare și frumoasă ai aici!”. Era o zonă cultivată cu ceapă verde. 🙂 S-a amuzat, dar și-a pus obiectiv ca la finalul perioadei petrecută la bunici să fie expertă în recunoașterea și denumirea tuturor copacilor (nu doar a fructelor), plantelor și bălăriilor din zonă. Abia aștept să mă învețe și pe mine. ☺️

    Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 1

    • Zonă cultivată cu ceapă verde ? ‘Tu-i ceapa măsii de treabă. Îi zice STRAT !
      De care era ceapa ? Albă, roșie, hașmă, dă apă ? 😜
      O legătură de probă ai adus și tu la capitală ?
      Ps. Azi am învățat ce e ăla penny board.

      Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 2

    • Din aia clasică, cu bulb alb și codiță verde. Da, am adus. Și mărar, și pătrunjel, și roșii, și castraveți. Și cozonac foarte bun. Îți pregătesc un pachețel pentru jurizare? 😛
      PS Eh, penny-urile au apărut abia acum 8-9 ani, ceapa e de secole (cred). Strat, așa e, mulțumesc, știam, dar uit repede. 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 1

  31. Vara trecută la mine in sătuc pe aici in Perfidul Albion când am avut căldurile alea fantastice. 3 puștani se cățărau se legănau, stăteau atârnați bicicletele se odihneau lângă copac. Mai e o speranța.

    “Vara” asta încă nu, a plouat ca in duș dar mai e timp.

    Juniorului meu ii place sa se cătare singur chiar dacă dacă N-are talent sa zicem 🙂

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 1

  32. Ieri, pe fi mea. In cires. Sa vezi cum are mainile si picioarele :)), zgariata peste tot. Dar fericita.

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

  33. La mine in jurul locului sunt vreo 6 duzi.
    Nu chiar in copac…sau destul de rar…dar se aduna copiii sa manace dude de nu iti vine sa crezi.In general aduna de pe crengile care pot fi trase in jos.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 1

  34. asta imi aduce aminte ca am doi ciresi plini de fructe si in fiecare an chem lumea la cules, mai ales pe cei cu copii. Si in fiecare an, cu mici exceptii, lumea nu vine pe motiv ca ciresele alea sunt in pom i trebuie culese. Acuma ce sa faci, ele nu cresc direct in ladita. Astazi cineva mi-a chiar spus ca ar vrea daca le si spal . WTF.

    Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 1

    • Păi tu le dădeai oamenilor cireșe nespălate? Cred și io ca nu vine nici dracu’.

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

    • 🙂 🙂

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 1

    • spune-le că dacă le speli se strică rapid.

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 1

    • eu mănânc cireșe de la vecinu NESPĂLATE
      între timp am fost diagnosticat cu schizofrenie paranoidă
      înțelegeți ce vreți…

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 4

  35. Sunt o romanca care am aterizat prin Spania eu fiind crescuta in satul romanesc…deci calita. Aici director nu sunt, asa ca am facut tot felul de munci. Una dintre ele a fost sa îngrijesc copii. Credeam ca le-am văzut pe toate , pana ce am descoperit familia care nu își lăsau fetita de 7 ani sa coboare scările de la vila pe motiv ca se poate răni. Acum dupa ce am mai citit -o si pe-asta cu bucataria, chiar ca ma declar un om socat. Unde este normalitatea?…….asa ca de atâtea “scari ” foarte curand ma voi intoarce in Romania , pentru ca imi este dor si de clanta de la poarta…

    Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 1

    • Pfuai, ce comentariu răutăcios am pe limbă cu clanţa aia de la poartă… da’ mă abţin :))

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 10 Thumb down 5

  36. Bai, as vrea sa fiu de acord cu tine, dar nu pot, prin prisma exemplului personal.Da, mi-am rupt o mână după făcătură din visin, o noapte întreagă am bocit până a doua zi când am ajuns la la spital la Vâlcea cu cursa, unde un ciomagar de doctor a tras de ea până imi zburau lacrimi din ochi.Tot în Vâlcea am căzut cu bicicleta și mi-am rupt un dinte(și nu era de lapte), cu trotineta am facut o julitura care s-a vindecat intr-un an și e cicatrice acolo după 40 de ani.Si ca sa fie completă treaba, cunosc o persoana(din Vâlcea normal) care a căzut di copac(fructiferi, nu stiu soiul) și a murit de-a dreptul.Si ca sa vezi ca nu m-am potolit, la 47 de ani am cazut(din nou) cu bicicleta și după două operații încă nu-s ok.Asa ca?

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 1

    • Tu și cu cel care a murit sunteți excepții. Nouă, dar mai ales copiilor noștri, nu ni se poate întâmpla așa ceva.

      Pe la 7 ani am cunoscut o fetiță de vreo 10, imobilizată de la gât în jos în ghips, după o căzătură din vârful unui copac (chiar nu știu dacă fructifer, sau de alt fel). La vreun an distanță am revăzut-o, juca fotbal la mare artă, deci bănuiesc că și-a revenit complet. Oricum, tot o excepție și ea…

      Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 1

    • Cetățene, lasă sticla atunci când te sui fie-n copac, fie pe biclă, da? 😀

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 1

    • Uh, la asta cu bicla…la bunici la țară, 4 copii și-o bicicletă, ne dădeam cu ea pe rând la vale, în drum. Fără cască sau alte cele, fără să folosim pedalele, mai cădem, ne ridicăm, continuăm. La un moment dat mă cam plictisesc totuși, zic să anim un pic atmosfera cu o glumă, așa că strig la tataie, care construia o căpiță, în curte: ”Tataieeee, vino repede, că S (frate-meu) a intrat cu bicicleta în stâlp!”. Și, nepărându-mi suficient de amuzant probabil, adaug rapid: ”Și a muriiiit!”.
      Imaginea lui tataie, alergând într-un suflet la cei 70+ ani cu furca uitată în mână și cu groaza întipărită pe chip, este una dintre cele mai neamuzante imagini ale copilăriei.

      Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 1

    • știu o tipă care la 19 ani a căzut dintr-un pom (păr cu pere), a rămas paralizată pe viață. mai știu 2 tipi care au rămas paralizați după niște sărituri la scăldat. (tot în adolescență).

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 3

    • Din faptele nesupravegheate ale copilăriei mele, nu cu cățărat în copaci, că la asta eu am avut mereu grijă și eram destul de precaută (a se citi fricoasă), dar care s-ar fi putut termina destul de nasol pentru câte cineva:
      5 ani – aproape să intru în comă alcoolică, la o vecină a bunicilor materni, din cauză de must intrat în fermentație. Vecina a plecat nu știu unde și eu am rămas cu acces liber la recipientul cu lichid dulce și tare bun la gust.
      6-7 ani, la bloc, învățați de un băiat mai mare, introduceam degetul mare într-o sticlă cu gaz, îi dădeam foc (degetului, nu sticlei) și-l stingeam repede când simțeam că începe să ne usture.
      Prin generală, la bunicii paterni, cu una dintre verișoare (eram 4 la bunici, eu cu fratele și două verișoare surori și-i convinsesem pe bunici să doarmă separat de noi) dispărem dis de dimineață de-acasă și mergem glonț pe câmp, la coliba ciobanului, pe care-l trezim din somn cu bubuieli în ușă. Ca să-i arătăm că nu suntem niște ”sclifosite comode de la oraș”, care se trezesc la prânz, spre deosebire de el, înainte de ivirea zorilor. Mamaie cât pe ce să facă infarct (că avea și probleme cu inima) când a văzut că-i lipsesc jumătate din nepoți, primul gând fiind că ne-a furat cineva. Gândul salvator, după propriile-i spuse la ceva timp de la întâmplare, a fost că i s-a părut totuși tare dubios că hoții ăia s-au procopsit chiar cu ”alea două mai rele”.

      Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 1

  37. Mai știe cineva jocul Frunza? Ma întreb ce ar zice mămicile din ziua de azi dacă kinderul ar juca jocul asta și ar veni acasă asa cum veneam eu cu tricoul și pantalonii (adică făcuți ferfenita). Mama le carpea cum se pricepea ea mai bine și tot pe alea mi le dădea la joaca, sa nu rup toate hainele.
    Iar de palme, coate și genunchi nu mai vorbesc : nici nu trecea o julitura ca apărea alta ❤️❤️❤️

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 2

  38. Pai toate astea se întâmplau in comunismul ăla nenorocit și erau anormale. Acum, in democrația originala, între atâtea libertăți este și cea de a nu te mai urca in pomi.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 3 Thumb down 4

  39. Urcatul in pomul vecinului cu cirese “mai dulci”, ” catelusul cu parul cret”, ” pupaza din tei vanduta pe post de gaina

    Noi “batranii” avem un bagaj toxic.
    Copiii nu au de ce sa caute in copac orgoliul copilariei noastre pierdute.

    Daca vor sa faca catarari sa o faca ca si sport.
    Ciresele real dulci sunt cele cumparate cinstit.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 2

    • Adică alea la pungă? ‘tu-i climbingu’ și hikingu’ … bip, bip ( încă înjur ca să nu uit )😋

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 1

  40. Da-i incolo de bondoci; atata vreme cat nu urla sa-ti deranjeze ziua sau sa se joace in gradina (spatiul verde inchis) din fata blocului, si nici sa se drogheze, lasa-i cu mainile pe raft sau cu ochii in tablete (ecrane). Chiar ma bucura, de exemplu, la scoala ca nu ii mai lasa sa umble aiurea tot timpul & ca le-a inchis terenul de fotbal, sa nu mai intre oricine & nici sa le zboare mingea pe strada in trafic cand joaca.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 9

    • Trolling de calitate. Apreciez! Venit, totuși, prea târziu pentru a mai genera reacții. Păcat! Ieșea ceva mișto. Te-ai chinuit degeaba.

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 2

  41. Fix de-asta am lăsat singură pe socrela în casa din centrul Bucureştiului şi ne-am mutat la cea de paiantă, de la ţărănoaia, 22 de kilometri de Universităţii, între lacuri şi păduri, cel mic mere la cireşe cu amicii, ieri ne-am suit în vişin la cules, mă ajută în grădină şi cu dihăniile, tocmai ce ne-am întors cu câinii de la lac, pescuim, navigăm cu caiacul, bicilim pe sate la greu, bate mingea cu copiii din sat, şcoala o face aici, este primul din clasă şi are note maxime la concursurile naţionale, dar ştie şi să se apere, să dea cu pumnul dacă este nevoie să se apere sau să apere vreun amic mai tăntălău, aici ai nevoie de asta, altfel ești halit, asta nu însemnă că nu XBox şi jocuri on-line, se poate şi-aia, şi-aia, nu se exclud, din podul unui fost grajd i-am făcut camera lui mansardată, are vreo 25 mp, şi câteodată se adună şi câte 7-8 prieteni la jucat FIFA, Minecraft, Sims, FarCry şi ce mai joacă ei.
    Vara plecăm cu fraţii mai mari cu biclele pe munte, în deltă, nu hotel şi d-alea, rucsace şi corturi, nu-s hoteluri pe creste decât unde muntele a devenit bulevard.
    Deci se poate și nu/i greu.
    Nu pruncii sunt vinovați că nu mai se joacă așa cum ne jucam noi, ci, noi, părinții.

    Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 1

    • Băi nene, nu ştiu care e faza cu tine sau cu Montana, da’ sunteţi ca gândacii ăia care infestează locuri.
      Mă întreb doar cât o să vă mai suporte proprietarul blogului.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 2

    • 🐖 Iar bagi bățul prin pălan ? Cu ce te-o lezat Tibi dragă ? Ha ? Îți dai seama că dacă ne suportă pe mine și pe tine e aproape antrenat 😜

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 1

    • :))))))))))) Ai măcărimi la şorici, de ciudă?!
      Poţi veni la un grătar şi-o salată cu de-alea grădinii, sunt destui cireşi şi vişini în care te putem învăţa să te caţări, 10 kilometri de centură nu-s un capăt de ţară, eu merg la capitală cu bicla.

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 1

  42. Ieri! O familie întreagă călare pe un cireș din cartier. Cred că orașele mici mai păstrează ceva din farmecul și “primitivismul” vremurilor în care am copilărit noi.

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 1

  43. Am găsit un cireș pe marginea drumului. Eu și soția eram cocoțați in vârful lui, copilul nu a coborât din mașină, oricât ne-am rugat de el.

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 1

Sus

Leave a Reply to Anouk Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.