Mă distrează foarte tare că am tot văzut zilele astea circulând, sub diverse formulări, una și aceeași idee: ”aș vrea să fiu în locul lui Dragnea, face maxim un an sau doi de pușcărie după care iese și rămâne cu banii”.

Și mi-i imaginez pe vitejii ăștia de tastatură cum termină de slobozit “cugetarea”, după care iau o gură de cafea şi se strâmbă dezgustați: of, iar am scăpat prea multă frişcă, e dulce ca naiba. Apoi, oripilați, își pun niște căpşuni cu mango pe o farfurie şi se duc să faca o baie fierbinte, cu multă spumă, ca să se relaxeze.

Cât de ușor pot scrie aberaţii de genul ăsta oameni pentru care să nu găsească un uber sau taxi, într-o vineri seara când plouă şi se grăbesc la deschiderea unei expoziţii de fotografie vintage, reprezintă o adevărată dramă. Cu câtă uşurinţă pot arunca ei, din vârful patului şi al tastaturii, că ar face un an-doi de pârnaie, liniştiţi, pentru nişte bani. Mulți bani ce-i drept, că doar de-aia vor trăi ca belferii după ce ies.

Ce înseamnă să fii rupt de viaţa reala şi să-ţi iei informaţiile doar din filme şi cărţi. Sunt absolut convins că, în mintea lor, puşcăria înseamnă așea un fel de hipstereală dusă la extrem. Adică, da, e nasol că n-ai telefon şi Netflix, dar să vezi ce liniștit îţi petreci zilele stând într-un colţ și citind nişte Orhan Pamuk. Iar în dimineţile ploioase, te uiţi printre zăbrele şi reciţi ceva din Bacovia. Opţional, poţi să înveţi să ţeşi sau să cânţi la harpă. Cu adevărat terifiant este doar că trebuie să porţi câte o săptămână întreagă aceeaşi pereche de blugi. Horror!

Da, știu, exagerez, pușcăria e grea doar pentru oamenii de rând, vip-urile au alt tratament. Poate că Dragnea chiar n-o să fie nevoit să lase săpunul pe jos, când îl scapă la duș, și nici să doarmă noaptea cu fundul la perete și gura închisă, dar dacă aveți impresia că s-a dus acolo ca la sanatoriu, vă înșelați amarnic.

Uitați-vă la fețele tuturor șmecherilor de pe la noi care-au făcut închisoare, uitați-vă cam cum arătau când au ieșit de acolo. Copos ziceai că e mai bătrân cu 10-15 ani deși a stat fix 400 de zile. Gigi Becali a ieșit mai diliu decât era înainte. Borcea abia a apucat să se elibereze și să spună că e nevoit să facă terapie și să ia tratament medicamentos, c-a trebuit să intre la loc. Toți ăștia au stat în condiții de vip, cred că le-a priit sau ceva. Bag mâna în foc că pe oricare dintre ei l-ai întreba ar zice același lucru: ar da orice sumă doar să știe că nu mai calcă pe-acolo.

Pentru că, dincolo de orice altceva ți se poate întâmpla într-o închisoare, cel mai important este că nu mai ești liber, în plm. Dormi după program, mănânci după program, te piși după program, te speli după program, și, dacă nu ești extrem de șmecher, mwie tot după program iei. Pe scurt, tot ce faci acolo faci după niște regulamente special concepute ca să n-ai impresia c-ai plecat în India într-un an sabatic de redescoperire. Și toate asta zi de zi și noapte de noapte.

Dar, na, e ușor să dai din gură când una dintre marile tale probleme în viață e că de ce s-au scumpit cazările în Vamă și că, chiar și-așa scumpe, nu mai e nimic liber în august, când io zic că nici Vama nu mai e ce-a fost.

Mno, ce voiam de fapt, să spun, nu știu cum gândiți voi, dar eu n-aș renunța la o singură zi de libertate pentru toți banii din lume.

sursa foto