N-am putut să scriu nimic azi. Ieri am stat toată ziua cu ochii și urechile pe votare, iar seara, când s-au anunțat rezultatele, n-am mai avut cum să mă desprind de antena3. Erau atâta jale și tristețe în studioul ăla, cum nici la înmormântări nu vezi. Pur și simplu nu reușeam să schimb programul.

Sper că vă dați seama cât de important e ce s-a întâmplat ieri, da? Pentru că, din punctul meu de vedere, era vital să vedem ce procent mai reușește să ia psd-ul în condițiile unei participări masive la vot. Iar rezultatul de 25% și cele 9 milioane de români prezenți la urme nu pot decât să ne dea speranța că la următoarele alegeri s-a cam terminat cu psd-ul. Dacă e să-mi mai amintesc și modul spectaculos în care a picat referendumul pentru familie de toamna trecută, aș putea chiar să cred că electoratul acestei țări s-a cam săturat și s-a trezit.

A, să nu uit, la procentul ăla de 48% prezență la vot și-a adus o modestă contribuție și cooperativa de digital unde dă cu sapa fratele vostru, chestie de care sunt extrem de mândru (a propos, parcă se făcuseră niște pariuri pe aici, Ionuț și Victor, vă dau adresa unde să trimiteți berea?).

Dacă astăzi ia și Daddy niște pușcăriuță, o să vedeți cum arată o țară întreagă fericită