Despre pățania lui Vasile deja știți, dar ce nu știți este cam ce-a fost în spate zilele astea. Ia hai să vă povestesc dacă tot m-am liniștit și Vasile vine acasă azi sau mâine.

Atunci noaptea, după ce s-a întâmplat, am ajuns cu el la camera de gardă de la Facultatea de Medicină Veterinară. După consultație, doctorul a recomandat radiografie cervicală în zona traheei. Păi haideți s-o facem aici, că doar plătim. Nu putem aici, avem aparatura, dar încă nu aveam autorizație de funcționare pentru el. Înțelegeți? La fucking facultatea de medicină veterinară. Apăi oricât de pasionați or fi de meseria lor doctorii ăia, doar cu un stetoscop nu prea au cum să facă niciun căcat.

Așa că, a doua zi dimineață, hai la o clinică specializată în radiologie animală. Privată, da? Și care face exclusiv asta. Am executat radiografiile și voiam să mi le și interpreteze cineva, dacă se poate un doctor, ca să știu ce am de făcut în continuare. Credeți c-a avut cine? Exclus. Răspunsul a fost: primiți pe email în maxim 40 de minute interpretările și recomandările medicului. Pai, șefu’, eu aș fi vrut acum, ca să știu ce am de făcut fără să mai fiu nevoit să plimb un motan suferind prin București. A ridicat din umeri. Well, care credeți voi că era una dintre recomandările medicului? Ecografie toracică. Adică ar fi trebuit să mă întorc la ei în clinică, DUPĂ ce eu ajunsesem deja înapoi la birou. Și asta pentru că la o clinică de radiologie nu există un doctor care să-ți spună ce naiba trebuie să faci în continuare. S-a mai întors dracu’ la ei, evident.

Mbun, și-am ajuns în stadiul în care aveam radiografiile și recomandările, acum mai trebuia doar să găsim o clinică bună care să poată face și ecografie toracică și să-l poată interna pe Vasile ca să dea drumul la treabă. Am sunat la una dintre cele mai mari și cunoscute din București. Rezultatul? Știți, noi nu putem face ecografie toracică. Adică putem, dar n-avem un aparat prea performant. Căutați în altă parte si după veniți la noi. Băejnebun, repet, e una dintre cele mai cunoscute din București.

După răspunsul ăsta entuziasmant, mi-am adus aminte că am un amic care și-a deschis clinică vet. L-am sunat. Aaa, păi stai, bos, că ecografie abdominală nu pot să fac. Am închis înainte să-l zic ce voiam eu să-i zic, că nu mai vorbeam cu el niciodată.

Nu-mi venea să cred. Stăteam cu un motan care abia mai putea respira în mijlocul firmei și nu știam unde să mă duc pentru că aveam nevoie de o clinică unde să-i poată face orice investigație fără să fie nevoie să-l mai plimb prin București.

Până la urmă am făcut altfel. S-au pus toți colegii mei pe căutat clinici veterinare, am început sa sunăm la toate, și l-am dus la prima unde ni s-a spus clar: Sigur că da, aduceți-l aici că-i putem face orice investigație. Ceea ce am și executat. Iar pe această cale vrem să le mulțumim fetelor de la Paw Vet care au fost IMPECABILE și ni-l vor livra pe Norvegian înapoi în stare de funcționare. Nu bate, nu troncăne, juri că e abia ieșit pe poarta fabricii. Să vă mai zic că fetele de la clinică l-au luat cu rândul la ele acasă, noaptea? Nu vă mai zic. Foarte tari, vă spun, foarte tari. Sper să nu mai am nevoie de mers la veterinar prea curând, dar dacă o să am, măcar știu unde.

Bun, în încheiere, voiam să mai spun o dată ce-am zis și în titlu: în țara asta toate par să funcționeze, până în momentul în care chiar ai nevoie de ceva, de orice. Acum a fost vorba despre Vasile, dar mâine pot să pățesc eu acealși lucru. Sau voi. Pentru că, de fapt, aproape nimic nu funcționează cum ar trebui.

Așa că, dacă vrei sa se schimbe ceva, mergi și votează! Nu numai mâine, mergi și votează de câte ori ai ocazia. Doar așa o să putem schimba ceva până la urmă.