Știu că pentru unii o să vină ca o lovitură, dar sunt nevoit s-o spun: până în secolul nouăsprezece în spatiul carpato-danubiano-pontic nici măcar nu exista noțiunea de a merge la vot. Cum a ajuns chestia asta să fie atât de mainstream și cum au ajuns hipsterii să strâmbe din nas în zilele noastre? Păi hai să recapitulăm pe scurt și să explicăm pe înțelesul lor cum s-au întâmplat lucrurile.

Până în 1858, în Principatele Române exista doar Divanul Domnesc. Adică se adunau marii boieri și proprietari de pământuri pentru a-i da Domnitorului sfaturi. Sfaturi în urma cărora ăsta conducea țara, iar boierii obțineau și mai multe avantaje. Votul era inexistent.

Cum s-ar traduce treaba asta pe înțelesul hipsterilor? Practic, dacă n-aveai bani decât de-o cafea la Starbucks, lunea, iar în restul timpului trăiai din zacuscă trimisă de mă-ta, duminica, cu trenul, nu te lua nimeni în seamă, hotărau pentru tine cocalarii ăia plini de bani cu mașini scumpe.

După convenția de la Paris, din 1858 se poate vorbi despre dreptul de a vota, dar nu așa oricum, trebuia să plătești impozit pentru asta: 80 de lei în orașele mici, 110 lei în orașele mari și 48 de lei dacă erai țăran sărac. Plus că votau numai bărbații.

Înțelegi? Adică tu aici, la Capitală, ar fi trebuit să scoți din buzunar 110 lei ca să poți să votezi. Tu-ți dai seama câte tricouri second hand vintage sau câte eșarfe îți luai de banii ăștia? Ca să nu mai zic că puteai să stai în Vamă din iunie până-n octombrie și-ți mai rămâneau și să te întorci acasă cu nașul. Bine, dacă aveai prietenă puteai să stai chiar și mai mult, ea oricum n-avea ce face cu banii.

Abia în 1859, după alegerea lui Cuza, are loc un referendum care schimbă legea electorală. Rezultatul? 50 de români desemnau prin vot un purtător de cuvânt care, în numele lor, putea vota după cum voia mușchiul lui.

Cum să-ți explic io ție ca să întelegi? Gata, știu, e ca și cum ai sta încă la ai tai acasă, dar în loc să hotărăști tu în ce club underground să mergi în weekend, mă-ta te-ar obliga s-o arzi numai prin Gaia și prin Loft. Și pe tine și pe prietenii tăi. Că știe ea mai bine. Păi viață e aia să trageți de-o cola toată noaptea?

În 1866, Carol I schimbă Constituția și promulgă o nouă lege electorală. Femeile tot nu au dreptul sa voteze.

Mno, cum ar fi să te uiți la GOT singur pentru că prietena ta n-are voie nici măcar să intre în camera cu televizorul sau să se apropie de laptop? Și-n cel mai bun caz să-i povestești tu ce s-a întâmplat sau să citească spoilere pe Facebook. Cam nasol, nu?

Victorie. În 1939, în plină dictatură a lui Carol al II-lea, femeile primesc dreptul de a vota. Dar doar cele trecute de 30 de ani și care știau carte.

Practic, e ca și cum te-ai duce la Untold sau la Electric Castle, dar acolo nu dai decât peste tipe sărite de 30 de ani care mai sunt si deștepte. Uită-te-n oglindă și spune sincer: cam ce șanse ai mai avea tu să fuți ceva, cu toată eșarfa ta cea nouă și căciulița de la Zara? Tu știi ce pretențioase sunt astea sarite de 30 care mai au și ceva creier?

Abia în 1947 femeile primesc drept la vot, indiferent de vârstă și educație.

Dar nu le-a folosit la nimic, pentru că toată țara se transformă într-un Game of Thrones uriaș. Winter is coming era crunta realitate de care se temea toată lumea, la propriu, în fiecare toamnă. Pentru că n-aveam libertate, n-aveam mâncare, n-aveam căldură, n-aveam curent electric, n-aveam haine, n-aveam televizoare, n-aveam nimic. Ah, ba nu, îi aveam pe unii, un fel de Lannisteri avant la lettre, care hotărau în locul nostru. Se numeau comuniști, un fel de strămoși ai psd-ului de astăzi, și puteau face să dispară oamenii la fel de repede cum o fac dragonii lui Daenerys.

Așa că, sfatul meu e să ieși la vot. S-ar putea ca treaba asta să te ajute să mai rămâi hipster și boem o perioadă.

sursa foto