La mine în fața blocului un puștan aruncă pietricele în geamul unei fete. Cu pietricele, înțelegeți? Din alea de pe jos. De mi-a năvălit toată copilăria la loc în cap. Vede că-l văd și se înroșește până-n vârful urechilor, dar continuă s-arunce. Se deschide geamul și apare ea. E blondă. Și zâmbește.

– Vii?

– Vin.

Să mor eu dacă în momente din astea nu-ți vine să crezi din tot sufletul că țara asta mai are o speranță.